5,209 cititori

Cum recunoști un hipster

M-am gândit să vă las aici un mic ghid pentru recunoașterea și identificarea hipsterului în societate.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știți: este o greșeală fundamentală să spuneți unui reprezentant al genului: “bă, tu ești hipster, să mor io”. NICIODATĂ un hipster adevărat nu va recunoaște asta. Practic, e cea mai mare jignire pe care i-o poți aduce. Alții sunt hipsteri, el este doar cool. Clar?

Toți hipsterii sunt originari din orașe mari. S-au născut și-au crescut în mijlocul aglomerațiilor urbane, al adevăratelor evenimente culturale, al galeriilor de artă. Ei sunt din megalopolis, din metropole, dintre clădirile cu metal și sticlă. Nu au cum să fie din Gherla, Dâlga sau Bârlad. Continuarea

3,403 cititori

De vineri

La ora la care citiți aceste rânduri, fratele vostru este în teambuilding. So, ar fi fost un adevărat miracol să găsiți ceva decent de citit pe-aici, având în vedere c-am plecat de ieri.

Daaar, pentru că v-ați dovedit în numeroase rânduri niște melomani desăvârșiți, lucru dovedit cu prisosință de numeroasele comentarii total off-topic, despre diverse muzichii de pe-aici și de-aiurea, pe care le-ați lăsat de-a lungul timpului, mă gândeam că de data asta măcar să vă dați cu părerea pe subiect. Continuarea

2,799 cititori

Când pleci la terasă și ajungi la party

Vineri seară plecasem s-o culeg pe domnișoara Petrică de la locul de muncă, hotărâți să mai adăstăm pe la vreo terasă, că doar ce-ai putea să faci mai bun când afară-s douăjdegrade. Doar că, abia ne urnisem, când am observat agitație mare în Control și ne-am zis să intrăm și noi s-aruncăm un ochi. După care a început să ne placă și până până să-mi dau seama prea bine ce se întâmplă, se făcuse aproape trei dimineața. La terasă n-am mai ajuns. Continuarea

4,973 cititori

Graba strică treaba

Oare îl mai țineți voi minte pe Fane, cel cu “genunchele” sensibil? Am ceva vești noi despre el și mă gândeam să vi le dau și vouă. Scurt așa, pe repede înainte, că zilele astea am ceva treabă si o să intru mai rar pe aici. Așa cred, cel puțin.

Trecut-au anii și foștii colegi de facultate s-au regăsit de curând la nunta unuia dintre ei. Știți cum e, la din astea și la întâlnirile de X ani ce se mai revăd oamenii ca să facă din nou (pentru a câta oară) schimb de numere de telefon), să-și promită că de luni reiau relațiile (hai, bă, ce naiba, să ne-auzim și noi mai des) și să mai interacționeze din nou abia la următoarea nuntă sau peste încâ X ani de la terminarea facultății. Continuarea

4,708 cititori

Răzbunarea lui Pepe, pe ritmuri latino

Uite că de Valentine’s day nu e numai cu inimoare şi dulcegării. Ana R. abia a reuşit să scape cu viaţă după o întâlnire de gradul trei cu starul muzici latino, cunoscut sub numele de Pepe. Dar s-o lăsăm pe ea să vă povestească.

……………………………………………………………………..

L-a lovit pe bărbată-miu valăntainsdeiul fix în moalele capului și, cuprins de frenezia evenimentului mega marketizat, i-a venit ideea să mă ducă să îl văd pe Pepe, dacă tot a venit la München. Cum pe la noi pe aici 99,99% dintre cei care vin să cânte sunt manelişti, să-l vedem pe Pepe era ca și cum am fi primit dulciuri făcute de mama în casă.

Continuarea

3,675 cititori

În lumea lor nu se poate întâmpla aşa ceva!

Am tot ajuns pe-acasă mai târziu zilele astea si, tot preumblându-mă prin oraş, la un moment dat am constatat o chestie: fetele din Bucureşti sunt deosebit de curajoase. Mi-am dat seama de asta, într-una din seri, pe când mergeam pe o stradă mai mult sau mai puţin iluminată şi din sens opus se apropia o tipă care avea căşti in urechi. Câteva sute de metri mai încolo, pe aceeaşi stradă, hop, încă una tot cu muzică direct pe timpane. Trebuie să mai zic că se întunecase de mult, trecuse de ora 21.00.
Continuarea

7,925 cititori

Corina Ciorbă m-a pătruns adânc

Nu cunosc pe nimeni capabil să fredoneze (sau macar să reproducă un vers-doua) vreo melodie de-ale Corinei. Da, ştiu, multi o să întrebaţi care Corina, cine-i asta?. Oricât de surprinşi o să fiţi, există acest personaj în peisajul muzical de pe la noi. În şăubiz, ca să zic aşa. Ba chiar, din ce înteleg, este destul de bine cotată. Care-s motivele, să nu mă întrebaţi. Eu ştiu doar că lălăie ceva ce aduce a muzică, de nişte vreme încoace, dar să mor dacă aş putea să numesc vreo piesă cântată de ea. Sau măcar să recunosc cine cântă, atunci când aud accidental una la radio. Uite, ca să inţelegeţi, pentru mine în aceeaşi situaţie se află şi Loredana, dar ăsteia măcar îi recunosc vocea, dacă o aud. Continuarea

3,990 cititori

Cica am un blog misogin

Maica-mea este profesoara de romana. A fost si este o lady (chiar si acum, la respectabila ei varsta). In casa la mine nu se putea folosi niciun cuvant care nu intra in standardele bunelor maniere. Le mai foloseam eu pe afara, dar daca printr-o regretabila eroare eram auzit, urma iadul. Pentru ca asa lady cum e, manuia al dracului de bine cureaua sau carligul ala de lemn, folosit la masinile de spalat de pe vremea lui Ceausescu. Prin urmare am invatat inca destul de timpuriu cam care sunt cuvintele „permise” si care cele „nepermise”. Combinand totodata notiuni de politica externa, cu politica interna (adica aveam grija ce vorbeam „pe afara” si mai ales cu cine). Continuarea