4,897 cititori

Nume de cod “Selaru”

Articolul de azi este scris de cea care comentează aici sub numele de @singlemum. Probabil este unul dintre cele mai puternice texte de pe acest blog. O să înțelegeți de ce zic asta, după ce-o să-l terminați de citit.

Senzația pe care o ai când intri în sala de lectură a CNSAS este aceea de scufundare în tenebroasele măruntaie ale unui organism putred. La mesele de studiu găsesti oameni cu stive de dosare în față, într-o liniște și-o atmosferă de mormânt. Arhivele cu dosarele victimelor Securității, îngălbenite de timp și legate cu sfoară, unul peste altul, sunt destine și vieți cuprinse între două coperți, destine pentru care Securitatea a fost Dumnezeu.

Starea de rău se instalează imediat ce iți dai seama că nu te uiți la niște dosare, ci la niște oameni morți. Acolo, între cele două coperți, pe filele numerotate cu roșu, e viața Numelui de Cod. Filă cu filă, rând cu rând, sunt minutele, zilele, anii celui “lucrat”. Așa se exprima Securitatea când făcea referire la persoana pusă sub ancheta: ” Obiectivul lucrat”. O sintagmă limpede ca apa chioară. Continuarea

5,541 cititori

A fi sau a nu fi… sustenabil

După patru runde de cumpărături săptămânale cu de-ale gurii când am văzut că mai bine de jumătate, din ce târguia destoinic domnișoara Petrică, ia inevitabil drumul containerului de gunoi, am pus piciorul în prag și-am hotărât ca un bărbat adevarat: “femeie, gata, de azi nu te mai las să cumperi mâncare”. După răspunsul dumneai afirmativ, am avut chiar și curajul nebun să ies de sub pat. Cert e că, spre surprinderea mea, s-a ținut de cuvânt, și nu mai cumpără decât ce știe că mânâncă pe loc, în aceeași zi. Motiv pentru ariciul din buzunarul meu să cânte și să danseze de fericire.

Continuarea