Pe vremea când radarul uman încă nu era radar uman (adică era, dar n-aveam de unde să bănuiesc asta) și se mulțumea doar cu statutul de cea mai mișto femeie din lume, m-a invitat într-o seară să mâncăm la ea. Probabil voia să mă testeze, voia să se asigure, fără eventuali martori, că nu cioflăi […]
Mâine trebuie să vină doamna Flory de la curățenie. Mai bine zis, trebuia să vină, c-am sunat-o acum să-mi confirme ora și m-a anunțat că nu vine. La telefon m-am comportat totuși ca un bărbat, dar cum am închis, mi-au dat lacrimile și m-au năpădit întrebările existențiale.
Am avut norocul (sau ghinonul, depinde din ce unghi privești) să asist la două răsturnări de situație spectaculoase în țara asta. Prima a fost în ’96, când a fost ales Emil Constantinescu președinte și s-a ieșit în Piața Universitătii de bucurie. Pentru că era prima dată, după revoluție, când românii se scuturau de rămășițele fostului […]
Dacă n-ar fi existat Facebook-ul, probabil n-aș fi ajuns să nu-i mai suport, dar uite că ușor-ușor mi s-a luat și nu mai pot cu ăștia care, o dată la două propoziții, trebuie să bage un „al meu” sau „a mea” când se referă la cei cu care sunt într-o relație. „Al meu a mers […]
Când am început să scriu pe blog, în 2013, online-ul românesc gemea de bloguri, blogușoare și blogulețe, dintre care aveam măcar vreo 15-20 pe care le citeam, dacă nu zilnic, măcar o dată la două zile.
Auziți, am și eu un soi de dilemă morală. În imaginile de mai jos apar niște copii care strâng semnături. Nu bag mâna în foc, dar în poze pare că se vede sigla usr-ului. E cineva pe-aici care știe ce zice legea referitor la această chestiune? Gen, dacă e ok să pui copiii să strângă […]
Aproape de blocul meu există o curățătorie non-stop. Din aia de haine. Atât i-a trebuit radarului uman (aka cea mai mișto femeie din lume) să audă, că s-a și înființat cu o plasă d-aia mare plină de chestii de îmbrăcat care, citez „nu se pot spăla la mașină, că le distrugi”, am încheiat citatul. Am […]
M-am uitat multă vreme la show-urile de la protv. Până când, ușor-ușor, în goana după cifre și audiență au devenit, pe rând, nefrecventabile. La „Romănii au talent” am renunțat când am constatat amar că numai cazurile sociale au talent în Romănia, iar cu „Vocea României” n-am mai putut încă de acum două sezoane.
În ceea ce mă privește, doar Ceaușescu mai reușise performanța să mă facă să-l ascult și să nu aud ce spune. Știu că mulți dintre voi ați prins vremurile alea, deci înțelegeți exact la ce mă refer. Omu’ repeta, obsedant, aceleași chestii, încât până la urmă creierul ceda și refuza să mai compileze. Constat, din […]
Coadă la megaimaj. Am pus repede niște chestii în coș, m-am așezat și mă rugam să meargă repede că mă cam grăbeam. După care apare Doamna Care Trece Relaxat Pe Lângă Toată Lumea și se duce întins la prima casă. Aici trebuie să fac o paranteză ca să înțelegeți cum stau lucrurile. La mega ăsta […]
Nu-mi amintesc să mai fi plecat vreodată de la Tineretului de-abia cu al treilea metrou. Poate când se mai întâmpla câte un eveniment neprevăzut, pe vreuna dintre magistrale, dar n-a fost cazul ieri, trenurile veneau binișor, cam la un minut jumatate distanță unul de celălalt. Cu toate astea, de-abia am reușit să mă urc în […]
