Mi‐am adus aminte ieri de o fază pe care am uitat să v-o povestesc.
Când am ajuns sus la Nordkapp, la The Globe Monument, era în jur de ora 18:00, iar la fața locului nu se afla foarte multă lume. Erau maximum 30-40 de oameni, spre deosebire de a doua oară când am ajuns, la apus, moment în care acolo părea manifestație publică.
Ei, dacă tot erau puțini oameni, lucrurile se desfășurau după un fel de regulă creată ad-hoc de cei care-și doreau să se fotografieze lângă The Globe.
Evident, toți își doreau să fie singuri în poză, și pe bună dreptate. Parcă arăta mai bine poza când erai singur, nu împreună cu alți 43 de inși care-și făceau și ei poză în același timp. Dacă tot nu eram foarte mulți acolo, pe loc s-a instaurat o regulă la mica înțelegere: urcai lângă The Globe și-ți făceai poza, în timp ce ceilalți așteptau, nu mai urca nimeni lângă tine.
După care te dădeai jos, urca altcineva să-și facă poza și tot așa. Dacă nu erai mulțumit de poza pe care ți-o făcuseși, așteptai să-ți mai vină rândul o dată. Simplu, elegant, eficient.
Asta este, de altfel, explicația pentru care și eu sunt singur în poză. Că m-ați întrebat mai mulți cum de nu mai era lume acolo. Lume era, doar că fiind puțini și civilizați, am reușit să ne înțelegem prin limbajul universal care poartă numele de bun-simț.
Ei bine, prieteni, tot acest flow de lucru (că nu știu cum să îi spun altfel) era spart și întrerupt de habarniști.
Ce? Nu știți ce sunt habarniștii, este? Habarniștii sunt oamenii ăia care pare că sunt căzuți în permanență de pe altă planetă, ăia care habar nu au ce se întâmplă în jurul lor. Ăia despre care te întrebi „oare cum au supraviețuit până la vârsta asta?”, pentru că par compleți rupți de realitate.
Ei erau singurii care efectiv nu observau că lumea de acolo își făcea fotografiile după o regulă, fie ea și adoptată ad-hoc.
Se urcau pe postamentul de ciment pe care era The Globe, își făceau fotografiile de care aveau nevoie, după care, în loc să elibereze spațiul, rămâneau acolo să se uite la ele. Eventual, dacă erau doi sau mai mulți, se și consultau pe subiectul „îți place cum a ieșit?”. Trebuia să le spună cineva să plece, ca să se poată urca următorul.
De-aia le și zic habarniști și nu nesimțiți. Pentru că se vedea din reacția lor, atunci când le atrăgea lumea atenția și le spunea c-ar fi bine să elibereze locul, că erau veniți cu pluta.
Căscau ochii mari a mirare sinceră și se vedea pe fețele lor că nu rămăseseră pe loc pentru că îi durea-n cur de restul oamenilor de pe acolo, ci pentru că ei nu sesizaseră că toți așteptăm să-și facă ceilalți pozele. Pur și simplu nu sesizau că postamentul rămâne gol cu un scop, nu-și puneau nicio clipă întrebarea „oare de ce nu mai urcă nimeni dintre ăștia să se pozeze?”.
Mă uitam la ei siderat și nu-mi venea să cred că oamenii ăștia există. Să știți că de fiecare dată când dau peste habarniști, mă întreb unul și același lucru: oare cum o fi să treci prin viață așa, ca gâsca prin apă? Să n-ai nicio treabă cu ce e în jurul tău? Să fii complet detașat și, mai ales, să nici nu te intereseze că ești paralel cu tot și toate?
Cum o fi să ajungi la 30, 40, 50 de ani și să fii incapabil să-ți dai seama că în jurul tău se întâmplă lucruri? Uneori mă încearcă chiar o ușoară invidie, să știți. Parcă mi-aș dori să fiu și eu complet detașat și habanist, că sigur-sigur aș trăi peste suta de ani.
sursa foto: freepik.com
Se spune că există un Dumnezeu al bețivilor! Poate exista și unul al habarniștilor, care-i protejează și îi bagă într-un fel de bulă safe!
Am întâlnit și eu din aștia, numai că granița dintre ei și nesimțiți este una foarte fragilă! 😀
Comentariu beton!65
Da, da, dda, chiar e una fragilă. Singurul lucru după care îți dai seama e fața sincer suprinsă pe care o fac când le spui că nu e în regulă.
Hai să îți spun una bună. Știi că nu e corect ,,habarnist,,? Bine, mai toată lumea spune așa. Ca și cu ,,grizonat,,
Ei bine, varianta corecta este ,,habarnamist,,
Oricum ar fi, problema este că e plin de ei.
@Adi
Ambele forme sunt corecte: „habarnist”/ „habarnamist”, dar niciuna nu face parte din limba literară (sunt cuvinte familiare, din argou). Cu „grizonant” ai dreptate, doar această formă e corectă.
„oare cum o fi să treci prin viață așa, ca gâsca prin apă? Să n-ai nicio treabă cu ce e în jurul tău? Să fii complet detașat și, mai ales, să nici nu te intereseze că ești paralel cu tot și toate?”…e o arta..nu toti suntem asa talentati..
Mi-am adus aminte de o faza asemanatoare. Eram intr-un muzeu celebru si cand am ajuns in fata unui exponat celebru am vrut sa ii facem o poza juniorului cu exponatul respectiv. Exact cum zici si tu, oamenii se tin un pic la distanta pana faci poza. La noi a trecut un habarnist din asta de nu mai putin de 3 ori in 30 de secunde prin fata camerei, vorbind la telefon si neinteresat de cei din jur. Drept urmare, domnul sot i-a zis vreo 2. Cine s-a strofocit si a facut gargara? Ghiță Habarnistul🤷♀️
Comentariu beton!32
@AdinaE, ăla e nesimțit.
Comentariu beton!23
Mai astia au parte de protectie divina jur ca altfel nu imi explic cum trec prin viata asta așa de tontovani. In fine eu am f aproape unul din asta ca imi este vecin si tre sa ii atrag atentia destul de des ca e de pe alta planeta.Initial am crezut ca e nesimtit apoi dupa ce am vorbit cu el am realizat ca este habarnist, cum ii numesti tu. Uite ca traiesc si astia ca nu degeaba e vorba aia cu barza chioara.
Comentariu beton!16
La fel la Constanța, în fața Cazinoului… Unii așteaptă respectuoși să-ți faci poza, alții cască gura și trec prin față…
O categorie la graniță între habarniști și nesimțiți trebuie să fie nehotărâții de la cozi.
Ăia care stau la coadă, ajung la tejghea și atunci se apucă să se uite pierduți pe meniu. Încercând să se hotărască, să ceară sfaturi, să se uite-n stele.
Comentariu beton!14
Măi, să știi că și eu mai sunt pe altă lume, ocazional. Rar, fiindcă în ultimii ani am început să fiu mai atentă la ce e în jurul meu și nu mai acționez impulsiv. Ultima acțiune de genul ăsta a fost acum 5 ani, cred. Se filma chestiunea aia cu hackeri ce s-a difuzat pe HBO, dacă nu mă înșel, în Timișoara, scena respectivă fiind într-un cartier în care stătusem mai demult, la o cofetărie. Efectiv nu am fost atentă în jurul meu și am intrat în cofetărie și le-am stricat oamenilor scena. Și erau camere, de toate, în jur, efectiv nu le-am observat. Ce să și fac, am ieșit și m-am dus mai departe când mi-a zis cineva că se filmează.
Comentariu beton!34
uite, asta pot să înțeleg și să cred; ăia de la Nordkapp însă… aia-i durere-n cwr; că nu e ca și cum te-ai întimplat și tu p’acolo:
– ce e aicea, boss?
– păi, ce să fie? cel mai nordic punct al continentului…?
– cool! ia să-mi trag și eu un selfie…
Comentariu beton!20
😅 Da, ai și tu dreptatea ta.
Ce tema misto ai ales azi!
Eu iubesc habarnistii, ii ador efectiv! Sunt dovada vie, exemplul perfect ca SE POATE! Nu pot eu, da’ asta e alta poveste.
Se poate,deci, sa traiesti pe planeta asta neavand habar de nimic, trecand prin viata fara niciun fel de griji, going with the flow, cum s-ar zice. Eu cre’ ca habarnistii sunt considerati chiar cool pe planetele de pe care provin ei (asta e un citat, nu-mi apartine) si, sincer vorbind, o fac si pe a noastră putin mai suportabila. Pentru ca, vazand mirarea din ochii lor atunci cand le atragi atentia, sinceritatea teribila cu care iti arunca un „N-am stiut!”, parca te simti si tu alt om. In ochii habarnistului tu esti ala care „are habar”. 🙂
P.S. Vorbesc strict de inocentii habarnisti, nu de aia care trec granita spre nesimțire.
Comentariu beton!43
Habarniștii au un deficit de atenție.
Din copilărie ar trebui identificați și ajutați cât se poate. Îi invidiez un pic pentru lipsa de stres. După formula,, fericiți cei săraci cu duhul „.
Cred că e dificil de locuit cu o persoană habarnistă.
Comentariu beton!27
Ajunge sa fie enervant sa locuiesti cu asa o persoana. Care tot timpul este pe alta planeta. Chiar obositor.
Pana la urma ai sentimentul ca tu ești defect.
Pana la urma am renunțat.
Comentariu beton!25
ADHD (dacă la asta vă referiți) nu e sărăcie cu duhul. E urât să judecați pe cei care efectiv au o deficiență pe care nu o pot sau foarte greu o pot controla.
Câteodată rămân mută în fața „inocenței” lor, doar câteodată, pentru că încerc să îi scot din visare ca să îmi pot rezolva și eu lucrurile.
Lucrez cu publicul ( clienti la receptie) si nu imi vine a crede cateodata ( stau si ma minunez impreuna cu colega mea ) cat de multi ” habarnisti ” exista printre noi…cum au trecut prin viata ” plutind ” nu se stie :))))
Comentariu beton!11
Coada la supermarket. Ajunge omu´ in dreptul benzii, pune chestii pe banda, multe si toate la distanta de 10-15 cm una de alta. Ajunge la casa. Ia tacticos fiecare produs scanat si îl așează conform unor reguli doar de el știute, in niște sacoșe imense căscate in căruțul de cumpărături. După ce se epuizează toate chestiile de pe banda si casiera ii spune ce suma trebuie achitata, se uita la ea, la casiera, deh, cu o privire pierduta ca si când ar fi fost ferm convins ca nu-i va cere nimeni sa plătească si, când realizează ca trebuie s-o facă, începe să scurme prin toate buzunarele, borsetele, poșetele din dotare, sa găsească portofelul. Portofel in care scurma apoi îndelung încercând sa încropească cei 76 de cenți de după virgula.
Comentariu beton!33
Aaaa, cu ăștia îmi imaginez că am un pistol la mine cu care îl execut ca în filmele cu mafioți. Pac și trec peste cadavru fără nicio remușcare. Mbine, folosesc amortizor să nu se prindă paznicu care păzește 🙂
Doamne, câteodată mi-aș dori să pot să fiu așa. Uneori e bine să treacă lucrurile pe lângă tine așaaaaaa…. fără să te afecteze.
Comentariu beton!12
Ca să rămân in contextul pozelor, pe mine ma enervează ăia care sunt convinși ca vor voi face ei o poză cu telefonul lor, la o nuntă de exemplu, mai bună decât fotograful profenionist angajat pentru asta, ajungând chiar să il facă pe acesta să rateze momente irepetabile.
@ Oldjohn mai bună ca a lor nu. Dar p’acolo pe aproape.
Bine că ne despart atâtea țări. Altfel riscam să te enervez dacă ne întâlneam. 🤪
Așa cum spuneai și tu, eu îi cam invidiez pe habarnisti!
Eu sunt stilul mereu încordat, cu atentia distribuită în toate direcțiile și cu frica sa nu-mi scape ceva esențial. Așa am fost și la locul de muncă, așa sunt și acasă (am un „aerian” lângă mine, ca să nu-i zic habarnist 😉😄).
Nu-i bine deloc, că imediat cei din jurul tau se prind și lasă problemele în seama ta!
Comentariu beton!25
@MV: B0$$, habarniștii au norocul cu respirația că-i proces parțial automat, altfel ar muri dracu’ de emfizem pulmonar c-ar uita să expire. 😈😈😈
Io nu-i suport și devin extrem de nesimțit în exprimare. 😎
Comentariu beton!16
“Asta este, de altfel, explicația pentru care și eu sunt singur în poză.” Ciudat, mie mi se părea că sunt mai mulți în acea poză. O fi fost de la suprafața ocupată, cine știe?! Probabil de la sesiunile de alergări.
Eu nu prea sunt de acord cu habarnismul în aceasta situatie. Eu cred ca e tot nesimțire. E la fel ca si cu aia care vin acolo unde e o aglomerație și fără sa întrebe nimic stau în zona în care e mai putina lume și, când „se striga”, sunt primii, le spui, și fac fix fata aia de care zici, „nu mi-am dat seama” ca și voi, 50, tot ptr același lucru așteptați.
Chiar dc fac fata aia de care zici tu, e pe sistemul „nu ma intereseaza”, ptr ca ei au așteptat pana sa facă poza aia, deci era clar cam cum stau lucrurile, era lume acolo, nu e ca și cum ați apărut toți după ei !!! Habarnisto-nesimtire, i as zice :)))
Nu stiu in ce masura multi sunt „habarnisti” adevarati si cati sunt doar indolenti. Din observatia mea, cam toti „habarnisti” isi cunosc interesul propriu f bine si stiu sa-l urmareasca pana la capat. Impresia mea este ca unii functioneaza dupa principiul imi fac treaba acum, fara sa-mi pese de ceilalti, si-mi cer scuze mai tarziu. E o tactica sa faci pe naivul, si stiu asta pt ca am folosit-o cu succes (am scapat de ceva amenzi de circulatie).
Comentariu beton!18
Chiar ieri vorbeam cu cineva despre Idiocracy, așa că nu îmi rămâne decât să spun: “with no natural predators to thin the herd, it began to simply reward those who reproduced the most – and left the intelligent to become an endangered species”.
Aproape că îmi vine să cred teoriile conspiraţioniste că se urmărește „controlul populației”.
Da, am vazut aceeasi regula si la Cabo da Roca, si la „semnul” de la intrarea in Las Vegas. Ne-am inteles fara vorbe, practic, adica era foarte clar cum merg lucrurile si nu s-a „bagat” nimeni.
Despre habarnisti (reali sau prefacuti), nu-i suport si cred ca astia-s aia care traiesc mult. Nu mai exista nimeni in afara de ei, nu tin cont de nimeni, lor sa le fie bine. Bunul-simt consuma nervi si energie.
Comentariu beton!11
Ni se intimpla tuturor sa fim aerieni sau habarnisti din cind in cind. Numai ca nu observam neaparat 😁
Probabil ca depinde si de frecventa intimplarilor si daca deranjam pe cineva care sa ne atraga atentia.
Cind sint in lumea mea functionez pe pilot automat si mai fac cite o boacana. Dar stiu si sa cer scuze daca deranjez si sa ma retrag decent.
Comentariu beton!16
Well, my 2 cents here.
Ma incadrez in categoria habarnisti – la modu’ ca am fost la dentist si am plecat fara sa platesc. Bine, am realizat dupa vreo juma de ora si m-am intors :):) Femeia n-a zis nimic, ca oricum mai aveam o programare peste cateva saptamani.
Io nu am chestia asta cu pozele. Adica nu-mi fac poza (aproape) nicaieri. Nu ca nu-mi place cum arat in poze, ci pentru ca nu ma uit la ele, nu le fac publice, nu-mi trebuie. Am ajuns pe varfuri de munti cu bicla sau pe jos si cred ca am vreo 2 poze, si nici alea intentionat, ci pentru ca m-a fotografiat altcineva.
Deci da, probabil daca nu erau multi cetateni p-acolo, ma suiam pe piedestalu ala sa ma holbez de acolo prin imprejurimi si ma uita Bunutu’ admirand natura. Daca vedeam o multime organizata sigur nu ma bagam, numa’ daca se dadea ceva gratis (glumesc, nu ma apropiam nici asa).
Dar da, confirm, e simplu de trait fara stres.
Comentariu beton!18
Habarnist am fost și io atunci când eram cu un picior pe trecerea de pietoni și eram mirat că nu oprește nimeni până când un șofer mi-a arătat cu degetul să mă uit în sus. M-am uitat și spre surprinderea mea am descoperit un semafor care era roșu.
Comentariu beton!29
Mmm, trebuia să specific că la mine în sat nu există semafoare la trecerile de pietoni. Chestia am pățit-o în alt sat mai mare. O altă scuză am că nu mai era nimeni cu mine pe trecerea aia ca să i-au exemplu 🙂
Nu vreau sa deturneze subiectul, dar parca se leagă cu autoritățile de la noi, tot un fel de habarniști „inocenți” more or less, as paria pe less.
Coincidenta că e fix la Vâlcea, poate fi oriunde
https://www.jurnalulolteniei.ro/2023/08/27/video-conflict-violent-intr-un-local-de-pacanele-ce-functioneaza-permanent-in-curtea-preotului-primar-nu-stiu-nu-e-treaba-mea/
Daaa, cel mai habarnist primarul ala! 🤣🤣🤣
Face pe popa prostul 🥺🙉
cred ca sunt doar nesimtiti. am mai avut discutii cu cretini din astia in varf de munte care stateau sau isi puneau bagajele pe crucea, semnul, steagul, sau constructia care marcheaza varful. foarte nepoliticos le spun sa se care ca vreau sa fac poza. mai sunt si alte situatii, dar de asta mi-am amintit.
Hmmm, n-o sa-ti placa ce scriu. Varful muntelui e punct de belvedere si de odihna, nu de tras in chip.
Fac trail running, adica alergare pe munte.
Eram intr-un grup de trail runners cand am ajuns pe un varf si am avut un oaresce „conflict” cu un cetatean pozar.
Am ajuns in varf, ne odihneam (da, fix pe marele varf marcat pe care ajungem fix in fiecare saptamana), ne-am apucat sa mancam batoane/ sandvisuri sau ce aveam pe acolo.
Vine un nene, nu zic gras da’ no, sa zicem ca avea un 6-pack ascuns, super iritat, ca el vrea sa faca poza si ca sa ne ducem in pl lui d-acolo.
L-o intrebat un coleg ce timp o scos pana in varf si (evident) omu’ s-o uitat patrat, dupa care i-o zis colegu’ ca n-are fata de poza pe varf :):) si oricum nu incape (in poza).
Problema nu a fost mesajul, ci felul nepoliticos in care ne-am fost adresat.
Mno, acu ce sa zic, pantofaru’ (scuzati, cetateanu’ cu burta) putea sa zica un ” te rog”, „daca e posibil” si alte alea. Varful muntelui nu-i tot una cu Louvre sau alte atractii de oras, unde or fi reguli d-astea de pozat.
Muntele e pentru oamenii muntelui, si ei fac regulile.
Eu sunt o persoana care respecta regulile scrise sau nescrise, uneori chiar ii exasperez pe ai mei spunandu-le sa faca la fel. Dar mi se intampla si scapari si devin „habarnista”. De exemplu, la metroul din Londra regula la scarile rulante este „stand on right” adica stai pe partea dreapta a scarii si pe langa tine trec in viteza cei care se grabesc. O data pe o scara ce cobora spuneam ceva cand am pasit pe ea si nu m-am tras pe dreapta imediat. Fiul meu m-a tras de maneca spre dreapta, am realizat atunci ca in spatele meu astepta sa treaca un tinerel. Am zis un sorry spasit, am primit un no worries plus un zambet si a trecut in viteza pe langa noi. Zau ca a fost fara intentie 😀
Aceași regula e peste tot la scări rulante, și la București metrou, mall etc. E de bun simț sa nu stai pe mijloc.
@Cucurigu, da, dar la Londra ai la fiecare capat de banda anuntul „stand on right” pe cand la metroul din Bucuresti nu am vazut asa ceva. Sa zicem ca se incadreaza la reguli nescrise (de bun simt cum zici tu) dar o atentionare pentru cei ce nu o cunosc, nu circula frecvent cu metroul sau nu sunt atenti nu ar strica. Ori daca o vezi scrisa este altceva. La fel cu look right/look left scris pe jos in fata trecerii de pietoni. Mi se pare o masura binevenita pentru ca si pietonii din tari in care se circula pe invers sunt participanti la trafic. La Londra spun, ca la Bucuresti… 😀
Mind the gap!
Cool, măcar la scările rulante țin englezii dreapta și nu stânga!
Majoritatea habarnistilor au o durere în koor din oficiu. Nu concep sa ajungi într un loc unde oamenii așteaptă organizat și tu sa treci ca o floare pe langa ei și sa ajungi în fata lor la obiectivul turistic. Îs tot aceiași care traversează pe trecerea de pietoni cu capul în telefon și trebuie sa anticipezi ce vor sa facă sa nu intri la pușcărie din cauza lor
Apropo de habarniști! Așa îl priveam și eu aseară pe Iohaniță când vorbea. Cred că se îndreaptă cu pași repezi spre sută, așa de nepăsător pare. S-ar putea ca nea Nelu să rămână în urmă.
Se potriveste aia cu „fericiti cei saraci cu duhul”?…
Să înțeleg că ai prea mult bun simț. Nu sunt habarniști la 30, 40 de ani , sunt nesimțiți. Habarniști sunt copiii.
In unele gări, nu neapărat mari , există case de bilete CFR și case de alte treburi (Transferoviar, Regiotrans și alte transuei) . De fiecare data există habarniști care stau cuminți la ailaltă coadă. Habarnismul se termină și trece spre nesimțire când insistă pe lângă vânzătoare să-i dea bilet. „Te rog Io frumos, că Io am stat la coadă”. Îți amintește de expresia „stau la coadă sa vad ce se dă”
ăăă, au inventat cei de la CFR călători sait de unde îți poți lua belet online.click, click, click și iată beletuu. A, dacă nu ai card care e drac scris invers atunci e ok să stai la coadă unde te cerți cu alți țăra,,, ăsta cetățeni care sunt tot în secolu 19.
@shorik Subiectul bucății de citire nu era cat de proști îs cei care nu cumpără cu cardu’ ci cat sunt unii de habarniști. Eu pă persoana fizica iau belet cu dracul, pardon cardu’ dar asta nu mă împiedică să văd cum se cearta alții. Sau cum vor să scoată pistolul in loc să meargă la casa automata….
@Elvira, îmi pare rău dar io am înțeles din comentariul tău că tu erai la coada de la ghișeul cfr.
ce om bun esti. Muistii astia is nesimtiti vestici invatati ca toata lumea are grija de ei. Ei sunt aia de se opresc in mijlocul drumului sa isi numere un deget.
in Suedia e plin de ei. Mai ales ca majoritatea suedezilor doar se uita pasiv-agresiv. Sunt atat de politicosi incat nu te baga in pizda ma-tii. Se asteapta ca te uiti in ochii lor si iti dai seama ca au gresit.
Asa ca multi au inceput sa fie „muie ma”. Toata lumea tre sa aiba grija de mine si sa imi zica atunci cand fac ceva gresti.
Mereu la astia imi place figura aia de vaca proasta (nu oricefel de vaca) pe care o fac cand le atragi atentia ca is niste imbecili.
Toata lumea a avut momente in care ne-am trezit ca un coi in caldare. nush voi, dar io cand sunt acolo imi cer scuze si mi-e o jena de mine, de se aude din alta tara. Astia de care vorbesti tu nu au jena aia. Isi cer scuze, maxim asa „a…da, nu stiam” si isi vad de viata
mie „habarnistii” mi se par aia care „nu se uita la stiri”. Ca la stiri afla lucruri rele si ei nu vor sa isi umple caputu lor cu chestii rele. Ei traiesc in bula. Si, afla ca bula aia e irelevanta cand nu au apa calda. Sau cand ii omoara cate un drogalau.
La fel cu Monica dinaintea mea,habarnismul ăsta are o doză de răutate,egoism, nesimțire,pur și simplu nu le pasă de ceilalți,doar lor să le fie bine. Au poate un deficit de atenție,dar în copilărie,dar dacă și mediul in care trăiesc e la fel,de-aia nu se trezesc și nu ii interesează prea mult de ceilalți.
Indolenți. E inutil să îi combați ori să te enervezi.
:))) eu mă calific, parțial, pe măsură ce trece timpul mai înveți din experiențe totuși. Pe asta cu pozele nu o fac, dar fac altele.
Mi-am uitat covorașul de yoga la sală acum 2 săptămâni, am observat aseară, că săptămâna trecută am mers fără mașină și am folosit covoraș de acolo. Pur și simplu nu știu cum l-am uitat. Nu doar că l-am găsit, am găsit și un lacăt uitat acum vreo 3 luni. Și am constatat că e albastru covorașul, am pus-o pe recepționeră să caute un covoraș mov.
Era coadă de uituci la recepție, avea doamna câteva cutii cu lucruri uitate doar ieri. Suntem mulți! :)) Lumea e mare, avem loc cu toții, ce să zic.
Da ce vă fac ăia acolo la cursurile alea de yoga de uitați chestii. Io zic să iei antrenor yoga specializat pe covorașe.
Nu e numai yoga acolo, e un club de health & fitness. Pur și simplu lumea e relaxată, știi că îți recuperezi obiectele. În 10 ani nu mi s-a întâmplat încă niciodată să nu recuperez un obiect uitat pe te miri unde. Un prieten și-a uitat laptopul în tren și l-a recuperat.
@D. adică pretenul și-a recuperat laptopul uitat în tren pentru că făcea Yoga la sală? Ahhaahaa, ahahhhaaaaaa, scuze că râd ca prostu dar, ahaahaahhaaaaaa
@Shoric nu știi câte uită regnul masculin când se nimerește în spatele celui feminin (doamnele au prioritate, bineînțeles) la exercițiile de yoga. În special unele executate în genunchi sau aplecat în fața, atunci aia cu uitatul de la mână până la gură e apă de ploaie.
Am patit si eu sa fiu cu capu.n traista. Am venit de la munca si parcarea era aproape goala, nu se intampla des. M.am bucurat ca am putut sa fac toate manevrele existente, eu fiind un as in ale parcatului 🤣. Parchez si urc mandra de mine. Vine apoi sotul sa.mi spuna ca am parcat.o pe locul vecin. Daca nici cand am loc nu nimeresc 🫣… Nu ma mai bucur cand e parcarea goala, casc bine ochii.
:))) Eu o dată am urcat în altă mașină, unde aștepta alt soț, nu al meu. S-a amuzat, desigur.
Doar io am o problemă pe trotuarele aglomerate cu cei care nu ”țin dreapta” și merg haotic? Dacă ar fi lege și io polițist de trotuar ași da amenzi la greu până când toți ar învăța regula ”de dreapta”. Nu știu dar ar trebuie dezbătută chestia asta în Parlament,
Eu am o problemă cu ăia care merg pe toată lățimea trotuarului și nu se despart neam, de zici că sunt sudați.
Comentariu beton!13
@Ananas, zici de ăia care se țin de mână care cer o țară, țară vrem soldați?
Mie mi-e sila de aia care se stiu miserupisti/habarnisti si fac o mandrie din asta.
1. eram tras pe dr, cu motorul pornit, vorbeam la tel (eu nu conduc cand vb la tel) si din fata mea o nebuna/habarnista iese din parcare cu spatele si continua sa merga cu spatele spre mine, baui eram la 20 de m de ea, dar o vedeam cu vine spre mine fara nicio apasare, claxon ..n-aveam (nu fuctiona)…. ce-am facut? am aruncat tel pe bancheta, am bagat in marcharier si m-am dat 3-4 m mai in spate…..ps..mi-am reparat claxonul.
2. am in fata un trotinetist cu casti pe mijlocul drumului, strada cu 2 benzi/2 sensuri, doar el, habarnistul si eu in spatele lui… si mergem, mergem si iar mergem, zic lasa ca se da el sau poate se duce stg/drt pe vreo straduta, nimic, mergem, mergem si iar mergem….asa i-am futut un claxon, cam degeaba ca avea casti, pana la urma am facut eu stg.
Nu știu cât e habarnism și cât e nesimțire, dar pe mine mă aduc la disperare ființele care merg pe stradă cu ochii în telefon de trebuie să le ocolești ca să nu te ciocnești, care se opresc în mijlocul străzii să scarmene telefonul, care țin diverse cozi în loc că nu se pot desprinde din fascinația ecranelor. Ar merita o experiență ca a lui MV, să-i scape cuiva cuțitul sau alt obiect contondent pe device-ul mult-iubit 😛
Nu știu ce să zic, dar am mai cunoscut eu habarniste care parcă trăiau în alte sfere, dar în momentul în care le-am calcat pe coada au devenit extrem de ancorate în realitate…. E și asta o strategie, cei din jur zic: lasă, draga, că e in lumea ei… Dar când nu le convine ceva, mama,🙂 ce îți aud urechile… Mie o mimoza de genul asta mi-a spus când am ras de aerele ei solare că am energie negativă, sa plec că-i spurc zenul. Deci, nu prea cred eu in aparențele astea de fluture nevinovat.🙂
No, io-s nesimțită de genul ăsta… Dar nu-s deloc zen, mă copleșesc gândurile și mă trezesc în mijlocul trecerii de pietoni pe roșu ori intru în ziduri, calc în gol… cred că voi muri călcată de mașină.
Praga, 2016. Vizitam complexul Hrad, unde se afla si presedintia ceha si guvernul, daca nu ceva ambasade, inclusiv a noastra.
Crescuse nivelul de alerta tero. Se plimbau pe acolo niste baieti in negru, cu automate. Masinile erau controlate si cu oglinda pe sub.
Panouri in toate limbile pamantului, ca te controleaza pe tine si bagajelul. Coada serioasa.
Trec cu nasu-n vant niste turisti, dau sa intre, sunt trimisi la coada. Hai, un distrat, 2, dar toti? Suspectez ca restul sufereau de dihotomia „eu/pulimea”.
Si pentru ca la coada se creeaza solidaritati, in curand io si cei din jur pariam cat le ia superiorilor sa-si dea seama ca e coada si ne hlizeam ca la scoala in ultima banca.
Ocazional sunt habarnistă. Mai răruț.
Când sunt foarte obosită pot să ajung destul de aeriană.
Și trebuie să trec pe la magazin sau ceva.
Nu știu să explic mai bine: în unele locuri lucrurile funcționează în mod obișnuit într-un anumit fel, creierul meu obosit comută pe pilot automat și mă comport ca de obicei.
Doar că uneori intervine o chestie perturbatoare și se poate întâmpla să n-o observ și să ajung la ooops.
Când mi se atrage atenția îmi cer scuze și încerc să repar.
Prin articolul acesta mi-ați amintit de tata, care mi-a murit acum 15 ani.
Nu era habarnist deloc, dar îmi amintesc cum adeseori spunea râzând că pe proști nu se poate supăra. Dacă mai mult nu pot, ce să le faci?
Bine, între habarnist (astfel cum e descris în articol) și prost sunt diferențe, dar au amândoi o anume inocență care parcă te înduioșează.
Nu știu cum e să fii așa, zău. Dar știu cum e să trăiești lângă unul așa. Fii-miu are 9 ani și e exact cum ai descris tu. Până acum, credeam că e doar nesimțit (știu, e urât să spui asta despre propriul copil, dar na, nu suntem toți perfecți). Efectiv, mă aduce la disperare. Dacă îi atrag atenția asupra unui lucru, de exemplu de ce n-a ocolit prosopul pe care l-am întins adineauri pe plajă, se uită mirat și zice: care prosop?
Ps: pt cei care poate vor comenta să mergem la psiholog, le spun din capul locului că am fost deja…și am ajuns la concluzia că sunt bani aruncați pe fereastră.
Aveam o colega care a dorit un suc de la un butic si pur si simplu s-a dus in fata si a cerut, desi erau 2 persoane la coada. Nu inteleg cum de nu i-a zis nimeni nimic. I-am spus eu „Dar mai era cineva la coada”, si ea imi raspunde natural, firesc „Nu-mi place sa astept”. Ce ma?
Oameni buni, eu locuiesc cu 2 habarnisti in casa, sotul si fiul. Mooor…daca las un obiect in mjlocul casei il gasesc dupa o saptamana la fel si cand le spun ca intentionat l-am lasat acolo sa vad daca il ridica cineva, se uita mirati la mine si nu stiu despre ce vorbesc… asta e doar un exemplu
Eu dacă las ceva, nevasta colectează și depune într-o ordine a ei, care nu corespunde cu logica mea. Dar eu lăsasem acel lucru in acel loc pentru că aveam nevoie in viitorul foarte apropriat. Evident, când incerc să il găsesc ea nu e acasă și are telefonul pe silent. Pffff
Eu am niște prieteni buni habarnisti din ăștia și vreau să vă spun că e o iluzie că ar avea o viață ușoară. Chiar deloc. Pentru că sunt tot timpul cu capul în nori li se întâmplă lucruri de nu îți vine să crezi. Aproape la fiecare plecare e o poveste cu bagaje pierdute, furate, uitate pe te miri unde. Se ratacesc. Ajung invariabil noaptea pe undeva, nu au mancare sau apa, merg pe jos 20 de km pana la primul chioșc deschis de unde pleacă doar cu o ciocolată și o sticla de jumate de apă :)). Până se întorc la cazare e dimineață, moment în care își dau seama ca ar fi trebuit să cumpere și cafea. 🤣 Complicații nebune și costuri în plus ca s-au oprit puțin sa [facă ceva] și au pierdut trenul care ii ducea la aeroport unde erau oricum în întârziere sa prindă primul avion dintr-un șir de avioane de schimbat, deci au ratat toată combinația de legături pentru că s-au oprit sa facă poza la apus și i-a furat peisajul. In repetate cazuri. Trebuie sa ajunga din punctul A in B, GPSul zice dreapta, ei o iau la stanga „pe scurtături” , adică drumuri dezafectate cu gropi si cuie. Fac pană, strică mașina, se rătăcesc, etc Un drum de o ora devine o aventură de 5. E obositor și costisitor sa trăiești așa :)) Fascinant e ca s-au gasit unul pe altul asa complet amețiți. In viata de zi cu zi mai merge, desi trebuie sa le dai ora de iesit in oras cu 2 ore inainte sa fii sigur ca apar. In schimb cand ies din rutina, poveștile lor de concediu sunt mai bune ca orice film de comedie. Nu as pleca vreodată cu ei undeva, dar abia aștept sa se întoarcă sa povestească ce au pățit 🤣.
Adevărul e c-am râs citind. Și da, EXACT la genul ăsta de oameni mă refeream, în niciun caz la nesimțiți.
Parcă m-aș fi uitat la un film cu Pierre Richard 😂😂😂😂