Aș vrea să am încrederea în mine a celor care pur și simplu se aruncă pe trecerea de pietoni fără să se asigure nici măcar o secundă.

Aș vrea să am încrederea în mine a celor care calcă pe carosabil, fără să se uite în stânga și-n dreapta, pentru că sunt pe trecere. Deci, hei, ei au prioritate și se știe că prioritatea te îmbracă într-un scut de titan care te ajută să nu ajungi pe un pat de spital sau chiar la morgă.

Da, aș vrea să am încrederea în mine și în cei din jur a oamenilor ăstora.

Dincolo de orice glumă, de fiecare dată când îi văd cum se aruncă pe trecerile de pietoni, fără să se asigure absolut deloc, mă întreb siderat unul si același lucru: cum o fi să-ți lipsească complet instinctul de conservare?

Eu conduc rar în București, o fac doar dacă sunt nevoit și dacă nu am alternativă. Dar joia trecută am avut pe mână ceva mașină nou lansată pe care am tot foit-o cale de vreo șapte-opt ore exclusiv prin București. Deși mi-aș fi dorit din suflet să nu fiu nevoit să fac asta, din motive de limită de kilometri, n-am avut cum. Așa că tot ce-am făcut a fost să mă plimb încolo și-ncoace prin minunata noastră capitală.

Prilej numai bun să asist pentru a einșpea oară la modul absolut dement în care se circulă. Așa că n-aveam cum să-i ratez pe potențialii donatori de organe care traversează fără să se asigure. Băi, nu știu, dar trebuie să fii construit într-un fel anume ca să nu te asiguri când traversezi în țara din Europa în care se moare cel mai mult din cauza accidentelor auto.

Nici măcar nu pot s-o cataloghez ca prostie, cred că este mai degrabă inconștiență combinată cu o doză imensă de habarnism.

Despre cei/cele care traversează tastând sau cu căștile în urechi și privirea în față sau în jos, fără să aibă nici cea mai mică legătură cu ce se întâmplă în jurul lor, nici nu mai îndrăznesc să vorbesc. Poate mai auzi o frână, poate mai auzi că s-au lovit niște mașini și faci ceva să te salvezi în ultima clipă. Ipoteză care în cazul lor cade complet. Ce să mai faci, cum să te mai salvezi, dacă tu ești complet absent din peisaj? Ajungi în spital și nici nu știi de ce-ai ajuns.

Da, știu c-am mai scris despre oamenii ăștia, dar se pare că sunt din ce în ce mai mulți, jur. Cred că există un fel de molimă, de pandemie, care afectează unul dintre instinctele primordiale alea omului: acela de a supraviețui.

Nu știu, creierul meu nu reușește să înțeleagă dacă oamenii ăștia chiar nu-și dau seama că există situații în care mașinile pot scăpa de sub control? Iar două tone de metal în mișcare nu sunt chiar cel mai plăcut lucru pe care ai vrea să-l știi dând peste tine. Și-atunci ce-i mână în dorința asta arzătoare de a traversa fără să se asigure?

Ca să nu mai spun că șoferii ăia sunt și ei oameni, iar oamenii mai și greșesc. La cum arată situația mortalității din accidente auto, în țara asta, se pare că greșesc destul de des. Și-atunci de ce vrei tu să îngroși statisticile astea, când e atât de simplu să faci un singur lucru: nu începi să traversezi până nu te asiguri din toate părțile și până nu vezi mașinile oprite.

Da, da, chiar dacă ești pe trecerea de pietoni și, nu-i așa, ai prioritate. Că sunt spitalele și cimitirele patriei pline de cetățeni neînfricați care au ajuns acolo cu prioritatea-n mână.