5,671 cititori

Nume de cod “Selaru”

Articolul de azi este scris de cea care comentează aici sub numele de @singlemum. Probabil este unul dintre cele mai puternice texte de pe acest blog. O să înțelegeți de ce zic asta, după ce-o să-l terminați de citit.

Senzația pe care o ai când intri în sala de lectură a CNSAS este aceea de scufundare în tenebroasele măruntaie ale unui organism putred. La mesele de studiu găsesti oameni cu stive de dosare în față, într-o liniște și-o atmosferă de mormânt. Arhivele cu dosarele victimelor Securității, îngălbenite de timp și legate cu sfoară, unul peste altul, sunt destine și vieți cuprinse între două coperți, destine pentru care Securitatea a fost Dumnezeu.

Starea de rău se instalează imediat ce iți dai seama că nu te uiți la niște dosare, ci la niște oameni morți. Acolo, între cele două coperți, pe filele numerotate cu roșu, e viața Numelui de Cod. Filă cu filă, rând cu rând, sunt minutele, zilele, anii celui “lucrat”. Așa se exprima Securitatea când făcea referire la persoana pusă sub ancheta: ” Obiectivul lucrat”. O sintagmă limpede ca apa chioară.

Când “obiectivul lucrat” este de fapt tatăl tău, starea de greața se acutizează și cu greu reușești să-ți controlezi stomacul în momentul în care deschizi dosarul pe care scrie “strict secret” și “nume de cod: Șelaru”.

Prima filă dintre cele 517 file ale dosarului, datată 11.03.1980, numerotată post decembrist în roșu cu cifra 1, ca orice primă pagină din orice carte dealtfel, dă startul grotescului joc. Fiecare filă în parte descrie o bucată din viața lui. Sunt scrisori ale informatorilor, rapoarte oficiale, declarații ale lui, ale membrilor familiei și planurile de acțiune ale Securității.

Cel mai prolific informator semneaza sub numele “Mihai”. Scrie întotdeauna de mână, abia lizibil, de cele mai multe ori în creion; se exprima în fraze scurte și cuvinte brute, restrânse pe jumătăți de pagină. Scrisorile lui către securitate au frecvență săptămânală și arată ca o corespondență cu un vechi prieten: câteva cuvinte, informații esențiale fără nevoie de explicații.

“Mihai” informează în fiecare scrisoare că tata “este un element periculos” pentru regim și semnează întotdeauna oblic, ca un semn de intimitate între el și destinatar. Fiecare scrisoare a lui “Mihai” este urmată de un raport oficial și un plan de acțiune. Raportul este întotdeauna bătut la mașina de scris, cu greșeli gramaticale cap-coadă și este semnat si contrasemnat. Fila următoare este planul de acțiune pentru “Mihai”, i se trasează despre ce să discute cu tata, ce anume să țină sub observație, ce capcane să îi întindă. La un moment dat, la vreo doi ani după începerea ținerii sub observație, în scrisorile lui “Mihai” începe să apară repetitiv fraza: “obiectivul refuză să discute despre subiect”. Tata aflase, știa.

Tot în fișa lui “Mihai” e scris că avea la activ un omor din culpă, despre care nu știa nimeni. Dar mai important este că în aceeași fișa este scris numele lui real. “Mihai” era șeful și prietenul tatălui meu. Mi-l amintesc, venea des în casa noastră. Mi-l și închipui scriind scrisorile alea în timp ce ținea veșnica țigară in colțul gurii, cu obrajii lui scobiți și ochii ăia ce-mi făceau mereu frică, abia ieșit din casa noastră după o partidă de carți și-un pahar de vin cu tata.

Pe lânga “Mihai”, mai sunt sursele “Radu”, “Florian”, “Maria” și încă vreo 5. Fiecare dintre ei trimit scrisori cu detalii din viața tatălui meu și a familiei, conversații avute sau aflate, descrieri ale caracterului “obiectivului”, obiceiurilor lui și întodeauna se încheie cu o singură concluzie care sună ca o condamnare la moarte: “obiectivul” este periculos pentru partidul comunist.

Apoi mai sunt rapoartele de filaj, tata care îi plimbă prin oraș în zig-zag știind că erau pe urmele lui, ordinele venite de la direcția de Tehnică Operativă, rapoarte de instalare microfoane ambientale în casa noastră; transcrieri ale conversațiilor telefonice, detalii din viețile noastre de zi cu zi, confiscări de “cărți cu autor străin”, declarațiile lui de câte 10 pagini în care îi lua la mișto scriind filozofie politică și în care sunt cuvinte însemnate cu semnul întrebării, că habar n-aveau securiștii ce înseamna; acuzația de furt, arestarea “obiectivului”, interogarea și mai apoi arest domiciliar. Senzația de greață se transformă în stare de vomă când realizezi că niște necunoscuți știau în permanență ce faci, cum faci, cu cine faci și cunoșteau în detaliu cele mai intime aspecte ale vieții familiei tale.

“Obiectivul” era de fapt un tânăr de 26 de ani, atunci când a fost pus sub anchetă, scria poezii și știa să viseze frumos și care, ca orice tânar, era cu picioarele prea departe de pământ. Visa, “obiectivul”, să facă un partid democrat de rezistența, să se opună comuniștilor. How foolish, ar zice americanul. Principala probă împotriva lui au fost 3 pagini dintr-un caiet. Voia respectarea drepturilor constituționale ale cetățenilor, dreptul la vot liber și nesupravegheat și posibilitatea candidării oricărui cetățean român; scoaterea armatei din subordinea președintelui, micșorarea impozitelor, acceptarea penuriei politice și, auzi aici, încetarea imediată a elogiului excesiv al PCR!

Probabil că securistul de rând n-a priceput despre ce e vorba, dar sunt convinsă ca ăia de mai sus au râs cu muci, cum ar zice un clasic in viața. Paginile originale sunt la dosar. Sunt în ele gânduri, planuri, platforma noului partid și ceva scris într-un cod pe care nu-l pot descifra încă. Își făcuse tata un cerc de oameni cu care împărțea aceleași idei. Aveau întâlniri secrete într-o casă unde intrau pe baza unui cod și unde cea mai de bază era o femeie de 60 ani, omul de la poartă, cea care dădea accesul sau alarma. Habar nu am ce soartă au avut ceilalți, dar întâlnirile lor secrete, în mod evident, nu au rămas secrete pentru prea mult timp.

Cei 5 ani și jumătate de anchetă și filaj sunt descriși amănunțit de către surse și ofițeri. Un singur lucru mă bucură, din toată grămada asta de falși prieteni și informatori se disting două persoane care, chemate la Securitate, refuză colaborarea. Nici nu pot să-mi închipui cât i-a costat asta. Le-aș fi mulțumit dacă ar mai fi fost în viața.

Tot din aceeași grămadă mai apare un nume, acela al tatălui “obiectivului”, încadrat ca ofițer în contrainformații militare. Ți se confirmă dintr-o dată că tot ce neoficial știai și bănuiai, dar poate sperai cumva să fie filme-n capul tău, devine o realitate pe care n-o poți nega: ții în mână condamnarea la moarte a tatălui tău și, probabil, pe semnatarul ei, nimeni altul decât tatăl lui și bunicul tău. Nu există la dosar dovezi scrise, dar faptul că bunicul meu a venit să-i ia actele din casă, cu 4 ore înainte să moară, cred că spune tot.

Avea 31 de ani când a murit. Ultima filă din dosar, adăugată la 7 zile de la moartea lui, vorbește despre “moarte accidentală prin căzătură pe fondul unei stări de ebrietate”. Convenabil. De la dosar lipsesc ultimele 4 luni din viața lui, așa cum lipsește certificatul medico-legal. Tind să cred că Securitatea avea o Securitate a ei, iar ordinele directe au fost ascunse sub cine știe ce codificări sau distruse. A murit de ziua lui, pe 26 ianuarie. Un numar cu intensă semnificație pe atunci, pentru că era și ziua de naștere a lui Nicolae Ceausescu.

Pe tata l-am considerat multă vreme un nebun și un iresponsabil. I-am purtat pică mulți ani că s-a lăsat omorât, că n-a renunțat la ideile lui și că de dragul lor și-a lăsat copiii orfani și nevasta văduvă. Am suferit după moartea lui mulți ani și ne-am destrămat. Ironic, eu am fost crescută chiar de parinții lui. N-am pus piciorul la mormântul lui vreme de 32 de ani. L-am judecat mereu prin prisma celor traite de mine, pentru că ideile lui nu numai că i-au adus moartea, dar au declanșat o altă serie de întâmplări cel puțin la fel de dureroase și care au lăsat urme adânci.

Și totuși, astăzi zic că a făcut ce trebuia să facă, s-a luptat cu un sistem atotputernic și nemilos, știind că n-are șanse de victorie, a rezistat cât a putut de mult și a avut ceea ce s-ar numi integritate și coloană vertebrală. Acum, cumva, sunt mândră de el. A fost nebun să creadă ca va supraviețui, dar mă întreb ce-ar fi simțit în 89. Cum ar fi fost să poată vedea cu ochii lui cum se prăbușește sistemul? Tata a avut curajul să meargă până la capăt și încăpățânarea lui o pot înțelege astăzi.

Un singur lucru mai vreau să spun: în toate filele oficiale ale dosarului, rapoarte, ordine, documente redactate și semnate de către oficiali, nu există o singură filă în care să nu găsești greșeli grave de gramatică și exprimare. Orice asemănare sau aluzie la vremurile de azi nu este întâmplătoare.

101 de păreri la “Nume de cod “Selaru”

  1. Fără cuvinte…

    Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 2

  2. Azi, fără cuvinte…

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 2

  3. Dar nu s-a prăbușit sistemul în ’89. A murit ceaușescu. Atâta tot.

    Cred că supărarea tatălui tău ar fi fost fără margini dacă ar fi trăit vremurile de acum. La fel ca a părinților și copiilor cărora le-am murit cei dragi la revoluție.

    P.S. Ai scris atât de mișto încât am simțit fiecare cuvânt.

    Comentariu beton! Thumb up 90 Thumb down 1

    • @elena, daca n-ar fi murit atunci, ar fi murit acum cu ei de gat. Ce au facut comunistii atunci, fac astia azi. Se bazeaza pe o increngatura de ignoranti, pusi cu titluri si putere, care altfel ar fi fost nime-n drum, sa controleze si tina intacte planurile lor. Asemanarilire sunt izbitoare.

      Comentariu beton! Thumb up 59 Thumb down 1

  4. Știu că totul a fost real, dar pare a fi desprins dintr-un film, dintr-o altă realitate…

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  5. @singlemum, o mare îmbrățișare de la mine și jos pălăria pentru text. În rest, n-am… chiar nu știu ce să zic.

    Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 2

    • @didina, multumesc pt imbratisare 🙂

      imi e mult mai ok acum, dupa ce am aflat totul. Inainte aveam un nor negru deasupra capului in ceea ce-l priveste pe tatal meu. Cum am scris si in text, l-am judecat si condamnat cam toata viata mea. Acum l-am cunoscut, stiu pe cate planuri afective traia, stiu cu cine se lupta, ce voia sa faca, stia ca avea targetul pe piept si totusi nu a renuntat. Am aflat chestii pe care nici nu le banuaiam. Practic l-am cunoscut intr-un fel in care nu mi l-a descris nimeni, am reusit sa intru un pic in mintea si in viata lui, ceea ce imi schimba perceptia asupra lucrurilor.

      Comentariu beton! Thumb up 45 Thumb down 3

    • Mă întreb, uneori, dacă cei care susțin că în comunism nu a fost atât de rău au vreo tresărire când citesc astfel de povestiri sau documentele puse la dispoziție pe site-ul CNSAS (cele despre obiectivele și metodele securității și Caietele CNSAS sunt cât se poate de elocvente). Din păcate sunt încă prea mulți cei care plâng după comunism și la fel de mulți cei care nu l-au trăit, n-au habar, dar vorbesc tâmpenii.

      @singlemum, sper să revii cu povestea bunicului după ce termini de săpat. E greu, îmi imaginez, dar măcar vei ști cât de cât cum au stat lucrurile. Donez cafea și vorbe de încurajare, dacă ajută. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 4

    • @didina, sar’na! apreciez atat cafeaua cat si vb de incurajare 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

  6. Oh, mi s-a făcut pielea de găină.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 2

  7. Cred că nu sunt șocată pentru că și tata și-a păstrat coloana vertebrală și principiile și a suportat repercusiunile. El, însă, s-a ferit de toată lumea din jur, îi mirosise pe cei care vorbeau mai departe și s-a străduit să ne ferească pe noi.
    Și cea mai bună răzbunare a fost că după ’89 a reușit tot ce și-a propus; concursuri sportive internaționale, afaceri de succes, excursii în toată lumea…

    Nu am cuvinte să spun cât de rău îmi pare pentru urmele adânci rămase în sufletul tău. Dar mă bucur că ai aflat și că acum privești totul cu alți ochi.

    Comentariu beton! Thumb up 23 Thumb down 2

    • @anouk, tata “isi facuse” partid :)))
      cam greu sa nu vorbeasca cu lumea, sa se fereasca de toti. Tocmai asta cauta el, oameni ca el.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 2

  8. Joi, 15.11.2018.
    Comerare, pentru brașovenii care au ieșit în stradă în 1987. Stau retrasă. Mă nimeresc lângă un grup de nostalgi. Nu știu de ce au venit. Probabil nu au ce face acasă. Sau poate lipsurile le provoacă insomnii și caută căi să își obosească mintea, corpul. Discută aprins, cuvintele lor mă ard, de ce au ieșit “proștii” ăia în stradă, nici nu ar trebui să se facă o comerare pentru ei. Privesc în gol și mă gândesc la femeia pentru care am venit acolo. Nu știam nimic despre ea până în urmă cu o zi, când i-am citit povestea. O tânără care a dat tonul imnului care a răsunat pe străzile Brașovului, în acel noiembrie 1987. A fost arestată, schingiută, bătută cu bestialitate. Purta în pântece un pui de om la care a fost nevoită să renunțe când i-au dat drumul, după săptămâni de teroare. S-a gândit că după toate bătăile îndurate, copilul ei nu va fi normal. Vieți distruse.
    @singlemum, nu știu ce aș putea să îți spun. Poate, doar că … eu personal, încerc să aduc un omagiu tuturor celor despre care aflu că s-au opus dictaturii. Nu ajută prea mult, știu. Te îmbrățișez.

    Comentariu beton! Thumb up 34 Thumb down 2

  9. @singlemum, chiar am simtit ce ai trait tu acolo. E ingrozitor sa afli cine i-a fost calaul. Multumim mult pentru experienta impartasita.

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

    • @Ana, asa e dar a fost infinit mai pozitiv faptul ca am aflat ca tata nu a fost un biet nebun teribilist, cum obisnuiam sa cred, ci chiar avea ceva in cap si-n suflet. Adica n-a murit degeaba. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 2

  10. Am crescut cu frica “lucrărilor” prietenilor, vecinilor, rudelor. Dar să fii “lucrat” de propriul tată … Numai cat ma gandesc la asta ma infioara dimensiunea îndoctrinării și monștrii care ne-au răsuflat în ceafă atât amar de ani. Și le simțim încă damful de măsele stricate, care răzbate chiar și prin sticla televizorului, atunci când haitele se adună să mai pună de-o ordonanță …
    Păcat pentru copiii noștri, pare că nu vor scăpa nici ei de frigul din sufletele bântuite de roșu. Pentru că mai au bunici …

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 2

    • @Danino, exact. Nu am scapat de ei si probabil nici nu se va intampla nici chiar dupa ce mor “bunicii” P pt ca astia inte timp au facut pui. Ii vezi peste tot, toti “puii” astia ajunsi in functii azi sunt exact scuristii de alta data si informatorii si colaboratorii. Au aceleasi functii, aceeasi putere si acelasi scop.

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 2

  11. Dacă nu ai fi scris ultimul paragraf, l-aș fi scris eu. Ne întoarcem în acele vremuri mai rapid decât vrem să recunoaștem.
    Țin minte că ai mai povestit cândva câte ceva din chestiile de mai sus și am fost cam șocat. Mai ales de partea cu bunicul.
    Am niște întrebări tehnice (ca să zic așa), nu neapărat pentru @singlemum, ci pentru oricine știe mai multe despre asta:
    – care este procedura (pe scurt) pentru a vedea un dosar la CNSAS?
    – poți verifica un dosar al unui membru al familiei dacă acesta este încă în viață? Ai nevoie de acceptul lui, de vreo împuternicire sau ceva de genul?
    O singură dată am discutat cu ai mei chestia asta și mi-au spus clar că nu au curiozități în acest sens. Fiind ofițer și învățătoare, bănuiesc că au avut și ei la un moment dat vreo “codiță” care să raporteze ce și cum făceau, mai ales că se învârteau în tot felul de cercuri, având naș secretar de partid, un văr de-al lui tata aflat în securitatea lui Ceaușescu, bunicul meu din partea mamei primar în satul natal pentru o perioadă și probabil și alte asemenea cunoștințe despre care nu am aflat niciodată. Dacă aș fi rău intenționat, aș zice că am și anumite bănuieli printre cunoscuții lor, unii dintre ei având acum un anumit…hmm..statut social și niște porți mult prea deschise pe oriunde se duc ei sau copiii lor. Dar, la fel de bine, aș putea să mă înșel.
    Aș fi un pic dezamăgit să aflu că ai mei au dat cu subsemnatul în cazul altor persoane, dar doar un pic. Nu poți ști ce presiune exercita Securitatea, nu poți ști în ce condiții ajungeau unii să fie turnători, ce sacrificau sau ce protejau pentru asta.
    Aș băga obligatoriu texte de acest gen în programa pentru liceu. Pentru că îmi vine să urlu de câte ori aud oameni tineri zicând că era mai bine pe acele vremuri și punând botul la toate prostiile cu care îi vrăjesc actualii comuniști.

    Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 2

    • @ionut, procedura e simpla si oamenii de la CNSAS chiar sunt foarte ok. Au pe site toate formularele de care ai nevoie, le descarci si printezi, completezi, atasezi acte care sa dovedeasca ca ai dreptul legal sa ceri verificarea dosarului persoanei de interes si le trimiti mail la adresa de pe site, dupa care astepti raspuns. Mai intai iti vor trimite mail de confirmare ca au luat in lucru cerea ta si trec la verificare iar daca dosarul exista si este gasit, te vor suna sa iti faci programare. Din cate stiu, daca persoana de interes este inca in viata, ai nevoie de imputernicire de la el/ea, adica sa isi dea acceptul. Sau mai poti sa ceri acreditare ca cercetator daca indeplinesti o serie de conditii, iar acreditarea iti da drept sa vizionezi mai multe dosare.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

    • Boss, tocmai ai văzut. Fata cu povestea despre care zici tu tocmai a comentat. E @Ana R.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • @sorin, eu sunt fiica unei victime a Securitatii si nepoata unui securist. Despre prima, am scris. Despre a doua e infinit mai greu.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 2

    • @singlemum,
      Ai aflat sau ai șanse să afli ce ”târg” a făcut bunicul tău?
      Mi-e greu să cred că-ți poți sacrifica propriul copil doar pentru carieră. Cu așa ceva nu cred că se poate trăi…

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

    • @Laura, urmeaza sa aflu, am cerut accesul si la dosarul lui. Din dosarul tatului meu reiese cate ceva dar doar la nivel de concluzie logica, nu sunt probe scrise. Evident, avand dosar fiul lui a terbuit “pus sub supraveghere” si el dar rapoartele lui sunt de la exceptional in sus. Evident ca a fost un fel de formalitate.
      Sunt absoluta convinsa ca a fost el cel ce ainceput totul pt ca ancheta incepe datorita celor 3 file din caietul tatalui meu si o inscenare cum ca l-ar fi gasit un sofer pe un camion la el in cabina si alte magarii de genul. De ce a facut-o? cariera sau altceva, am o mica idee care va fi sau nu confirmata. Va fi interesant de citit dosarul lui.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 2

    • @sorin aurolacul, tatal meu era atat de securist incat imi explica diferentele dintre comunism si capitalism. S-a casatorit religios pe ascuns la o manastire doar cu nasii de fata, iar mama a avut un buchetel de flori cules de pa camp. M-a botezat tot pe ascuns pentru ca avea un dosar dubios cu radacini compromise de un preot scriitor in familie, care fusese torturat si ucis de comunisti. El a ajuns la anti-tero pentru ca avea performante sportive si aveau nevoie de astfel de oameni. Sa nu uitam ca e o diferenta uriasa intre securitatea care scria astfel de dosare si faceau munca de filaj si compromitere si cei care lucrau in Usla si dejucau atentate, asigurau paza si isi puneau zilnic viata in pericol.

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 3

    • @Ana Ruxandra Meres imi pare rau dar e pacat pentru generatiile urmatoare sa nu vada lucrurile exact asa cum au fost :

      1.Toti ofiterii / subofiterii / colaboratorii de/cu securitatea de inainte de 1989 si aproape toti au ramas in serviciul SIE/SRI dupa 89 au acelasi text ¨am actionat pentru interesele tarii¨¨.

      2Toti erau verificati si aveau indatorirea suprema prin juramant sa anunte daca din apartamentul vecin sau de la vre-un prieten de familie se aude Europa Libera.Erau foarte terorizati si stiti cum gandeau ¨¨Daca prietenul ¨¨foarte bun¨¨ e tot ofiter si el si eu nu il raportez ?? O sa-mi faca el raport mie ?

      2.Ceva mai punctual acum, in ceea ce priveste USLA inainte de 89, in afara de ofiterii ¨¨Soimii¨¨ aka excortele inarmate pe avioanele TAROM si cate o companie inarmata pe aeropoarte, tot restul unitatii USLA erau o unitate acoperita (UM 110) anti KGB.
      ¨
      3.Dap in 89 KGB a fost mai tare si prima unitate lichidata de gen. Militaru omul KGB a fost USLA.

      4.@Ana Ruxandra Meres pentru fiecare dintre noi parintii nostrii sunt lumina ochilor…..si sunt acolo pe piedestal….au facut sport de performanta…..s-au casatorit in ascuns ….viata lor traita in patrotism maxim in Securitate (jur ca am pus ¨¨S¨¨ mare doar ca vine de la scuipat) a fost un roman doar in slujba romanilor.

      5.Rezultatul muncii lor pentru aceasta tara e ca ¨4 milioane au parasit-o.

      6.Cei care l-au anchetat pe tatal lui @singlemum erau doar colegii tatalui tau doar ca din alta directie.

      7.Nu.
      Tu nu esti fata unui terorist.Esti doar fata unui fost sportiv de performanta care vrei sa ne faci sa credem ca a functionat pe principiul : ¨¨Minte multa nu se cere / sa fii prost / sa ai putere dar ¨¨Moscova nu crede in lacrimi¨¨ si nici noi in atacuri teroriste inainte de 89.

      8.@singlemum eu stiu ca i-ai iertat pe toti si ceea ce faci tu acum e doar ¨¨sa nu uiti Darie¨¨

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 5

    • @sorin, asa e, nu m-am dus la CNSAS ca sa ma incarc cu ura, m-am dus pt ca voiam sa ma gandesc la tatal meu in alt fel decat pana acum. Voiam sa il inteleg, sa il cunosc. Recunosc ca am sperat sa gasesc ce am gasit, sa stiu ca a avut un rost totul, ca n-a fost doar un pusti teribilist, ca n-am trecut chiar degeaba prin ce-am trecut.
      De iertat, pe cine sa iert si pt ce? o tara intreaga a fost ori victima ori calau. Dar la fel recunosc ca daca din “sursele” din jurul nostru mai e vreunul viu, am sa merg sa-l privesc in ochi. Atat.
      In rest, au trecut 33 de ani. Ce sa mai urasc.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @sorin,
      Poate că e așa cum spui, poate ești mai bine informat din interiorul acelui sistem. Dar nu cred că toți ăștia enumerați de tine au fost dedicați ”cauzei”. N-aveau cum, mizeria și asuprirea erau prea mari ca să rămâi fidel lor.

      Și nu mă refer doar la gândire (are/n-are minte, spălat pe creier), ci mă refer la simțire. La emoții și la ceea ce simți când vezi că familia pe care o protejezi suferă.
      Cred că mulți mormăiau în barbă, chiar până la nivele superioare, mai ales în ultimii ani.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  12. Minunat text! Oribile întâmplări.

    Destine sucite și smucite doar pentru că cineva avea curajul să vorbească ”împotrivă”.
    Mulți doar gândeau și tăceau.

    Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

  13. In februarie 1989 eram la primul meu loc de munca, o intreprindere cum erau cu sutele pe vremea aia, cand seful de la ”personal” a venit la mine cu un tovaras de la securitate care mi-a propus sa devin colaborator. Asa s-a exprimat, ”colaborator” cand de fapt asta însemna informator care își toarnă colegii. Am refuzat dar numai eu știu ce frică am trăit 9 luni până a venit revolutia…

    Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

    • @Ioana, celor care au ales sa nu il tradeze pe tata nu le mai pot multumi, pt ca nu mai sunt in viata.
      Iti multumesc tie!

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

  14. sa fii fata unei victime a securitatii si nepoata unui calau al securitatii ,bunicul sa ti ucida practic tatal,tatal sa si ucida copilul ….sa ti ucizi copilul in numele a ce…..mie aici la nivel uman mi se pare groaznica tragedia si notabila supravietuirea cu un asa bagaj…Dincolo de asta ramane doar tacerea si…never ever forget

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 2

  15. Lumea în care trăim e una în care
    – comunismul încă există
    – oamenii se calcă în picioare la propriu de BF
    – ești împușcat pentru că ești negru
    – nu mai poți să spui “Ladies and gentlemen”, nici “el/ea/femeie/bărbat”
    – unii nu au apă potabilă și altora le expiră caviarul în frigiderul din limuzină
    – dacă ai părul roz, un cor de babe te stuchesc și se închină la Bunuțu să-ți dea minte
    – ești omorâtă cu pietre pe motiv de adulter sau vrăjitorie
    – nou-născuți sunt abandonați în păduri sau în tomberoane
    – Jlo cântă 20 de minute și încasează un cec de 2 milioane de $
    – o avocată prezintă ca dovadă bikinii victimei unui viol, susținând că, imbrăcându-se așa, “și-a căutat-o”… (acuzatul a fost achitat, btw)
    – ne otrăvim planeta cu bună știință

    etc.

    Eu vreau în lumea lui Louis Armstrong
    https://www.youtube.com/watch?v=A3yCcXgbKrE

    Comentariu beton! Thumb up 34 Thumb down 4

    • Complectez! In unele tari te impusca daca esti alb, in altele te decapiteaza daca esti crestin.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

  16. Undeva pe la sfârșitul primverii lui ’86 m-a așteptat tata când am ieșit de la școală. Nu mai facuse asta până atunci și nici de-atunci nu s-a mai întâmplat.
    Inițial m-am bucurat, dar… fața lui era mult prea serioasă și credeam că am făcut ceva mult prea rău (deh, eram un țânc de clasa I-a).
    Mi-a spus că acasă la noi sunt niște oameni necunoscuți și să nu uit că nu trebuie să discut nimic cu necunoscuții.
    10 minute mai târziu, când am ajuns, am găsit casa devastată (pecheziție) și au luat-o pe mama cu ei.
    Din fericire mama s-a întors acasă în aceeași seară/noapte.
    A urmat și un proces. Spre bucuria noastră mama a rămas cu noi.

    Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 1

    • @sfantu Dracu, groaznic. 🙁
      Pe el il luau de la servici desi imi aduc aminte ceva cu oameni straini la noi in casa.
      Imi amintesc insa ca de mai multe ori venea batut acasa dupa nopti lipsa. Lumea zicea ca era betiv si bataus. Dupa interogatoriile de la dosar am inteles unde era de fapt.

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 1

  17. Am plâns când ai povestit prima dată despre tragedia din familia ta. Nu-mi puteam reveni din şoc, cum un tată şi-a condamnat propriul fiu la moarte. Nici nu pot să-mi imaginez prin ce ai trecut când ai descoperit adevărul.Bunicul care te-a crescut fiind unul din motivele pentru care tatăl tău nu era lângă tine. A existat o confruntare? Sau o explicație? Bunicul tău a aflat că știai adevărul?

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

    • @Dyamisi, neoficial stia cam toata familia, mai ales dupa revolutie, dar oficial nu aveam dovezi. El a trait foarte bine si pe timpul lui ceausescu si dupa revolutie, pana la moartea din 2008.
      Ca m-a crescut, e un fel de-a zice.
      L-am confruntat cand am devenit adult dar in stilul clasic al securistilor, nu doar a negat si atacat ci a lansat acuze asupra altora.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 3

  18. Ți-am reținut povestea și cred că am zis și atunci același lucru: Dumnezeu să-l hodinească!
    Tatăl meu s-a prăpădit acum 7 ani și anul ăsta într-o conjunctură pur întâmplătoare am întâlnit un personaj ce mi-a zis cine sunt și faptul că dosarul tatălui meu e la el. I-am mulțumit. A fost una dintre cele mai memorabile nopți din viața mea de până acum.
    Am simțit că îmi mai crapă inima încă un mm, la fel cum am simțit și când am citit timida relatare a simțirilor tale, deși implicațiile mele sunt infinit infime comparativ cu ale tale. Sper să reușești să îți găsești liniștea și împăcarea.

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 0

    • @Habar, multumesc. Am fost la cimitr 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

  19. Citit. Bun!
    Mi-a amintit de vremea in care iti era teama sa stai singur in casa ca auzeai permanent sunetul ala pe care azi, poti sa-l asociezi bruiajului (am fost norocoasa castigatoare a lozului in care sa existe mai multe entitati curioase de ce se intampla in casa. acum ma intreb daca nu cumva si le demontau singuri cand gaseau alte bug-uri nepotrivite). Sa fii a lu’ arabu’ pe vremea aia nu era deloc mai usor. Aveai insa avantajul ca fomistii se bucurau la niste dolari nedeclarati, la niste fructe exotice sau un animal in viu care sa le umple frigiderul la propriu pentru saptamani bune, cateodata luni. Mie, atunci mi-a fost totusi infinit mai usor decat atunci cand s-au prabusit gemenii. Intr-o Romanie accidental si superficial democratica, am inteles ca trebuie sa ma ascund impreuna cu tata pentru ca noi eram teroristii de care, brusc, romanii care mersesera adesea taras in fata lui pentru orice fel de favor, erau hotarati “azi” sa-i ucida.
    Povesti si povesti. Asa incerc sa ma raportez la ele si adesea le tratez ca fiind traite de altii, iar mie doar mi se intampla sa le stiu 🙂
    Pies. am vazut ca se intreba cineva mai sus despre “ce targ o fi facut tatal lui ca sa-l toarne”. well… dragii mosului, cateodata, cel mai bun targ era sa sacrifici pe unul pentru a salva turma. Mai intai se gasea punctul slab – care putea fi inclusiv nepoata, si abia dupa incepea “convingerea”. Draga, singlemum, nu te pripi in a trage concluzii legate de cariera. Ai spus deja ca ti-ai judecat atatia ani tatal – gresit. Nu-ti crea teorii si nici nu trage concluzii inainte de a cerceta tot ce gasesti de cercetat iar, in cazul asta, dosarul bunicului nu-i suficient. Greu de crezut ca el ar fi putut insemna in dosar cum sau cu ce a fost “convins” sa faca declaratii. Si da, stiu povesti din gura oamenilor care conduceau, sau care erau nevoiti sa conduca.
    Ganduri bune!

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 3

    • @Jamilla, pe tatal meu m-am grabit sa-l judec dar poate nu l-am judecat chiar gresit in totalitate. Adica da, am crezut ca a fost un pusti teribilist caruia ii placea sa vorbeasca fara el. La faza asta am gresit. Stia bine ce face si vorbeste, era inteligent si cu minte ascutita. Nu am gresit cand am zis ca a fost iresponsabil. Eu sunt mama si n-as lasa-o pe fii-mea singura pe lume nici pt cele mai drepte principii. El a stiut ca va muri, a fost prea destept sa nu realizeze asta dar a ales sa traisca pt el si nu pt noi. Dreptul lui. Still, moartea lui a fost doar inceputul pt mine, nu sfarsitul.
      Pe bunicul meu il judec pt ce a facut, fapte care ma privesc si altele la care am fost martor. Chiar daca din dosarul lui va rezulta ca a fost curat ca lacrima in ceea ce il priveste pe tata, a fost un jeg infect in tot restul. Iar pt asta nu am nevoie de dosare sa imi confirme.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 4

    • singlemum, nu vreau sa te contrazic, ca nu am de ce, nici nu’s in masura, doar zic ca mai e o fata a monedei.
      pies. din filozofeala proasta a zilei, o sa spun ca suntem azi aici pentru ca au existat iresponsabili care au ales ziua de maine in locul celei de azi.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 3

    • @Jamilla, asa este. De aceea am zis ca dupa tot ce am aflat, sunt mandra de el. Indiferent care au fost consecintele actiunilor lui. A fost un om cu doua perechi de cwaie 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • @Jamilla, @singlemum,
      Când am zis de târg m-am gandit la un posibil scenariu, deloc străin de practicile de-atunci. Ceva gen ”îl sacrifici pe fii-tu sau toată familia va muri subit într-un accident de mașină? Ce alegi?”

      Ce ar putea face un om în situația asta?

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 2

    • @Laura, nu a fost cazul. Bunicul meu a fost patat de ceva foarte urat, ceva ce a facut din proprie initiativa si cand a fost descoperit a ales sa isi salveze fundul turnand pe cine a apucat, in loc sa plateasca pt ceea ce a facut. Apoi a continuat sa faca ceea ce facea inainte.
      M-am gandit sa scriu si despre asta, cu voia detinatorului blogului, of course, dar e infinit mai complicat si dureros pt mine, so, vom vedea.

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 2

    • …te-as intalni, pentru o alta varianta, decat! …cum era?! Istoria e a celor care o scriu, pentru autoarea articolului…
      @Ana R., esti motivul pentru care am inceput sa citesc acest blog… articolul cu pricina!

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  20. Sublim scris. Mă înclin.
    Datorită funcției și presiunilor familiei , tata fost nevoit să colaboreze cu Securitatea.
    A fost un efort uriaș și un consum nervos supraomoesc să jongleze cu aparatul de control și oprimare, care manipula în acele vremuri conducerea Romăniei.
    Și nu , nu am greșit.Serviciile , la fel ca și acum dirijează clasa politică, nu invers indiferent de ce credem noi.
    Am avut șansa să cunosc în copilărie ofițeri de Securitate aflați în posturi cheie.
    În cazul în care nu ați știut recrutările pentru Securitate se făceau din adolescență.Criteriile de alegere pentru cadrele operative erau extrem de stricte.
    Cei buni erau repartizați pe extern sau rămaneau în funcții de decizie importante.
    Marea parte a aparatului era format din indivizi de o calitate morală îndoienică, reduși intelectual și foarte ușor manipulabili.Așa cum corect amintește în text singelmum, șantajul era folosit pe scară largă ca tehnică de recrutare pentru informatori.
    Cănd au început mișcările de stradă în Timișoara, tata a fost cel care a reușit să îi scape cu viața pe colegii de muncă despre care se știa că lucrează sau au legături cu Securitatea.Ia băgat în mașină și ia scos din mijlocul mulțimii pregătite de linșaj.A făcut-o doar din omenie. Iar oamenii furioși au acceptat să iasă din intreprindere nevătămați pentru că tata a fost cel care păcălind sistemul le-a dat case, le-a oferit locuri de muncă, i-a ajutat cu relațiile pe care le-a avut. Iar pe unii chiar scăpat de pușcărie.Pentru că știm cu toții ca la vremuri noi, tot noi, după 90 i s-a oferit funcția de marionetă supremă în conducerea intreprinderii privatizate pe care a refuzat-o în plenul ședinței noului acționariat cu un elegant “fwtwă în gură de jigodii, mai bine lăsam să vă omoare la Revoluție”.
    În semn de apreciere, i s-a schimbat încadrarea de la director la magazioner, iar mamă care lucra la altă intreprindere ca dactilograf șef,a fost mutată ca portar.
    în prezent, persoanele amintite pe aici sunt oameni de afaceri și politicieni de succes în orașul meu iar părinții mei doar alți pensionari cu o pensie de rahat.
    Acu despre faptul că eu scriu greșit și am greșeli de exprimare, cred mai degrabă că sunt incult, nicidecum pui de securist.

    Comentariu beton! Thumb up 41 Thumb down 1

    • @Paco, mi-aș dori să existe mulți, foarte mulți, cetățeni care să scrie cu greșeli de exprimare, dar să gândească ca tine. Părerea mea.

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 0

    • @Paco, n-am scris textul asta ca sa aduc acuze, nici fostilor securisti nici urmasilor lor. Stim cum functiona aparatul de stat si stim la fel de bine ca foloseau orice metoda de fortare pt a obtine ce voiau. Bineinteles ca intre ei erau si jeguri care au facut-o benevol, pt a creste in functie si a avea beneficii, cum probabil a fost bunicul meu. Nu stau sa judec pe nimeni, fiecare a avut motivatiile lui. Frica e cel mai mare motivant pt orice.

      Am scris, first of all, pt ca de pe blog a plecat totul, dupa un text a lui Mihai cu comunistii , cel in care am si scris comentariul de care isi aduc aminte unii. In aceeasi zi am trimis cerea la CNSAS.
      Second of all, am scris pt ca voiam sa arat “fereastra” asta in viata unui om “lucrat” de securitate si pt ca mor cand ii aud pe unii zicand cat era de bine pe vremea lui ceausescu.
      Sunt extrem de multi fosti securisti cu functii politice azi, din pacate nu sunt toti desconspirati pt ca desconspirarea se produce doar in momentul in care cineva cere verificarea si studierea unei anumite persoane. Pt cei cu functii inalte, CNSAS se sesizeaza din oficiu si face verificari, pt ceilalti ar trebui inaintata o cerere pe numele fiecaruia, ceea ce este, realistic vorbind, imposibil.
      Eu am cerut desconspirarea tuturor celor din dosar si numele si functiile vor fi facute publice de catre CNSAS. Atunci abia voi afla cine mai e in viata dintre ei si daca au functii politice azi.
      Faza cu greselile de exprimare si de gramatica este cu referie directa la toate jegurile care ne conduc azi. Ignoranti si nescoliti pusi in functii cheie. Oameni care altfel ar fi buni doar la scos cartofi. Folosesc aceeasi metoda pe care o foloseau comunistii.

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 2

  21. Articolul de astazi a fost ca un cuțit infipt in cap. Niciodata, niciodata …nu am avut nici cel mai mic impuls sa verific turnatorii care probabil existau în jurul familiei mele , niciodata pană astazi. Tatal meu a murit subit la 39 ani , era ofiter militar activ in garnizoana din oras , moartea lui ne-a schimbat viata din pacate. Dar articolul de azi!?!? După ce a murit au disparut toti, toti prietenii lui, un alt lucru care mi-a schingiuit mintea de copil. De ce nu ai mai calca in casa in care veneai permanent la un remi, la un pahar de vorba? A fost ca un abracadabra in care o vrajitoare agita o bagheta si jumatate din lumea ta dispare ca si cum nu ar fi existat.Un fenomen care pe mine m-a facut sa nu cred in prietenii.Acum ma intreb daca nu au disparut pt ca nu mai aveau pe cine turna, poate ca era timpul sa cada cortina? Si da, după articolul de astazi sunt convinsa ca voi cauta raspunsuri😔

    Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 0

    • MAS de ce vrei tu să îți complici viața? Ai idee ce poți declanșa ? Șezi blândă! Să nu cumva să te muște șarpele … așa îmi zicea tata, așa îți zic și eu, din simpatie zodiacală🦂. Nu te știu, nu te cunosc, însă dacă ești un căpitan la tine-n neam, te rog să îți vezi de alte griji că sigur ai destule. Dacă ești flower power go for it!!! It will be fun,NOT!
      Scuză-mă, nu m-am putut abține.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 3

    • HabaRnaM, da, ai dreptate, iti trebuie vână in tine sa accepti ca poti descoperi si ce nu ți-ai dori, iar frustrarile legate de moartea lui nu mi le poate șterge nimeni indiferent de ce as putea descoperi. In schimb incepand de astazi am un posibil raspuns la intrebarile din copilarie ,,unde naiba au dispărut cu totii si de ce?”

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • Măi, @HabarNaM, ești înfiorător de fricos!! N-am mai pomenit așa! Pios, rușinos, sperios, împăciuitor… uneori trebuie să faci și valuri, să bați cu pumnul în masă, fu.tu-i paștele mamii ei de treabă azi și mâine și poimâine!!!

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 3

    • @Vero, îmi place de tine zilele astea. Nu știu ce faci, dar e bine. Sâmbătă m-ai lăsat mută, azi ți-aș face cinste cu un vin. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • @didina să fie Chateau Lafite omieopsutenușcât :)))

      Glumesc, să fie vinul casei! La pahar!

      Am ieșit sâmbătă seară la cârciumă cu nașii. Cum ei întârziau, m-am pus frumușel la masă. Vine băeatu’, mă vede vineție de frig (am stat vreo 4 ore la raliu în kiseleff): “Bună seara, bine ați venit! Vă pot oferi un ceai, o ciocolată caldă, o cafea?”
      Eu, zâmbind larg: “nu vrei să-mi aduci un pahar de vin?! Rosé!”
      Mi-a adus un frizzante, mi-am scos cartea, am citit un pic. The quiet life! ❤️

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

    • N’apăi Vera dacă tu zici îi posibil să fie așa. Nu îți doresc să cunoști durerea, nici fizică, nici psihică. Atât! Mulțumesc.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • @HabarNaM This is not a pissing contest!!
      Fiecare avem scheleți în dulap, mai puțin sociopații. Am înțeles, ești un reținut, un docil. Și asumat. E foarte bine așa, cineva trebuie să balanseze și nebunia lumii. Nevermind me, las’ că bat eu cu pumnul în masă. În măsuță! Când îmi fură fetele cariocile. Și Picea îmi mâzgălește desenele, pffff!

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

  22. Cutremurător… Nu am crezut că voi reacționa așa, dar citind mi s-a sugrumat gâtul de emoția trăită, iar stomacul mi s-a strâns până la starea de vomă. O înțeleg acum…
    Am trăit vremurile acelea.
    Am fost sunată la tel în miez de noapte (cum altfel?!) de un individ cu mesajul: „Dacă vrei ca tatăl tău să mai trăiască, spune-i să nu se mai ducă în Piața Victoriei, ai înțeles?!” El se ducea la studenții lui, soldați pe tancuri, cu mâncare și apă. Și cu vorbe de încurajare.
    Am avut colegi de liceu împușcați în cap la revoluție. Fix în centrul frunții…
    Am fost martor mut și cu ochii mari la autodesconspirarea unui informator – coleg – care în dec 89-ian 90 i-a invitat și pe ceilalți care se știau „de-o breaslă” să facă la fel și să se scuze față de noi ceilalți. Dar… a fost singurul.
    Am petrecut la serviciu zile, luni, ani cu Andrei Ursu (fiul…)
    Și cu toate astea, @singlemum și @jamilla, m-ați cutremurat… Tot respectul meu!

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 1

  23. Jos palaria pentru cum ai scris si pt puterea de care dai dovada. Stiu ca ai mai mentionat in trecut despre faptele tatalui tau si despre bunic, dar ce l-a manat asa de tare pe bunic incat sa procedeze in ultimul hal?! Desi real, ai zice ca este un scenariu de film.

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @marius, voi avea confirmarea sau infirmarea banuielilor mele legate de bunicul meu. Banuieli cu ce a dat la schimb ca sa musamalizeze niste fapte ale lui. Nu e cazul acum sa scriu despre asta.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 2

    • @singlemum, cu voia lui Mihai sper sa ne impartasesti si noua.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  24. @Singlemum, imi pare rau pentru intreaga situatie pe care ai trait-o si sper ca intr-un fel sa iti poti gasi linistea. Si mai sper, in vasta mea naivitate sa putem gasi o cale, noi, toti astia care suntem constienti de raul asta cumulat in diverse forme, sa il anihilam, sa schimbam cat de mult posibil vremurile, asa incat copiii nostri sa poata trai intr-o lume in care sa nu le fie frica sa aiba prieteni, sa vorbeasca si sa faca orice, sa isi expuna punctul de vedere oricare ar fi el. Mi-e greu sa accept ca sunt oameni (destui) care canta binele vremurilor alora, dar si mai greu ca sunt tineri care il canta doar din auzite. Am zis intotdeauna ca ma bucur ca, cel putin teroretic, s-a terminat comunismul, pentru ca la ce fire rebela am, probabil ca azi nu as mai fi existat.
    P.s.: In ultima vreme aflu din ce in ce mai des de oameni care aleg sa plece din cauza presiunilor pe care le fac cel mai frecvent superiorii de la serviciu (si ii ameninta cu concedierea) in privinta faptului ca posteaza si urmaresc ce nu trebuie pe fb sau pe restul internetului – if u know what i mean…

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  25. Impresionant e puțin spus, cuvintele sunt sărace! Stimă autoarei și celui care-a dat mai departe, R Vasilescu! Mă întreb ce simt imbecili care-i ridică-n slăvi pe limbut și pe sinistră, cu tot cu securiștii “epocii de aur”, de trompetă desigur, după lectura “cu nodul în gât și lacrima-n geană”?! Aiurea, care nod, care lacrimă, lichelele roșii nici măcar nu citesc, sau dac-o fac, nu “duc” mai mult de câteva fraze și abandonează lectura, e un demers extrem de greoi pentru dobitoci.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • @Dorin, din pacate lichelele rosii au avut spatiu suficient incat sa puna in aplicare aceeasi tactica comunista si cu acelasi gen de oameni. Daca e sa facem o paralela cu securitatea/PCR, ai sa vezi ca e exact aceeasi matrita, de la cel mai de sus pana la ultimul membru de partid.
      Asa ca, nu simt nimic, garantat. DIn contra, poate le pare rau ca nu au disparut si urmasii celor omorati de securitate, asa, sa nu mai fie nimeni sa vorbeasca despre asta. Mai mult, ar pune in practica acelasi lucru, azi, daca ar putea. Intr-o oarecare masura putem zice ca si reusesc.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  26. @singlemum, m-am cutremurat când ai scris succint despre asta. Iar azi sunt îngrozită de ce am citit și pentru ce intuiesc eu că s-a întâmplat pe urmă! Îmi pare rău!

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  27. Singlemum, fiica tatălui tău, felicitări! Mi-ai amintit atât de multe, nu credeam că va mai reuși cineva asta, nu credeam că va mai reuși cineva să-mi aminteascâ plânsul de durere.

    Nu credeam nici să mai am timp aici de ceva în afara cititului. Totuși, ceva mi-era dor să subliniez aici: torționarii patrioților români, ai creatorilor României mari, ei și familiile lor, exact ei ne conduc azi ironizând națiunea asta minunată, asta e de fapt problema noastră de moralitate.

    Singlemum, felicitări cu un mare mulțam fain!

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

  28. @singelmum .Îmi jignești grav inteligența oferindu-mi explicații pentru motivul textului tău.
    Totodată, departe de mine găndul ca prin povestea mea să aduc osanale vechiului regim,In general sunt cel mai vocal contestatar al oricărei forme de oprimare și suprimare a drepturilor și libertăților umane.Unul dintre exemple este și stilul meu colorat de exprimare , pe care nu îl folosesc pentru a impresiona, ci este modul meu natural de exprimare.Spre groaza întregii populații deținătoare de urmași, chiar încurajez fenomenul, iar o discuție normală între mine și Junior ,pare o frăntură dintr-o întălnire a ultrașilor cu jandarmii, din cadrul unui meci de ligă. Nu consider frivolitatea un beneficiu al libertății de exprimare sub nici o formă, ci doar un substitut arhaic al unei comunicări eficiente.
    Ca să revin la oile noastre. În mod curent, pe vremuri eram ultimul care beneficia de avantajele rezervate celor care se bucurau de simpatia vechiului regim.
    Produsele coniserate de lux pe vremuri, ca să zic așa, obținute pe diferite surse, bucurau în primă faza copiilor familiilor fără posibilități.
    Drept urmare, deși vedeam des portocale , le consumam mai rar ca alții.Țigările și băuturile pe care tata avea posibilitatea să le cumpere din shop, erau la fel oferite în mod benevol oamenilor care au aveau nevoie pentru șpăgile din spitale sau instituții,pe lîngă intervențiile telefonice solicitate.
    Nu am dus nici pe departe o viață de copil nomenclaturist,beneficiam din plin de absolut toate avantajele vieții în Romănia comunistă, curent cu porția, apă caldă cu țîrîita etc.
    Bunăstarea noastră s-a cunoscut în principal datorită zonei din care provin, lucru pe care majoritatea dintre voi nu o înțelegeți sau nu o cunoașteți.În Banat s-a trăit bine,iar cei care au trăit acolo și preferă să mă contrazică îmi permit să îî cataloghez că provin dintr-o familie de proști sau putori.Poate nu stiți dar în Timișoara ajungea zilnic trenuri cu oameni din diferite zone ale țării, veniți pentru o viață mai bună.Orice timișorean get beget cunoaște semnificația termenului de sîrmă.
    Așadar nu facem o apologie a cine a făcut bine și rău.Nuanțele lor sunt și vor fi mereu mult prea sensibile și interpretabile. Nu degeaba binele meu poate fi răul altuia.
    Strict în ce mă privește pe mine, am crescut într-un mediu fară lipsuri, într-o parte a țării unde traiul de zi cu zi mirosea pregnant a vest, nu a est, unde pe străzi, în case, în fabrici și în general peste tot se auzea sărba, maghiara,germana , bulgara și nu rusa, iar ciorile erau țigani, nu minoritatea romă.
    Faptul că mămaliga e explodat de acolo , a fost că nu de foame ,ci pentru că noi cei de acolo trăiam zi de zi cu mirosul libertății, cu mirajul vestului care era la doi pași.În timp ce mulți dintre voi vă deplasați în căruțe, noi priveam fascinați pe drumuri mașini străine venite din străinătate, si nu o spun sub forma ironică.
    Nu vreau să extrapolez discuția, căci ziua de astăzi consider că îți aparține cu onor și tot respectul meu, ție.
    Îmi permit doar, cu acceptul proprietarului de drept al blogului și al tău, să vă aduc la cunoștință vouă și cititorilor un lucru pe care de mult doream să îl fac.
    Drama nevăzută a Romăniei actuale o reprezintă tocmai reapariția, după o perioadă de latență, a hidrei comunistoide si a tot ce reprezintă ea mai hidos, acum retușată și prezentată sub o formă digerabilă. Acceptarea ei tacită se face gradual, alimentată tocmai de acoperirea lipsurilor elementare îndurate de societatea romănesc în trecutul apropiat.Uitați doar ușurința cu care destinele voastre sunt dictate de un kil de făină și un litru de ulei. Iar pericolul apare atunci cănd nevoia crește exponențial cu statul social al cerui care primește.Vreți o țară ca afară ?
    Vă aduc la cunostință cu amărăciune că mai aveți mult de așteptat. Cel puțin cîteva generații.Vreți să trăiți ca afară, atunci plecați afară și acceptăți că o faceți pentru urmașii voștrii.
    Dacă alegeți să rămîneți, atunci acceptați că voi sunteți singuri care puteți face ceva pentru voi și nimeni altcineva.
    După perioada din săptămănile trecute petrecută călătorind prin Europa în calitate de turist, eu locuind în vest, am putut aprecia la nivel just magnitudinea dezastrului cauzat poporului de regimul Ceaușescu la nivel de individ și societate.Și tocmai de aici concluzia mea că romănii au nevoie de mult timp pentru o schimbare MAJORĂ.Noi asistăm doar la mici reorganizări minore fără vlagă și context.
    Iar de încheire vă aduc la cunoștință un aspect. Înverșunarea reală nu aparține celor care nu au și primesc.Este a celor care au avut și li se ia, este demonstrat ștințific.
    Astfel că într-o iluzorie situație conflictivă eu personal nu sunt mănat de lipsuri materiale sau constrăngeri de ordin social , lucru care mă face foarte periculos.
    Speranța mea e ca într-o bună zi să devenim un popor foarte periculos pentru tot mapamondul.
    Vă doresc numai bine.
    ps.Știu că nu e momentul dar nu mă pot abține.
    #făloscămistimișorean.

    Comentariu beton! Thumb up 36 Thumb down 2

    • @Paco, as fi jurat ca esti aradean :)))

      Uite asta: ” Înverșunarea reală nu aparține celor care nu au și primesc.Este a celor care au avut și li se ia, este demonstrat ștințific.” Asta e buba. Asta a fost si asta continua sa fie.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  29. Ma bucur de voi, zilnic! Chiar si astazi, cand am fost cu nodul in gat, pana seara.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  30. Nu în ultimul rănd.
    Atunci cănd mai citiți ceva scris de mine, amintiți-vă următoarele aspecte.aici trebuiau să fie două puncte, o să aflați mai jos de ce nu sunt
    mă exprim zi cu zi preponderent în castelliană sau alte limbi.
    romăna este utilizată doar în discuțiile cu persoanele din Romănia, gen părinți sau cunoscuti, cu Junior comunic deja în romenglish.
    Doamna împlinește anul ăsta 20 de ani trăiți in Spania.Că acceptăm sau strămbăm din nas ,a ajuns să găndească deja în castelliană ,nu pot să o acuz de sindromul Răducioiu, așa că comunicăm rospanish.Mai puțin invectivele care sunt căt se poate de neoșe romănești , ciudat lucru.
    Cu tot ajutorul solicitat aici pe blog plus o vizită la un magazin IT, totul asociat cu totala mea lipsă de cunoștințe, toate device-urile din casă se încăpățineaza să rămînă fidele altor limbi decăt cea romăna.În puținele dăți cănd apare ceva scris relativ corect ,este atunci cănd îmi pierd rabdarea și scriu de pe telefon.

    Cu greșelile gramaticale nu îmi bat capul, nu îmi căștig încă păinea prin a considera că e obligatorie exprimarea după cărțile de gramatică, consider respectul un sentiment mult prea nobil pentru a fi transmis prin scris.Nu simt nimic înjositor atunci cănd sunt corectat sau îmi e recomandat mai mult sau mai puțin subtil , că e cazul să răsfoiesc un abecedar.Am mîinile grele și știu să le folosesc, drept urmare ceva ce nu lasă urme îmi e mereu util.
    De-a lungul vieții am comunicat preponderant verbal, Scriptc a fost în școlile pe care nu le-am frecventat și la joburi ,unde dacă nu era obligatoriu preferam rezolvările verbale.De la primul job mi-am dat demisia pentru am fost apostrofat că nu știu să utilizez calculatorul.Nu corect , ci deloc.
    Nu în ultimul rănd ,problemele la mansardă care din fericire s-au ameliorat odată cu renunțarea totală la alcool.Talmeș bameșul cu nu vrea măna ce vrea capul și invers sunt mai ușor de gestionat.

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 1

    • @Paco, da’ n-are nimeni treaba nici cu gramatica nici cu exprimarea ta. Cum a zis @boss mai sus, macar de-ar fi mai multi ca tine. Si oricum, faptul ca folosesti diacritice este apreciat de detinatorul blogului :)))))

      Mai sus nu iti dadeam explicatii ci ziceam, tocmai, ca nu sunt in masura sa judec pe nimeni (mai putin pe propria familie) pt ca stiu la ce presiuni au fost supusi oamenii de catre servicii.

      In Arad si Timisoara da, era un pic diferit fata de restul tarii. Eu am crescut in Arad dar personal nu tin minte sa fi vazut masini straine pe strazi, oi fi fost prea mica sa imi amintesc. Stiu in schimb de permisul de mic trafic pt Ungaria. Totusi, cu tot “binele” asta, dupa cum vezi, tot mureai din aceleasi motive ca oricine altcineva de oriunde din tara.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

    • „Într-o dzî, s-o dus nea Nielu cu coşia la oraş/
      Să îi vindă-o gimijeană cu răchie l’un birtaş:/
      – Ţ’am adus şinşizăşi dă litri, nişi mai mult, nişi mai puţân,/
      Adu-m’ banii înaince, p-orm-o scoborâm gin fân!/
      Şe ce tot chiorăşci atâta, dă-m’ să-i numar, şe mai stai?/
      Că-i rachie ge-a popească, ce trămece drept în Rai!/
      Ş-apucară gimijeana s-o scoboare gin coşie,/
      Da’ birtaşu să tot uita şî să mira la răchie:/
      – Mă, nea Niele, tu mă minţ’, c-asta îi dă patrudzăşi…/
      Nişidăcum nu-i cum ai spus, gimijeană dă şinsizăşi./
      – Şe, mă faşi pă mine hoţ?! Păi, da-ţ’ trag f’un pumn în nas,/
      Ce învârt’ ca titirezu’ preţ dă jiumăta’ dă şeas!/
      – Cum să-m’ dai? Că uice-aişi, patruzăşi dă litri îs!/
      Scrie gios pă gimijeană, na, mai ai şeva dă dzâs?/
      – Mă, să şcii că ai dreptace! Să uită nea Nielu-a’ meu,/
      D-aia ăi şinşizăşi dă litri i-am băgat aşa ge greu?!”.

      Spre ştiinţă, este poezia „Gimijeana cu răchie”, a lui Sorin Olariu

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @Paco, am citit undeva, cândva, că de oricâți ani ai fi plecat, oricât de mult te-ai exprima în altă limbă decât cea maternă, vorbele de dragoste, spune din suflet și inopinat și invectivele vor fi în limba maternă. 🙂

      @Singlemum, cum a zis cineva în primele comentarii, azi fără cuvinte.
      …. doar că… poate tatăl tău a ales să-și pună visul deasupra voastră, a copiilor doar că știa că nu veți rămâne singuri, ci cu mama.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

  31. Solandi se gândește, Habar zice să nu, Mihai zice să da. Cred c-o să fac și eu ca singlemum c-avem o verișoară care a emigrat în 1985 în Germania federală și ne-am avut în relații bune. Dar mă mai gândesc când o s-o fac. Că cine știe ce surprize o să am. Și n-o să mă pot abține și o să o necajesc pe mama cu amintiri despre vremurile alea și despre tata care-i mort de 20 ani.

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  32. @singelmum. Șvabii care au ales de bunăvoie să predea partidului toată agoniseala de o viață pentru pașaportul și posibilitatea de părăsirie a teritoriului romănesc pentru așa zisa reîntregire a familiei, aveau, dacă ungeau pe cine trebuie, posibilitatea să revină în vizită pentru o foarte scurtă perioadă, supravegheați pas cu pas la modul strict .Foarte puțini au fost cei care făcut acest lucru.După plecare, toți cu care au luat contact erau puricați, interogați si puși să deie declarații peste declarații.
    Legat de Arad, Doamna este de acolo. Poate acum înțelegeți cu toți permanenta mea dramă….

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • @paco, nu esti normal 😂😂😂😂😂😂😂😂

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @paco, doar banatzanii adevarati iti inteleg drama. :)))) una extrem de mare dealtfel 🙂

      referitor la articol…@singlemum, esti eroul meu, sincer, nu-mi pot imagina ce intrebari fara de raspuns ai putut avea toti anii astia, intrebari care chinuie psihic infinit mai mult decat orice altceva.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  33. @DamiM,
    Ia o veioză și aruncă-i-o în cap. Noi ne facem că nu vedem, n-auzim 🤣

    P.S. Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, despre Paco e vorba 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • Mda, a pus @DamiM o postare și eu i-am dat replica. Imediat Dami a șters postarea și a rămas a mea 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  34. @ady, să îmi bag pwla cătă dreptate ai…

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  35. @Laura G de draci a scris și a șters apoi din greșeală comentariul..acu bombăne

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

    • @Paco,
      Da’ zi, ți-a trântit veioza-n cap sau s-a răzgândit? 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • Clar, nu mai vede Paco ciorbă caldă 😏
      Cum era aia … o femeie adevărată știe să facă ciorbă și scandal cu ce are la îndemână. 🤭

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 0

  36. Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 1 Thumb down 25

    • @Shoric what’s your problem, boule?! ^^

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 3

    • @Vera di ce îl faci bou ? S-a născut taur. Au fost gustoase?
      Nu poate omul să aibă altă părere că repede săriți cu injective. Ptiu…
      @Shoric care sunt ultimele 3 “chestiuni” care te-au mișcat?

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  37. ’84… nici pe departe! „Cum ar fi fost să poată vedea cu ochii lui cum se prăbușește sistemul?” Unde?!

    p.s. Negrul e om? 😉

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  38. Am citit această poveste într-unul dintre comentariile lui @singlemum ce a pornit de la ceva ce am spus legat de comunism. M-am cutremurat! Acum am citit și varianta extinsă și… M-am cutremurat a doua oară!
    Acum sincer nu știu ce să zic despre bunic. M-am pus în loculul lui și m-am simțit al naibii de groaznic. Mi se pare cel puțin din poveste sau cred că a încercat să-l aducă pe calea “cea bună” astfel încât să trăiască. Tatăl tău @singlemum a făcut o alegere să se opună regimului. Bunicul a făcut o alegere să nu o facă. Părerea mea este că niciunul nu este de judecat! Tu chiar crezi că bunicul tău nu a încercat prin diverse metode să-i schimbe percepția astfel încât să fie în viață? Eu unul cred că a încercat din răsputeri să îi schimbe convingerile.
    Ești mamă, și cu siguranță ai avut divergențe cu copilul tău? Cel puțin una în care să își dea seama că a greșit și să îți spună bă mamă am greșit iartă-mă! Aici a fost la un nivel mai mare. În cazuri de genul numai părinte să nu fi. Nimeni nu știe cât, probabil, a plâns omul ăla în privat! Nu e ușor să ți se ucidă copilul sub ochii tăi, deoarece cu siguranță i-au dat o ultimă șansă, și l-au lăsat să își la revedere!
    Am avut și eu un caz în familie un văr de-al mamei mele, tac-su ceva mare prin PCR Buzău. Diferența e că el trăiește! Într-una din întâlnirile pe care le-am avut cu el îl blamează pe tac-su că știa și nu făcea nimic. Tac-su i-a retezat-o scurt. “Numai eu știu câte am făcut să nu fie mai rău. Niciodată nu ti-ai dat seama că răzvrătirea ta mi-a adus numai necazuri. Mă bucur totuși că nu a fost în zadar, ești în viață!
    Nu am înțeles niciodată care a fost motivul pentru că erai privilegiat și aveai de toate.”

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 3 Thumb down 3

    • Asta cu „numai eu stiu cat am facut sa nu aveti voi probleme” e eterna scuza fata de familii; poate in contextul de pana-n 89 au dreptate; dar cand ma gandesc ca maica-mea mi-a interzis in 2004 sa raportez o frauda electorala exact cu textul asta, m-a facut sa imi schimb parerea despre „sacrificiile” pe care le-a facut ea ca sa ma creasca.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 1

  39. Singlemum, felicitari pentru puterea de a face acest demers si, mai mut, de a il face public.
    Despre bunicul…n-am cuvinte, mi-ar placea sa revii cu amanunte.
    Tatal meu zice ca nu vrea sa isi vada dosarul de la CNSAS ca sa nu afle cine l-a turnat; zice ca printre apropiatii lui poate unii au fost santajati; probleme majore nu a avut in viata profesionala.
    A propos de cum lucra securitatea, „mihai” din textul tau, oare nu a fost santajat pentru omorul respectiv din culpa? speculez doar, nu vreau sa fiu avocatul diavolului.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  40. Bă, nu mă scuzați, da’ cine pula mea e idiotul la menstruație care nu e-n stare s-o țină în absorbant și tot mânjește pe aici?

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 1

    • Ți-am dat roșu că prea îi dai cu carne-n post.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 2

    • Iar eu ți-am dat verde, Drace!

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • Sfântu Dracu, nu știu cine dă cu roșu, dar nu cred că cei care o fac sunt idioți. Sau or fi și idioți printre ei, dar îmi place să cred că cei mai mulți sunt precum oamenii din viața reală care văd/aud ceva ce nu le place și nu-și exprimă dezaprobarea prin cuvinte (n-au timp, chef, le e târșă/teamă de o eventuală agresivitate a celui dezaprobat), ci prin gesturi/mimică.

      Eu ți-am dat verde ție pentru exprimarea interesului asupra unui fenomen care și pe mine mă intrigă și verde lui Habar pentru că ți-a atras atenția asupra limbajului folosit.
      Și verde Verei, fără vreo justificare anume.

      PS mă scuzați, nu vreau să stric atmosfera specială din ultimele două zile, dar nu vreau să las să treacă prea mult timp fără slash-uri. Sper să mă înțelegeți.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • Cam scurt comentariul Anduțo, cam scurt.
      E de la frig ? S-o scurtat ? … aberam și eu … de la frig

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • Habare, de la mine mai scurte, de la alții mai lungi. Am zis să fiu și eu altruistă. 🙂
      PS mă atenționezi a doua oară că aberezi. Nu înțeleg de ce o faci. Că mă atenționezi adică, nu că aberezi.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  41. @HabaRnaM, că ai dat cu roșu la mai ‘nai te, da, pot înțelege.
    Da’ nu pot înțelege de ce ai da cu roșu (un tu general de data asta) când singlemom îți răspunde cu mulțumesc și spune că a fost la cimitir. Sau când spune că pe tatăl ei îl luau de la muncă și ajungea acasă după câteva nopți, bătut.
    Adică asta nu e o opinie cu care nu poți fi de acord ci e o stare de fapt, o relatare a unui eveniment.
    Deci întreb din nou: cât de idiot poți fi în asemenea moment încât să mânjești povestea cuiva? Și nu doar o dată ci în mod repetat?
    E ca și cum ai spune că fabulează, că n-are cum să fie așa, că i se pare că a trăit asemenea făcături.
    Concluzia mea e că cine a făcut asta s-a comportat precum colaboratorii vechiului regim.
    #deștînobraz

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Sfantu Dracu, tot oblic ar semna si astia, ca un tras cu ochiul sau un “did my job”.

      Pe mine nu ma deranjeaza datul cu manute rosii pe aici. Dupa cum istoria ne arata, au fost si vor fi mereu Gica Contra, indiferent de subiect.
      Sincer, ma doare la pwla de parerea lor.

      😉

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.