Nu știți ce este o întâlnire de gradul zero, nu? În naivitatea voastră ați putea crede că mă refer la primul contact al pământenilor cu vreun omuleț verde cu antene lungi și un singur ochi, reprezentant al unei civilizații extraterestre. Ei bine, nu sunteți foarte departe de adevăr, dar nu. Întâlnirile de gradul zero sunt atunci când dai nas în nas pentru prima dată în offline (în viața reală cum s-ar zice) cu o TCPPFPPSNCR. Desigur, acum o să mă întrebați ce înseamnă acest acronim deosebit care nu vă spune nimic. Well, pe scurt, TCPPFPPSNCR înseamnă Tipă Care Pune Pe Facebook Poze Prelucrate Și Neconforme Cu Realitatea.

Da, oameni buni, mi s-a întâmplat de vreo câteva ori în această viață să întâlnesc live tipe pe care le știam doar “de pe Facebook”. Iar în momentul în care și-au spus numele, mi-a picat fața și singurul lucru care-mi mai trecea prin minte era “sper că glumești, în plm, n-ai cum să fii aia care zici că ești”. Mno, ghinion, ele erau. Doar că așa, face to face, nu le mai ajuta niciun unghi studiat, niciun filtru și niciun program de editare. Iar realitatea crudă era tristă, tristă de tot. Spre disperată, aș putea zice. Cururi imense, nasuri desprinse parcă din cărțile în care Pinocchio prindea viață, cârnați în loc de degete, coafuri care “rezistau” doar de la nespălat, d-astea finess. Practic, așa pe viu, nu mai regăseam nimic din strălucirea, din glamourul, din selfie-urile eclatante cu care luminau vietile muritorilor de rând, de acolo, de sus, de pe pereții lor de Facebook. Aș fi trecut liniștit pe lângă ele pe stradă, fără să le recunosc.

Credeți-mă, nu exagerez absolut deloc și mai mult de atât, pot să înțeleg chestii precum “nu pun poza asta că mi se vede părul din nas”, că doar trăiesc și eu tot în mediul ăsta în care toți vrem să părem perfecți. Dar de la părul din nas, până la “hai să mă pozez numai de sus în jos ca sa nu se vadă că am curul cât un rinocer scăpat în lanul de secară shaorma” (scuze, nu știu dacă rinocerii mănâncă secară, mi-e lene să caut și-am dat ceva la sigur), e diferență mare de tot.

Și stau să mă întreb ca prostu’: oare le ce naiba le folosește? Nu, serios, care e scopul pentru care ți-ai edita pozele ca să arăți cu totul altfel decât ești în realitate? Adică ce speri? Să facă vreunul infarct atunci când te cunoaște pe bune? Să dai o spargere la bancă și să-i îndrumi pe polițiști pe o pistă falsă lăsându-ți datele profilului de Facebook la fața locului? Pentru că, vă garantez, în momentul în care poliția s-ar duce să le aresteze și le-ar legitima, automat s-ar crea confuzie generală: “Domnișoară, nu ne mințiți, noi căutăm o brunetă diafană și silfidă, cu buze strălucitoare și ochii luminoși, nu o coțohârlă cu curu’ mare care-și ține părul în coadă că nu l-a mai spălat de două săptămâni. Vreți să vă arestăm pentru obstrucționarea justiției?”.

Serios, râdem-glumim, dar nu mă duce capul să pricep ce speră recurgând la așa ceva? Că o să stea toată viața în turnul lor de fildeș de unde postează photoshopuri dubioase? Și când o să se îndure să coboare de-acolo, precis o să pice vreunul pe spate, vrăjit de like-urile pe care le-a luat “diva” la o poză la care a muncit două-trei ore? Și cum o să se întâmple practic? Când se bagă amândoi în pat, ăla zice “iubito, te rog deschide telefonul și arată-mi poza ta de profil ca să am și io impresia că fut ceva mișto”. Așa?

Fetelor, fotogenicelor, io știu că e greu, da’ nu mai bine faceti voi exact invers? Gen, să arătați în viața reală mult mai bine decât în orice poză? Pentru că, da, se poate, am avut eu surpriza să întâlnesc tipe care în realitate te lăsau cu gura căscată deși în fotografii nu erau cine știe ce. Alea de ce pot? De scârbe ce sunt, nu?

P.S. Ca să n-avem vorbe și ca să vedeți că-mi asum ce scriu. Niciodată, dar absolut niciodată, nu mi s-a întâmplat asta cu vreun bărbat. P-ăia i-am recunoscut din prima. Oare de ce?

sursa foto