2,492 cititori

Ficusul nu înflorește niciodată

Am avut norocul (sau ghinonul, depinde din ce unghi privești) să asist la două răsturnări de situație spectaculoase în țara asta.

Prima a fost în ’96, când a fost ales Emil Constantinescu președinte și s-a ieșit în Piața Universitătii de bucurie. Pentru că era prima dată, după revoluție, când românii se scuturau de rămășițele fostului regim comunist. Sau, cel puțin, așa credeam pe atunci. Continuarea

7,147 cititori

Pulimea sunt eu

În ceea ce mă privește, doar Ceaușescu mai reușise performanța să mă facă să-l ascult și să nu aud ce spune. Știu că mulți dintre voi ați prins vremurile alea, deci înțelegeți exact la ce mă refer. Omu’ repeta, obsedant, aceleași chestii, încât până la urmă creierul ceda și refuza să mai compileze.

Constat, din păcate, că în zilele noastre domnul nostru Iohannis a reușit exact același lucru: pur și simplu nu mai aud ce spune. A repetat de atâtea ori aproape aceleași lucruri, a observat la nesfârșit cu atenție și îngrijorare, încât acum, dacă nu-mi propun să fac eforturi să-l înțeleg, îmi zboară cuvintele lui pe lângă urechi ca acceleratul de Iași prin halta de la Târgu Frumos.

Continuarea

11,484 cititori

Neam trezit

N-am putut să scriu nimic azi. Ieri am stat toată ziua cu ochii și urechile pe votare, iar seara, când s-au anunțat rezultatele, n-am mai avut cum să mă desprind de antena3. Erau atâta jale și tristețe în studioul ăla, cum nici la înmormântări nu vezi. Pur și simplu nu reușeam să schimb programul.

Continuarea

4,882 cititori

Cel mai scurt ghid pentru mers la vot

Pentru c-am căutat un loc care să reunească toate informațiile de mai jos și nu l-am găsit, m-am gândit să vi le las eu aici. Ca să nu ziceți că n-ați știut.

1) Dacă te afli la tine în oraș nu poți vota decât la secția de votare unde ești arondat. Continuarea

4,292 cititori

Sâmbătă m-am întâlnit cu Nicușor Dan

Și mi-a plăcut că eram doar doi bloggeri la întâlnire. Deci am avut timp berechet și posibilitatea să întreb lucruri exact ca și cum am fi stat la o bere. Dacă mă gândesc bine, cred c-am fi putut sa radem vreo două beri, doar că prea era prânzul mare.

Iar acum, pentru că eu sunt o putoare care n-a putut să care o agendă și-un pix, am să iau cu copy/paste de la Cismaru subiectele care s-au discutat, să vi le arăt și vouă, poate vă interesează: Continuarea

4,102 cititori

Cum e cu verticalitatea la politicianul român

Din punctul meu de vedere alegerile pentru Primăria Generală a Capitalei s-au încheiat înainte de a începe. Doamna Firea, s-o stăpâniți cu plăcere! Și să puneti un preș mare la intrare pe care dumneavoastră să vă ștergeți pantofii ăia “verde, muscă de căcat” si noi sa ne putem ploconi fără să facem răni în genunchi. Iar asta se întâmplă pentru că ceilalți contracandidați sunt pur si simplu insignifianți. Nici macar chestia aia cu “să votăm răul cel mai mic nu mai este valabilă”. Pentru că nu poți să votezi niște inexistenți. Continuarea

2,946 cititori

Doamne, câte aș face cu Alina Gorghiu!

Mie-mi place cum scrie amicul Krantz. Se pare că și lui îi e simpatic blogul meu. Pentru că în momentul în care i-am zis că mi-ar plăcea să-i găzduiesc un text, m-am și trezit cu articolul la ușă. Este cel de mai jos.

mihai_vasilescu_alina_gorghiu

Dragă Alina,

Țin să te anunţ că aş vrea să intru în politică. M-am cam săturat, ca mai toată ţara, de stilul aparte în care se face politică la noi. Şi uite că aş fi dispus, pe sistemul “Ia de la Băsescu!”, să-i urmez un sfat: ăla cu “Vrei să schimbi ceva? Intră domle în politică şi fă schimbări!”. Şi aş vrea să mă înscriu în PNL. Dar privind în jur şi urmărindu-vă pe toţi cei reperezentativi de acolo, am impresia că m-aş înfige, cu toată puterea, singur cu capul în zid. Hai să mă explic: Continuarea