Nu contenesc să mă mir de cât de fascinantă este prѻstіа. Și totodată sunt convins că noi, românii, am avut marele noroc să putem asista la cel mai grandios festival al prѻstіei de pe planetă. Sau, mă rog, poate nu de pe întreaga planetă, ci dintre toate țările cât de cât civilizate. N-am nicio îndoială: […]
Știu că nu sunteți obișnuiți cu recomandări de carte pe acest blog, dar am zis că poate mai ridic nivelul dacă măcar din când în când băgam câte una. Acum revenim la tonul serios, pentru că n-ai cum altfel când vrei să spui câteva cuvinte despre cartea lui Shlomo Venezia: „Sonderkommando Auschwitz, în iadul camerelor […]
Joi, când veneam spre casă, după ce-am trecut de Nădlac, am încercat să număr panourile cu ostașul Ciucă în slujba țării. Zic „am încercat” pentru că n-am reușit, la un moment dat le-am pierdut șirul. Moment în care mi-am dat seama că investigația ălora de la snoop s-ar putea să fie un pic în eroare, cred […]
E posibil să nu existe vreo poveste mai fascinantă, despre vreo carte, decât cea a publicării romanului „Shōgun” în ținutul carpato-danubiano-pontic. Dar aveți nevoie de un pic de context, mai ales cei mai tineri de pe aici, care or să se mire teribil de ceea ce vor auzi în continuare. Spre sfârșitul anilor ’80, adică […]
N-aș fi crezut că e nevoie, dar se pare că e nevoie de niște precizări după articolul în care vă spuneam că m-am lăsat de fumat. Mi le-a tot cerut lumea în comentarii, așa c-o să le las mai jos. Unu Nu m-am lăsat de fumat cu cartea lui Allen Carr. Știam de ea, dar […]
Zilele trecute, mă întorceam acasă după ce-am dus copiii la școală și-am prins în metrou ceva discuție între două tipe care vorbeau despre nu știu ce carte (mă scuzați, n-am prins discuția chiar de la început) la care au plâns de săreau cămeșele de pe dânsele. Ca un adevărat mascul feroce, am râs superior și […]
Nu mă pricep să scriu cronici de carte, nici să fac critică de specialitate, în schimb mă pricep să spun asta: am citit „Ultimul an cu Ceaușescu” și mi-aș dori ca această carte să fie citită de toți oamenii din țara asta. Și în special de ăia care se văicăresc amarnic după cât de bine […]
De doi ani de zile mă chinuiesc. Am încercat cu absolut tot ce era carte pentru copii, dar carte pe rit d-ăsta nou. Că nu știu dacă știți, dar cărțile pentru copiii de azi sunt cu totul altfel față de cele pentru copiii de acu’ 40 de ani. Nimic. Indiferent de subiect sau de autor, […]
Bag capul pe ușa dormitorului să-i spun ceva fashionistei, dar n-apuc, că mă panichez ca dracu’ când observ că plânge: – S-a întâmplat ceva? Nimic, tăcere și lacrimi, multe lacrimi.
– Fă-ți primul selfie încă din seara dinaintea plecării și adaugă ceva de genul „așteptând cu nerăbdare”. Șterge comentariile nesimțiților care te anunță că va ploua. Nimic n-are voie să-ți întineze vacanța de 1 Mai. – În cursul zilei de 1 Mai scrie o postare prin care explici de ce te duci ín Vamă chiar […]
Nu mai durează mult. În câțiva ani, toți aștia care mai punem mâna pe câte o carte vom fi ostracizați. În primă fază vom deveni nişte paria ai societăţii, iar mai apoi vom înfunda puşcăriile. La început vom fi săltați din mijloacele de transport în comun. Brigăzi de tineri analfabeți vor lua pe sus, din […]
