Oare îl mai țineți voi minte pe Fane, cel cu “genunchele” sensibil? Am ceva vești noi despre el și mă gândeam să vi le dau și vouă. Scurt așa, pe repede înainte, că zilele astea am ceva treabă si o să intru mai rar pe aici. Așa cred, cel puțin.

Trecut-au anii și foștii colegi de facultate s-au regăsit de curând la nunta unuia dintre ei. Știți cum e, la din astea și la întâlnirile de X ani ce se mai revăd oamenii ca să facă din nou (pentru a câta oară) schimb de numere de telefon), să-și promită că de luni reiau relațiile (hai, bă, ce naiba, să ne-auzim și noi mai des) și să mai interacționeze din nou abia la următoarea nuntă sau peste încâ X ani de la terminarea facultății.

Dar am divagat, să revenim. Veselie mare, doar se strânsese din nou aproape toată gașca. Pupături, chiote, glume de autobază (tati, ți-a căzut părul sau ți l-a mâncat burta?… bine că esti tu deștept, nu vezi ce față ai cu ochelari?), d-astea. Până când la un moment dat se sesizează cineva:

-Frate, dar Fane unde e? Nu vine?!

Umeri ridicați. Nimeni nu știa nimic. Chiar, ce-o fi cu Fane de n-a venit? Și-au început miștourile de rigoare: “poate o fi obosit săracu’ de la atâta folosit mâna sau de la alergat după ceva parte femeiască, plus că nu și-a revenit de tot cu genunchiul”.

Numa’ că nu terminaseră bine, când și-a făcut apariția însuși Fane. Și nu numai că venise, dar era însoțit și de una bucată persoană de sex feminin care a făcut instant să se holbeze ochii tuturor bărbaților din încăpere. Ceva bun tare de tot, care mai părea și pe genul “easy slut” lejer. Fix cât să facă invidia să scormonească ca o gheară de foc prin inimile mascululilor. Beton armat!

Și-a-nceput nunta. Cu distracție, cu muzică, cu tot tacâmul. La un moment dat îl prinde lumea într-un colț pe Fane, singurel, fără escortă, și automat încep bătăile pe umăr, întrebările și glumele de golani:

-Bravo, frăciuc, bună achiziție. Noroc cu nunta asta, să ne mai clătim și noi ochii. Da’, ia zi, cum “performează” domnișoara? Că așa, din exterior, pare că se pricepe. Toate astea urmate de un clipit semi-libidinos din ochi.

Moment în care Fane al nostru face o față lungă, se uită uimit la interlocutori și apoi îi săgetează din vârful buzelor:

-Ho, mă, nebunilor! Ce-aveți? Nu se pune problema de așa ceva încă. Nu suntem decât de trei luni împreună.

Mai are rost să mai povestesc despre ce s-a râs pâna dimineață la nuntă?

mihai_vasilescu_uimire