1,184 cititori

Cu ce mă ajută ieșitul din bulă?

Știți, pe interneții patriei circulă așa un fel de îndemn motivațional. Cică e indicat să mai ieși de la tine din bulă ca să vezi cum se prezintă situația și la „ceilalți”, altfel riști să nu mai fi conectat la realitate. Well, dar dacă nu mai am nici nervi, nici putere, să mă conectez la realitate? Dacă nu mai am disponibilitatea necesară să verfic ce fac “ceilalți”?

Mi-am dat seama de asta duminică noaptea când am dat pe antena 3 ca să văd cum mai stă treaba în afara bulei. Ce să zic, stătea bine, stătea exact cum o lăsasem și ultima oară: cetățenii angajați ai televiziunii și invitații lor aberau voios în platou. Motiv pentru care, după ce-am constatat că nu-i bagă nimeni în vreo cămașă de forță, am mai rezistat fix 5 minute, minute care, de ce să mint, au fost un real câștig pentru mine. În sensul că brusc am realizat că, de fapt, nu mă interesează deloc, dar deloc, cum mai stă treaba în afara bulei. Și că vreau înapoi în bula mea, cu oameni care gândesc la fel ca mine, au aceleași valori și convingeri.

Continuarea

18,021 cititori

Selfie-urile fake și întâlnirile de gradul zero

Nu știți ce este o întâlnire de gradul zero, nu? În naivitatea voastră ați putea crede că mă refer la primul contact al pământenilor cu vreun omuleț verde cu antene lungi și un singur ochi, reprezentant al unei civilizații extraterestre. Ei bine, nu sunteți foarte departe de adevăr, dar nu. Întâlnirile de gradul zero sunt atunci când dai nas în nas pentru prima dată în offline (în viața reală cum s-ar zice) cu o TCPPFPPSNCR. Desigur, acum o să mă întrebați ce înseamnă acest acronim deosebit care nu vă spune nimic. Well, pe scurt, TCPPFPPSNCR înseamnă Tipă Care Pune Pe Facebook Poze Prelucrate Și Neconforme Cu Realitatea. Continuarea

3,664 cititori

Am fost pe Everest

Nu-mi place să merg pe munte. Nu “la munte”, ci “pe munte”, dacă înţelegeţi nuanţa. Am şi am avut prieteni, amici, colegi, pentru care să faci trasee cu rucascul în spinare şi pioletul în mână reprezintă desfătarea supremă. Ei bine, eu n-am înţeles niciodată treaba asta. Mă bucur de încântarea lor, dar să fie la ei acolo.

Pentru mine, să merg la munte înseamnă să găsesc loc de parcare exact în faţa cabanei, hotelului sau pensiunii. Să parcurg maxim cinci paşi (hai, merge şi zece) până într-o poeniţă, să mă minunez de cât de frumoasă este ţara asta şi apoi să zac pe un şezlong. Iar după două zile să plec liniştit acasă, că ce e prea mult strică.

Continuarea