N-aș fi crezut că e nevoie, dar se pare că e nevoie de niște precizări după articolul în care vă spuneam că m-am lăsat de fumat. Mi le-a tot cerut lumea în comentarii, așa c-o să le las mai jos.

Unu

Nu m-am lăsat de fumat cu cartea lui Allen Carr. Știam de ea, dar nu mi-am dorit s-o citesc pentru că, în ceea ce privește lăsatul de fumat (dar și alte adicții), nu cred în rețete prestabilite. Nu cred că e obligatoriu ca un pattern care funcționează pentru niște oameni să funcționeze pentru toți. Nu contest că există cazuri de cetățeni care s-au lăsat ajutați de cartea lui Carr, dar pe mine nu m-a tentat niciun moment s-o citesc.

Doi

Nu m-am lăsat de fumat pentru că-mi doream să mor sănătos. Pe scurt, niciun moment n-am făcut asta gândindu-mă ce sănătos o sa fiu după. Fumătorii adevărați știu exact că toate astea cu „sănătatea după ce te lași” sunt vorbe-n vânt. Tu vrei să fumezi, nu te interesează nicio sănătate.

Ah, poate dacă îți zice vreun doctor „dacă mai fumezi o să mori”, începi să iei în considerare să te lași pentru sănătate. Iar doctorul ăla să facă bine să fie într-un cadru oficial și să aibă o radiografie pulmonară în mână, nu vreun prieten medic care s-a trezit și el vorbind la un șpriț.

Să ridice mâna fumătorii pe care-i interesează partea asta cu sănătatea suficient cât să nu-și mai aprindă țigara. Repet, fumătorii care n-au avut parte de vreo veste rea de la vreun medic.

Nu, prieteni, singurul motiv pentru care m-am lăsat de fumat este ăsta: îmi voiam libertatea înapoi. Nu știu câți dintre voi își dau seama, dar țigările îți condiționează extrem de tare libertatea.

Mereu depinzi de ele, mereu trebuie să fii atent să nu se termine, mereu intri în panică dacă cumva se termină, mereu trebuie să te așezi la restaurant cât mai aproape de ieșire sau să-ți alegi locul la masă în așa fel încât să ridici cât mai puțini oameni în picioare, mereu vrei să stai la terasă deși afară sunt 45 de grade, mereu cauți prin aeroporturi grotele alea împuțite numite „smoking area”, mereu trebuie să faci pauze de țigară când conduci. Cu siguranță mai sunt și altele în lista de „mereu”, dar cred că ați înțeles ideea.

Ei bine, toate astea îți condiționează libertatea. Prin urmare, alegi să fumezi și să te lovești mereu de ele sau alegi să fii un om liber. Nefumătorii nici măcar nu înțeleg ce-am vrut să zic, pentru că ei sunt by default liberi.

Trei

Deși nu mă așteptam la întrebarea asta, uite c-a venit. Un amic, fost coleg de muncă, fumător vechi, m-a întrebat: ce-ai făcut după o oră, când ți s-a făcut poftă să fumezi? M-a mai întrebat dacă am golit casa de țigări ca să nu cumva să mă tenteze.

Băi, nu, n-am golit casa de țigări. Am în casă toate pachetele pe care le aveam în marțea când am zis „stop”. Mai precis, două pachete de țigări normale și trei de heets, le-am numărat fix acum. Nici n-am de gând să le arunc, pentru că vreau să-mi demonstrez că nu m-au făcut ele pe mine, ci eu pe ele.

Cât despre ce-am făcut după o oră când mi-a venit să fumez? E simplu, n-am fumat. Nici după o oră, nici după două, nici după trei. Dar pericolul mare nu e după perioadele de timp scurte, de nivelul orelor, ci după ce trece prima zi, după ce trece a doua, după ce trece a treia.

Dar răspunsul e același: nu fumezi. Indiferent cât de tare simți nevoia, și-o să cam simți, nu fumezi. Partea bună e că după ce-ți vâjâie capul vreo săptămână, maximum 10 zile, se cam estompează dorința aia nebună de țigară.

Patru

Preferata mea: te-ai lăsat de fumat înseamnă c-o să te îngrași. Iar partea amuzantă este că foarte multă lume chiar crede asta. Oameni buni, dacă fumatul ar avea legătură cu slăbitul și îngrășatul, la cât fumam eu ar fi trebuit să fiu silfid, tras prin inel, să mă hrănească lumea cu forța sau să mă bage pe perfuzii cu glucoză. Nu e cazul, după cum prea bine știți.

Nu, prieteni, nu lăsatul de fumat îngrașă, ci mâncarea. Mâncarea aia pe care simți nevoia s-o bagi în tine ca să-ți umpli cu ceva timpul pe care înainte îl consumai fumând. Atât de simplu. Dar dacă ești conștient de treaba asta și eviți să mănânci a prost, doar ca să suplinești lipsa țigărilor, n-ai nici cea mai mică șansă să te îngrași. Da, știu și vestita: „dar țigările taie pofta de mâncare”. Din păcate, omenirea încă n-a reușit să inventeze ceva suficient de puternic încât să-mi taie mie pofta de mâncare.

Altfel, să știți e o senzație extrem de mișto să te lupți cu trei adicții în același timp. Atât de mișto că uneori îți vine să te dai cu capul de pereți. Care sunt alea trei adicții? Păi pe lângă fumat, m-am lăsat și de mâncat (carbohidrați + alte mizerii) și de zahăr. Mhm, atât de idiot sunt.

Dacă aveți impresia că adicția de mâncare e aceeași cu adicția de zahăr sunteți niște dulci naivi. N-au nicio legătură una cu alta. Mâncăii știu exact ce zic.

Gata, mă duc să-mi curăț un morcov.

sursa foto: freepik.com