Dacă n-ar fi existat Facebook-ul, probabil n-aș fi ajuns să nu-i mai suport, dar uite că ușor-ușor mi s-a luat și nu mai pot cu ăștia care, o dată la două propoziții, trebuie să bage un „al meu” sau „a mea” când se referă la cei cu care sunt într-o relație. “Al meu a mers la budă”, “a mea nu mai merge la budă” și alte formulări similare a căror acțiune propriu-zisă contează mai puțin spre deloc, scopul principal fiind făcutul de paradă.

Pentru ei vreau să las și io aici câteva considerații de bun-simț.

Nu știu daca-ți dai seama, se prea poate să vină ca o lovitură pentru tine, dar faptul că vorbești despre partenerul tău folosind pronumele posesiv „al meu”, respectiv „a mea”, nu face decât să ne transmită o doză mare de frică și nesiguranță, amestecată și cu un vârf de cuțit de penibil. Și dacă de noi te doare-n fund, vestea bună e că-i transmiți și lui același lucru.

Știu, ai impresia că dacă folosești posesivul, chiar și cum o dai tu mai pe caterincă așea, n-o să se mai înghesuie nimeni să ți-l/ți-o fută fure. Ceea ce, având în vedere c-ai mai făcut același lucru în trecut, cu alți “ai mei”, se pare că e un calcul oarecum eronat, nu crezi?

În plus, să știi că e și umilitor pentru omul ăla de lângă tine pe care, practic, îl reduci la zero. Pentru că, să vezi ce, chiar nu e al tău și chiar nu-ți aparține. Știu, știu, intenția ta n-a fost asta, dar de la mine așa se vede.

Dar partea cu adevărat amuzantă va fi de-abia când „al meu” sau „a mea” o să dispară din peisaj. Și brusc or să dispară de pe profilul tău de Facebook și toate milioanele de postări sau poze în care pronumele posesiv îți însoțea fiecare respirație. Da, da, o să stai să le ștergi bucată cu bucată, până la ultimul “al meu”/”a mea”. Hai, nu te strâmba, știi c-ai mai trecut prin asta, deci nu e vreo noutate pentru tine.

Așa că, ce voiam să te rog, dacă tot ai văzut că nu-ți folosește la nimic să-ți strigi  falsul drept la proprietate pe toate gardurile, ce-ai zice să renunți? Că e penibil, deși nimeni n-are curajul să ți-o spună. Well, uite c-am făcut-o eu.

Cu plăcere.