Pâine și circ!

Doar că de data asta gladiatorii suntem noi. Și tot noi suntem și clovnii. Și, bineînțeles, și spectatorii. Din patru în patru ani intrăm în arenă si râdem unii de alții ca nebunii. Doar că pe pielea noastră.

Pane et circus! Aș putea să jur că romanii au inventat vorba asta numai după ce-au cucerit Dacia. Sunt absolut convins că primele legiuni care au trecut Dunărea s-au tăvălit pe jos de râs când au ajuns în ținutul unde locuitorii își dădeau de bună voie în cap unii altora. Care cu o barză, care cu un mânz, fiecare cu ce-avea pe-acasă. Cert este că toți erau varză, dar se credeau mare brânză.

Dacă Hans Christian Andersen ar fi fost român, “Fetița cu chibrituri” și-ar fi dat singură foc la valiză, pentru că numai asta știm să facem: de aproape treizeci de ani, din patru în patru, ne dăm singuri foc la valiză și apoi ne întrebăm unde ne sunt hainele.

Avem ce merităm, doamnelor și domnilor! Avem încă patru ani în care ne vom uita unii la alții și vom râde cu lacrimi. Amare. Știți cum e, capră nu te naști, capră te pui.

Să-mi fie cu iertare, dar am scris acest text ieri, 05 iunie, la ora 12.45. Dacă asta vă spune ceva… După care, m-am ridicat și am plecat să votez. Degeaba!

Iar acum, cu voia dumneavoastră, am să las asta aici:

mihai_vasilescu_firea_capra

 

sursa foto 1 și foto 2