În ceea ce mă privește, doar Ceaușescu mai reușise performanța să mă facă să-l ascult și să nu aud ce spune. Știu că mulți dintre voi ați prins vremurile alea, deci înțelegeți exact la ce mă refer. Omu’ repeta, obsedant, aceleași chestii, încât până la urmă creierul ceda și refuza să mai compileze.

Constat, din păcate, că în zilele noastre domnul nostru Iohannis a reușit exact același lucru: pur și simplu nu mai aud ce spune. A repetat de atâtea ori aproape aceleași lucruri, a observat la nesfârșit cu atenție și îngrijorare, încât acum, dacă nu-mi propun să fac eforturi să-l înțeleg, îmi zboară cuvintele lui pe lângă urechi ca acceleratul de Iași prin halta de la Târgu Frumos.

De-aia am ramas uimit când am citit despre cum domnul președinte Iohannis a preluat discursul inamicului public numărul unu. Nu, nu m-a uimit că aproape l-a citat pe Dragnea, ar fi culmea să te mai uimească, în România, că oamenii politici mănâncă același rahat, doar cu linguri diferite. Ce m-a uimit a fost că mai există oameni care chiar ascultă și înțeleg ce zice clientul numărul unu al agențiilor de turism. Iar asta, dragii mei, chiar este o performanță.

În altă ordine de idei, dacă tot am sacrificat ziua de azi pe altarul politicii, mai voiam să vă spun o chestie la care mă tot gândesc. Sunt eu nebun sau ați obervat și voi schimbarea la față a duamnei Viorica? Doar eu constat că, de la arestarea lui Dragnea încoace, nu mai există ziua și gafa, că discursul nu mai e incoerent și că, în momentul în care a călcat-o cineva pe bătături, a și zburat de pe funcție?

La cum cunosc electoratul psd-ului și electoratul din România în general, am așa un fel de bănuială că dacă femeia asta nu arăta ca o tanti (și când zic „tanti”, știți exact la ce mă refer), dacă avea o alură de milfă, acum am fi vorbit despre un candidat la președinție cu șanse reale de a se bate, în turul doi, cu ficusul degrabă iubitor de vacanțe.

Da, știu, o să săriți să-mi spuneti că n-are cum, că în turul doi se duce Barna. Well, copii, am o veste pentru voi: la ce se întâmplă în usr în momentul de față, domnul Barna n-are cum să prindă turul doi. Iar ăsta este un lucru bun, poate așa se trezesc din beția prelungită de după alegerile europene și-și reevaluează discursul și poziția. Iar prima măsură pe care trebuie s-o ia este să-i arate machidonului cel mai machidon dintre machidoni pe unde e ușa care te scoate în stradă din sediul partidului.

Gata pentru azi. Dar n-o să închei fără să vă mai spun că aproape de fiecare dată când scriu despre vreun subiect care are legătură cu politica, apare câte un observator de internet care mă apostrofează superior: iete unde era analistul politic. No joke. Am lista de block plină de labagii înțelepți din ăștia de tastatură. Ce vreau eu să le transmit este următorul lucru: alegerile nu se câștigă și nu se pierd cu analiști politici, ci în funcție de cum te percepe pulimea, adică Gheorghe de pe stradă. Iar pulimea sunt eu.

Greșesc?

P.S. În imaginea de mai jos aveți ceea ce se numește o mwie virtuală ca la carte.