Post scris de Duamna Vio
M-am întors, prăduitorilor! Cum cu ce? Cu partea a doua din povestea despre job hunting. Nu vă pot lăsa să vă perpeliţi atât de mult. V-am luat uşor cu lenea dar gata, că prea vă obişnuiţi cu acest sport naţional. Hai, back to reality! Cum ştim din prima postare-comentariu, care a atras atenţia blogoșeniei de Vasilescu, eu mai practic un sport extrem numit job huntingul… sau job hurtingul. Ai de capul meu ce poveşti am adunat în anul ăsta. V-aş zice despre ziua când m-am ridicat şi am plecat de la un job pentru că mi se vorbea pe un ton nepotrivit, urâcios şi răutăcios. N-am trecut acest moment jenant, dar foarte important, în CV pentru că nu există nicaieri rubrica “Ziua în care mi-au crescut cuaie şi am cerut respect”. De ce nu există, nu pricep, dar poate mă lămuriţi voi, că sunteţi mai mulţi şi mai dăştepţi.
Să vă zic aşadar povestea poveştilor. Aşezaţi-vă comod pe scaune, că nu vreau să vă răniţi în cădere. Aplic la un job pe net şi completez şi mini interviu. Apăs pe „send” cu un rânjet de satisfacţie, pentru că ştiu că sunt o dăşteaptă şi am zis frumos acoloşa. Aştept oleacă pasiv şi după vreo două zile sună telefon. Vocea îmi comunică că mă caută de la firma cutare de consultanţă şi că e om cu funcţie şi vrea să mă vadă, că e impresionat de răspunsurile mele. Va daţi seama ce bucurie pe capul meu. În sfârşit se întorceau planetele să se alinieze după ce au stat cu curu’ la mine nişte luni bune. Vă pup, fă, planetelor!
Vine ziua stabilită şi mă gătesc cum trebe, îmi pun faţa de intelectuală rasată şi mă prezint la locul crimei, aaa, pardon, interviului. Apare un domn spre 40, dă mâna transpirată cu mine şi mă invită să iau loc într-o camera cam îmbâcsită, în care tocmai ţinuse un “training excepţional”, după cum l-a prezentat cu guriţa dumnealui. Arunc o privire pe mâzgălelile de pe flipchart şi mă cuprinde o vagă îndoială.
Dar să continuăm, că nu-i motiv încă să ne tuflim sau să ne înspăimântăm. Ia omul CV-ul meu de vreo trei pagini (mno, ştiu să fac multe) şi începe să mă iscodească. Jur că a întrebat rând cu rând dacă e pe bune aia şi ce face asta şi ce înseamnă aialaltă. Am avut răbdare, că aveam interes. Când a ajuns la engleză a ridicat capul din hârtii şi a întrebat bănuitor: „şiii…aici, la engleză e chiar avansat, sauuu?” E ce scrie şi nu concep altfel. Am fost o duamna cum mi-e felul că am cam vrut să-i spun că nu mi-a dat Cambridge diplomă că vorbesc frumos japoneza şi nici în corporaţie americană nu te ţin aia împăiat cu anii, dacă nu te înţelegi ghini cu nenea Shakespeare pe limba lui.
Când credeam că urmează o nouă întrebare, omul nostru se întinde spre o coală de hârtie şi zice:
-Ia să vedem, vă dau câteva fraze de tradus.
Eu întreb siderată:
-Vorbiţi serios? Puteţi continua pur şi simplu interviul în engleză.
Ăla nimic:
–Păi, na, ştiţi, multă lumea scrie acolo dar nu ştie de fapt… şi ca să fim siguri.
Nu ştiam dacă să îi bag pixu’-n ochi direct sau să fiu o duamna în continuare şi să încerc să îl distrug cu puterea minţii, în linişte.
-Domnule, eu nu sunt alţii şi nu ştiu ce aţi trece dumneavoastră în CV-ul propriu, dar eu spun fix cum stă treaba pentru că detest impostorii, ştiu că minciuna are picioare scurte şi că lumea e mică. Am venit aici pentru că am core skills necesare şi sunt pregătită. Poate simţeam nevoia să adaug ceva în el dacă aplicam pentru un ansamblu folcloric sau pentru vreo echipa de cercetare a plasmei la Măgurele. Sunt cine zic şi ştiu să fac cel puţin ce scrie acolo.
Omu’, batman, batman. Mi-a dictat frazele, le-am scris, tradus şi predat la corectat. Apoi şi-a scos pixu’ roşu, acest paloş al dreptații lingvistice cu care urma să taie în carne vie. Se minuna că e ok. Iar eu mă tot minunam că am în faţă un asemenea specimen. Minunea a fost şi mai mare când am mai primit și vreo trei teste de personalitate & crap. Sunt dezamăgită că nu mi-a calculat şi ascendentul zodiei, dar cred că nu era punctul lui forte.
Mi-a enumerat apoi câteva puncte din fişa p(r)ostului. O shaorma cu de toate, cum îi place lui Vasilescu. Numai prelucrarea prin aşchiere, datul cu sapa, copilitul roşiilor, curăţatul de scame şi chituirea geamurilor mai lipseau de acolo. La final, scrie pe o hârtie salariul şi îmi întinde fiţuica. Eu fac ochii cât două portocale când o văd. Cât ziceţi, prăduitorilor? Hai, mă, să aud o cifra! Zece ani de experienţă, CV beton, core skills țapene, charismă, voce şi talent cât încape. Deci?
1000 de lei. Una mie lei. Jur că a murit un unicorn când a scris ăla pe hârtie suma. A doua victima era să fiu eu. Dar am zis că e urât să mor în spume, în faţa unei nulităţi. Am tras aer în piept şi i-am spus politicos:
-Hmmm… aici s-a strecurat o eroare. Ori aţi greşit valuta, ori zerourile.
-A, nu. Nu e o eroare. Atât pot oferi eu.
Dau să-i arunc un „cuaie, ești nebun”, dar îmi revin la timp:
-Domnule, eu am venit la interviul asta cu intenţia să muncesc banii, nu să-i împrumut de la dumneavoastră.
Se strâmbă ușor când o încasează, dar nu se lasă:
-Ah, dacă vreţi, puteţi să va mai gândiţi, nu trebuie să îmi răspundeţi chiar acum. Dar aici puteţi face bonusuri din vânzări, ştiţi, sky is the limit…
N-am mai stat să-l ascult:
-Ce să vând? Serviciile companiei dumneavoastră? Ar trebui să cred mai întâi în ele şi pentru o mie de lei nu cred în nimeni şi nimic. O să vă răspund chiar acum, pentru că feedback-ul e crucial în astfel de momente. Să ştiţi că oamenii ca dumneavoastră trag piaţa în jos şi pun candidații profi ca mine în situaţii penibile. Va anunţ cu regret că aţi picat interviul.
M-am ridicat, am salutat şi m-am cărat. A rămas în camera lui îmbâcsită cu hârtia lui mototolită şi eu am plecat să îmi oblojesc egoul mototolit şi să beau o pălincă în cinstea mea. În ziua aia am înfrânt, dintr-o mie de motive.
Care sunt cele o mie de motive ale voastre pentru care aţi fi stat sau aţi fi plecat? Intreb pentru un prieten.
sursa foto
O tona de servetele umede nu-i stergeau fata de muia pe care o primea de la mine ! Eu ii spuneam ca pentru 1000 lei o plateam pe nevasta-sa sa plece de acasa luna de luna! Astia-s handicapatii aia autosuficienti, care au dat de-un cheag de bani pentru o ciunga si-un crac de jinsi( ca sa parafrazez un comentariu de pe aici ). Era firma lui ? As zice ca da ! Da-i in cacat de labagii ! Stii cum e, mama prostilor umbla tot timpul bortoasa!
Comentariu beton!37
Desigur ca era plantatia lui. Izaura aici de fata e o duamna si s-a tinut cu firea cat a putut. Oi culege eu bumbac dar nu pe nimica toata si nu pentru imbecili nesimtiti. Drama e ca le merge. Imi aduce ai motive de business pt care da putini bani si ca atat ia si el. I-am amitit eleganta ca ia si dividente. Hi hi…da de unde stiiti. Pai…pentru ca stiu cum merge o afacere, pruostule! Si pe mine ma ingrijoreaza ca mama lor e mereu bortoasa si in loc de cresa ii da la MBA :)))
Comentariu beton!23
Ce nesimtit… in loc sa-i vina sa se bage sub birou de rusine cand i-ati spus ca ia si dividente, rade si intreaba de unde stiti.
As fi stat in 3 situatii:
1.daca eram muritor de foame si de banii aia depindea supravietuirea mea de la o zi la alta (dar tot imi cautam alternativa ?)
2. daca job-ul era ceva de genul „taiat frunza la caini”. Sa stau degeaba pe 1000 de lei nu e o afacere foarte proasta. Desi se poate si pe mau mult.
3. nu aveam grija banilor, dar imi placea mult job-ul respectiv. Faceam ce imi place, ce visasem, iar cei 1000 de lei erau bani de tigari pentru mine.
Oricum, la cat sunt de sucit si aprig la manie, cred ca ma ridicam si plecam la faza cu testul de engleza. Nu mai ajungeam la suma.
Comentariu beton!14
Asta cu statul degeaba pe 1000 lei nu este in regula. Pentru ca iti sta viata. Si la un moment dat o sa te incurce. Pentru o 1000 lei ? Nu merita pierederea de timp! Mai bine de apuci de gradinarit. Iti tine mintea treaza !
Comentariu beton!19
Nici eu nu pot sa prestez nimic pe nimica toata. Au trecut anii aia de studentie cand call center-ul era max de job si raspundere. Macar atunci vorbeam cu italieni si aia erau oameni placuti si veseli.
Are si disperarea limitele ei :)) Cred ca de la un punct incolo e bine sa ne dramuim cu grija timpul si sa il monetizam ca si cum ar fi al nostru. N-as putea sta degeaba nicaieri. M-au crescut prost ai mei si le-am zis asta de o mie de ori. Apriga la manie sunt si eu dar am studii de comunicare & PR in spate si m-au invatat aia sa ma stapanesc si sa ucid in tipul asta adversarul de 5 ori in minte…cu zambetul pe buze. Am fost destul de bad girl la final…i-am zis eu vreo doua :))
Timpul este al nostru! Ca si valorizarea lui ! Nu stiu cum-i merge lu’ ala compania de consultanta, pentru ca la banii astia, minimul pe economie, cred ca angajatii lui nu dau doi bani pe client si pe el. Si in final, ma intreb, la banii astia ve consultanta acorda, pentru ce linie de afacere?! Ca si pentru omorirea sobolanilor consultanta este mai scump platita!
nu e bine sa stai degeaba sau nu pe 1000 lei. Pentru ca timpul nu sta cu tine. La 10.000 lei poate dar si acolo as avea dubii. Iar daca nu ai grija banilor stai frate in parc, pe plaja… preafericitule
Astea sunt din categoria „munca innobileaza pe om”, „meseria e bratara de aur” etc., nu??? Daca ati sti cati freaca menta pe bani putini si nu isi mai fac atatea probleme ca „le sta viata”. Ideea e ca, dupa ce ai experimentat munca excesiva, suplimentare si weekenduri,pe bani mai multi si munca putina spre deloc, program lejer pe bani mai putini, alegerea nu mai e chiar asa usoara. Iar daca situatia financiara ti-o permite, alegi a doua varianta pentru a avea mai mult timp pentru familie si hobby-uri. Chestie de prioritati. Sunt rare cazurile in care vin banii multi fara sa te spetesti, fara sa alergi si sa te stresezi excesiv. Iar asta cu „nu e bine sa stai degeaba”, @gogule, zi-o la altii. Cum sa nu fie bine? Toti vrem sa stam degeaba. Dar nu ne permitem. Din pacate, sunt cam in aceeasi situatie ca @Vio: imi caut job.?
Aaa, uitam……@Vio, de ce am zis ca plecam la faza cu testul de engleza…Din cate am inteles, i-ai propus sa tineti restul interviului in engleza si el nu a acceptat, ci a insistat cu testul. Nu stiu, pot doar sa banuiesc ca nu prea se descurca cu limba respectiva. Eu am invatat ceva de la doi oameni (unul mi-a fost sef, celalalt s-ar putea sa-mi fie in curand): un sef, manager, director, patron etc. e obligat sa stie sa faca treaba cel putin la fel de bine ca oricare din angajatii sai. Atunci firma va merge si toata lumea va fi multumita. Acolo unde seful habar n-are despre ce e vorba in propozitie, treaba merge prost, oamenii nu sunt apreciati la adevarata lor valoare, fiindca nu poti sa apreciezi ce nu cunosti. D-aia sunt multi cei care pornesc afaceri si le pun rapid pe butuci sau le tin la un nivel scazut. Nu e de ajuns sa angajezi profesionisti, trebuie sa stii si ce fac acei profesionisti.
Daca aveam bani suficienti incat sa nu fiu obligata sa muncesc, @Ionut, tu crezi ca voiam sa impart entuziasmul si timpul cu un tantalau de genul astuia? Imi puneam cenusa in cap si mi-o montam pe cont propriu. Adunam pe langa mine o echipa de oameni faini si „vivir la vida! 😉
@lectorarumana, bani suficienti incat sa nu fiu obligat sa muncesc…prea mult.? Adica cei 1000 de lei sa fie necesari, dar nu vitali, si sa nu te spetesti pentru ei. Sa acoperi cu ei facturi si tigari, iar restul sa fie asigurat din alta parte. E chestie de nuante.?? Ce naiba, doar traim in tara unde zicala „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim” ar trebui pusa in imnul national. Prima strofa.?
Acum, ce sa zic, daca tu ai gusturi fine si scumpe, (a se citi facturi si tigari) 😛 „bani suficienti sa nu fiu obligat sa muncesc” poate insemna fortuna lui Gates. 🙂 🙂
Eu sunt mai umila, zic sarr` mana pentru aia a lui Armancio Ortega ( boss-ul Zarei, etc), ca tot e pe locul II, iti rezerv tie coronita.
Cum o dam si cum o intoarcem, eu zic ca nu e rau sa ne cunoastem valoarea ( pana si aia monetara) si atata timp cat balta are peste, @Vio, noi muncim cu drag si spor! Sper ca ti-ai revenit din „lesineala” si ca la cooperativa actuala nu te platesc aia in stiuleti de porumb.
Iar ne asasineaza Vio sa o citim???!!! Hmmm… hai ca citesc. Bine, fata, bine ca ai continuat sa scrii.
Prezent! Si recidivez cu drag 😉
Pe scurt, că nu are rost: motive de stat – 0, motive de plecat – dacă mă chinui puțin s-ar putea să găsesc cel puțin încă unul ca să depășesc mia cerută.
1000 de motive de povestit. Macar am ramas cu experienta asta…interesanta :))
Textul impecabil, prezentarea impecabila. Pe alocuri am avut impresia ca exista o doza de aroganta. Sigur, nu va cunosc si pe aceasta cale imi cer scuze daca jignesc.
1000 lei? Sa faceti ce? Consultanta? In fine, lasand la o parte ca nu stiu ce fel de job era, full time, part time, pot spune ca daca era un full time platit la 1000 de lei, i-as fi spus ca da!
La modul asta:
„Cand incepem?”
„Luni” mi-ar fi raspuns el!
„Perfect, ne vedem luni, insa am o mica rugaminte, stiti.. am nevoie de 100 de lei, mi-am uitat portofelul acasa”
Si indiferent daca mi-ar fi dat sau nu, luni l-as fi sunat si i-as fi spus ca nu pot ajunge astazi la job. Probleme cu mama sau stiu eu ce si ca ne vedem marti. Si l-as fi tinut pe nenea asta cu palmele transpirate in sah cat de mult as fi putut.
Pe cuvant de onoare! :))
Comentariu beton!21
Era full time jobul. Frunze nu se taiau…dar mai stii, poate avea si niste ratuste pron birou si a uitat sa treaca in fisa prostului taskul asta. Mno. Oleaca aroganta sunt pentru ca am cu ce :)) E plina lumea de prosti siguri pe ei si e pacat ca dasteptii sunt plini de dubii si framantari. Ne mai infoiem si noi in pene si ne alintam.
Comentariu beton!12
hahaha, asa este. Cum spunea Charles Bukowski:
“The problem with the world is that the intelligent people are full of doubts, while the stupid ones are full of confidence.”
Multumesc de text! 🙂
Comentariu beton!11
Recidivam cu drag, haz si spor!
Asta cu salariul…1000 nu e putin da’ e rar! Ca daca era 1000/ zi, altfel vorbeam si noi!
Succesuri neasteptate d-nei Vio!
1000 de lei pe luna, pe soare si pe Marte :))) Sa fie!
Text mai degraba ilizibil, cu vadite eforturi sa fie amuzant si „cool”… Adica avem o doamna super profi, super desteapta, care poate evalua competenta unui om doar aruncand o privire pe flipchart, care arunca in text si cititor cu expresii care ar trebui sa ne faca sa radem (inutil sa le mai citez)… Aplica, apoi completeaza formulare etc. etc., merge si sta la interviu, fiindca are interesul, iar apoi, brusc, la auzul salariului, compania in care isi doreste foarte mult sa ajunga ne este prezentata, ca fiind, de fapt, una de rahat.
Zau asa, Duamna Vio, cred ca s-ar putea mult mai bine…
Se dezbate încă. Ce zici?10
Facem mai frumos data viitoare cand ni se ofera doi saci de cartofi si unul de mere pe post de salariu. Promit. Nu imi doream foarte mult sa ajung acolo ci am aplicat in domeniul in care imi doream sa activez. Parea decenta situatia in prima instanta si eu am tendinta pacatoasa sa cred din start ca oamenii sunt cumsecade si totul ok. Dar viata bate filmul si nu putem multumi pe toata lumea. Pe mine m-a nemultumit salariul si pe dvs articolul. Noi sa fim sanatosi si voiosi 😉
Comentariu beton!24
1000 de lei?!?! Și când te gândești că alții/altele nu se dau jos din pat pt 50.000 de €( http://m.jurnalul.ro/stiri/observator/stenograme-in-dosarul-primarului-apostu-pentru-50-mii-nu-ma-dau-jos-din-pat-frate-596725.html ). Dar,deh, nu s-au/ne-am născut toți într-o zodie( cine dracu’ crede în rahatul ăsta) norocoasă.
Au! Ma doare inima cand citesc d-astea.
Ia un Asparcadin,măi duamnă :)))))))
Overdose :)))
În cazul ăsta, ia apă cu lămâie, maică, cum ar zice bunică-mea 😀
replica de final e beton!
M-am tinut cat am putut sa raman o duamna dar in mintea mea il ucisesem de vreo 4 ori :)))
Duamna Vio, mare satisfacție am…Am avut și io dreptate o dată, ești grozavă, te-ai cam alintat cu lenea aia și ai și umor cât încape ?. Tre’ să te critic totuși umpic, ai fost prea duamnă cu specimenu’ , da’ așa suntem toți, ne pricepem mai bine la făcut haz de necaz decât să zicem în direct ce e de zis ?Io nu-ți doresc să mai nimerești dintr-astia, dar dacă se-ntâmplă, spune ce ai de zis și cre’ că iese de-un articol beton ?
Multam, duamna! Sa fie cu noroc si haz! Mai fac! Jur! Daca tot sunt naspa experientele, macar sa radem de ele aicisa sa ne mai treaca :)) Am fost o duamna ca nu prea stiu sa fiu naspeta. Ma reprezint mereu pe mine si nu-mi place sa cobor standardul pentru prosti 🙂
Tare asta, dar nu singulara. Am aplicat in multele cautari la un job pentru o firma care se ocupa cu organizatea serviciilor de deservire aeronave pe Otopeni. Prezentare faina, ofera training, salariu peste medie etc. Ajuns acolo incepe distractia: intru cu alti 15 intr-o sala dintr-un container la o prezentare a unui directoras. Si omul incepe Si zice de avioane, de deservire, de CE trebuie Sa facem noi, astia, pulimea. Si aflam ca trebuie Sa lucram in schimburi, Sa nu speram la concedii prea des, Sa stam doar 5% din timp in birou, in rest cu lista afara Sa verificam cum incarca aia avioane, daca le-au curatat ca lumea, daca sunt toate la locul lor etc. Bai, ok, zic, afara un job din asta se plateste cu minim 2800 euro. Apoi incep belelele, transport neplatit de firma, chiar daca Ai tura de la 12 noaptea. Hmmm, hai ca vedem. Apoi salariul. 1500 lei brut. Am multumit, m-am ridicat Si am plecat. Si acum imi dau seama de CE se fura din bagaje prin aeroporturi, de CE se arunca bagajele etc. Pai, idiotii dracu, la banii astia Si la cata munca, stres Si stat in picioare cred Si eu ca se aduna frustrarea.
Comentariu beton!13
OMG! Stiam eu de ce imi infoliez cu disperare trollerele cand zbor. Barbatu meu zice ca sunt nebuna dar eu stiu ca am dreptate. A dracu demotivare ce departe bate! Nu ii putem infolia oare pana la disperare si pe astia care angajeaza sclavi pe plantatie? Uratel ce ai patit. Mai uratel decat la mini, as zice chiar.
Dacă eram Eu în situația aia….îi spuneam simplu. ..nene, eu banii ăstia îi fac Intr-o zi sau doua….nu spun cum, ca ești prea prost și nu mă plătești suficient încât sa Îți vând ponturi….și cred ca mă și împiedicam …la un chintal și un sfert îi rupeam peroneul, atlasul și clavicula, după care făceam niște referiri biblice la dușman ma-sa. …dar, deh, eu sunt mai toporean de felul meu, mai needucat, care va sa zică. …
Așa cum îmi sta bine, vin cu 2 povesti scurte de tot…îmi dați voie?? Mulțumesc
1. 2005….New York, sediul ONU. Interviu….4 maimuțe. …interviul decurge fain, fără falsa modestie…testul de inteligenta procent 100%, mirați aia ca bungheam 3 dintre limbile oficiale ale ONU…..super ok. Vine finalul și arunca ochii spre mine….rândul meu sa pun o întrebare. Daaaa, întrebarea mea a fost câți arginti primesc pe lună. …ei mi-au răspuns cât primesc pe an….Va jur, am izbucnit într-un ras homeric. ..adică, după chiria din Queens, adicabonamentul la metrou și alte angarale, rămâneam cu 150 de coco sa pap și sa mă îmbrac, cică. …asa ca le-am spus pa pa.
I-au sunat inclusiv pe părinții mei ca cică sa mă convingă sa mă duc….răspunsul mamei a fost simplu….”are o vârstă, știe ce face”.
2. 2011….Bruxelles. …panel de 4 generali….cand am intrat în camera am orbit de strălucirea umerilor….ia ghiciți pentru ce aplicam eu…..Bravo, sunteți băieți deștepți. …director Operations în misiunea UE din Afganistan….jur ca a fost cel mai fain interviu din viata mea….După o ora, băieții mi-au spus clar….inca nu am 20 de ani de vechime. …sa revin când mai cresc….ata ete….
Despre cel din 2000 din Franța, de la Obagne, pentru LE, nu va povestesc. …nuu mă c4edit nici dacă jur cu mana pe cărțulie aia cu coperți negre….
Hai sa fiți iubiti!
Comentariu beton!26
Apoi cred si eu ca Imparatu’ Sorin are povesti mai multe, multe si conute. Nu dejeaba te-am facut eu imparat 😀 N-am gasit inca voleibalistele alea dar ma straduiesc. Incerc sa le dau mai mult de 1000 d elei sa joace in fantezia ta si nu-mi iese. Ai facut frumos la interviuri si mama ta a fost o duamna. Lasa ca ne facem noi mari, Sorine! Baga povestea cu Franta ca mi-s curioasa foc. Haaai!
@Vio. ..sărut mâna. …rămân la stadiul de rege….trebuie sa mai cresc în ochii voștri pana mă veți proclama Augustus Caesar Sorin Nerva Mihai Imperator
2000….mă papa la bucutze sa plec sa vizitez cocoșii galici. …daaaa, ai ghicit…..Am bătut timid la porțile Legiunii Străine. ….interviul beton….test de inteligenta, aptitudini sportive, nu intru în detalii….cel mai fain a fost testul psihologic….
După vreo 6 ore de baterii de teste,…inclusiv cele mai ale dracului teste de atenție și de inteligență, a venit proba de foc….legat de scaun, în pielea goală, legat la ochi, întrebări adresate în engleză, franceză, română. ….întrebări peste întrebări. …aaaa…sa nu uit, conectat la niște mașinării simpatice, plus diferite senzații induse și zgomote….de la declick-ul unei arme pana la zgomote de accidente oribile, țipete, urlete de tortură. …per total, distracția a durat vreo 12 ore…niiice.
Mulțumită? ??
Am aflat cu uimire ca am picat testul medical….bloc de ramură dreaptă. …uite cum s-a dus dracului un vis frumos. …
Comentariu beton!12
hardcore! Daca nu punem de-o culegere de interviuri nu mai vorbesc cu tini 😛 Suna prea bine sa se piarda povestile astea. Sper ca Vasilescu ia notite 😀
Foarte tare, excelenta atitudine
Eu am participat la un concurs pentru un post acu’ ceva ani și după ce l-am luat, mă cheamă directorul economic în birou la el si cu o atitudine foarte de sus, era un îngâmfat care credea că e buricul pământului, i mi spune că mă angajează dar, doar pe o perioada de 30 de zile de proba conform nu știu cărui articol din codul muncii că , citez ,, dacă nu ne place de dvs ?” ..Eu mă uit calmă în ochii lui și îi spun ,, Da ? Foarte bine ca s ar putea să nu mi placa mie de dvs. :)))) S a uitat asta la mine,……. merita făcută o poza 🙂
Comentariu beton!12
Cunoastem stilul si genul. Suntem un fel de rosii de la Obor pentru unii…De onicei cauta din alea de carton din culturi hodroponice de Turcia, apoi de solar si foarte rar din alea plantate de o virgina care le uda cu lacrimi de dor, deseneaza mandale si face yoga zilnic. Si noi ramanem cu lacrimile de dor uscate pe fata :))
Butoanele de la,,îți place sau nu ” trebuie facute mai mari 🙂 , am dat like si a iesit invers, ca în viața…. 🙂 Adevărul e că dacă dormi în papuci ești mancat.
Like sa ii ramana numele!
Eu ii ziceam asa:
-Este ok salariul,doar ca ii mai lipseste un 0
-Pai cum?
-Pai ii lipseste,nu cred ca poti sa fi competitiv,proactiv si determinat sa iti dezvolt biznisu cand cu banii aia abia acoper benzina la serviciu si inapoi.
-Pai stiti….pai stiti nici debutanti la call center nu primesc atat de putin.
Am zis ca e greseala la 0 sau la valuta. Mi-am folosit restul energiei vitale sa il ucid in gand de cateva ori si sa nu-mi ies din pielea de duamna.
Si ca fiu in ton cu ceilalti vin si eu cu o amintire:
In 2008 dupa facultate am inceput sa dau cu CV-uri in stanga si in dreapta pentru inceput de cariera in IT.
Aplic la o mareata firma Contact Telecom cu sediul intr-o cladire lugubra din berceni aproape de luica.
La interviu un romanas mare scula prin firma de 10 angajati.
-Prima intrebare:stii sa dai gauri cu bormasina?
What?Cum?Ce?Ah?
-hmmm…hm..ahem…pai nu am dat pana acum ca nu a fost nevoie dar nu stiu cum se pune problema sa dau gauri cu bormasina in ziduri.
-Pai da…o sa dai gauri,o sa cablezi cladiri,km de utp-uri?
C…uaie postul era IT admin nu IT gauritor de ziduri….
Bine…reformulez si scot injuraturile si ii zic ca nu stiam ca presupune si munca fizica postul..
-A ba da,pai cum nu stiai?
-Pai si unde e partea de IT,de network in toate cerintele?
-Pai o sa configurezi retele(din windows cu DHCP :P) si routere,switchuri….
SA moara mata!
IArasi reformulez…interesant ce sa zic.
-Bine,te astept luni la munca!
-Inca o intrebare,partea financiara stiti….
-A da…uitasem,8 milioane(nu era cu lei grei in anul de gratie 2008,tot in lei vechi gandea lumea).
-Pe cartea de munca? intreb eu?
-Eh si cu tine,ne descurcam noi.
A asteptat omu zile intregi si m-a sunat chiar.I-am raspuns si i-am spus ca m-am angajat pe o suma de cateva ori mai mare decat mi-a oferit el.
-A da?Daca veneai la noi in 3 ani erai expert…
Ai ratat sansa si expertiza vietii, nerecunoscatorule! :))
Eu cred ca e cautare mare la mesteri de dat cu bormasina.E o arta! Noi am chemat doi Jijei sa faca o gauta in perete intre debara si baie sa racordam o masina de spalat. Au facut un gauroi cat ala din stratu de ozon. „ce sa facm, Boss daca e din caramida…se intampla” Pai si nu reparati? ma lasati asa cu haul in casa? „Pai ne-ati chemat pentru gauri, Boss. Noi numai asta stim. pentru zidarie chemati alt mester” Bajetii n-au putut sa dea undo la gafa facuta si ne-au lasat fix asa si au plecat in grota lor. E penurie de experti si acolosa.
Lasand la o parte jobul pentru care eram la interviu, care era total diferit de pregatirea mea si de ceea ce facusem pana la momentul respectiv, cam asa ceva am patit si eu. Dupa intrebarile de rigoare legate de noul loc de munca, la un moment dar sunt intrebata daca am copii si unde lucreaza sotul. Initial m-am aricit, la urma urmei ce s…cu prefectura, dar am zis hai, sa fiu politicoasa. Afland ca sotul naviga, imi spune ceva de genul: Pai, sa inteleg, ca daca nu mai aveti copii mici si sotul este plecat, cautati un job, doar asa pentru ca va plictisiti si nu aveti ce face acasa? Cred ca banii nu sunt o problema… La Constanta, navigatul este pentru multi, o umbrela de ploaie sub care se ascund alte castiguri si vorbesc in cunostinta de cauza. Nu intru in detalii, dar pana la urma mi se pare normal sa fii retribuit in functie de pregatire, experienta, natura jobului si nu dupa alte criterii mai mult sau mai putin aiuristice.
Ii mutam doi dinti la faza asta , intervievatorului aluia… Il fute pa el grija ca daca e plecat sotu , ai bani, si de ce mai cauti munca? „AVETI COPII” -intrebare ILEGALA. „SUNTETI CASATORITA? ” – intrebare ILEGALA. „CE FACE SOTU” ? – intrebare ILEGALA.
ESTE ILEGALA ORICE INTREBARE CARE POATE FACE REFERINTA LA VIATA PRIVATA SI PERSONALA. Deja avea plangere penala bou ala sau vaca care iti lua interviu.
Dar noi ne am obisnuit asa la futu-i ma-sa.
Plângerea penala fiind bazată pe…?! Declaratie pe proprie raspundere sau echivalent?
Ca cel cu interviul era prost sa recunoasca ce i-a scapat pe gura…
Unii dintre oamenii astia cauta orice scuza sa ne tina cu capul sub apa…ca tot ai pomenit de Constanta.
„- Cu ce se ocupa sotul dvs?
-Isi pune capa de supersot si zboara pana la tine si iti muta nasul mai la dreapta daca mai esti nesimtit! Cu asta se ocupa sotu!meu, cand nu navigheaza”
Comentariu beton!11
La banii astia sa nu te apuci de gradinarit ? Tot iesi cu o legatura de ceapa-n plus.
Ceapa se face cel mai ușor. Dar la câtă muncă e la roșii de exemplu, știi cu cât aș vinde eu kg? 100 € :)) Pe bune. Și am o grădină mică de +50 mp.
As gradinari cu drag moca dupa ce prind job decent in paralel. Prima pasiune nus e uita niciodata.
Stiu gradinarit brici! am facut asta cu brio pana la 19 ani. Stiu si zootehnie. Daca iti zic ca stiu si sa fac home made BCA si ca am facut cu tata cat de o casa pe care au construit-o…nu ma crezi. Mno. Sunt o valoroasa :))
Pai s-ar zice ca ai baza pentru ala etno … Sa vezi ca nici n-o sa-ti mai trebuiasca job ! 🙂 🙂
Vesnicia s-a nascut la sat :))
Vaaai ce idiot! Ăla pe ce lumea trăia?
Pe lumea asta. Eu cred ca veneam din lumea gresita :))
mie nu-mi place Duamna Vio! Te vreau, Vasilesculeeeee ! esti in co? treci la treaba !
@RENEGATA, ce heităriță, frate. Ei, bine, mie-mi place, na!
ti-am zis „de dulce”..doar ca ..sunt „batrana” si te iert !
El ramane stapanu’ absolut aicisa si eu vin din cand in cand sa iti amintesc cat iti place Vasilescu. E totul gandit :))
@ haivas
Aaa, pare-se ca nici tu nu ti-ai avut intalnirea de gradul III cu … „baa’, daa’ romanii nici nu vor sa munceasca ! Da-aaaia-i tarisoara asta unde e, coada europei ! Stiu, ma’, mi s-a mai spus ca marele meu defect e ca-s prea bun, da’ am zis sa dau tinerilor o sansa, Da’ gata, zau ca-i pentru ultima data.”
The best is yet to come! :))
Nu mă pot abţine, aşa că dau curs următoarei: cabinet de traduceri, anunţ în aparenţă serios pe mare site de joburi, depun şi mă sună. Trec de cele două etape ale interviului, în care am stabilit de principiu ce aşteptari avem. Slujbă nu extraordinar de grea fizic, dar solicitantă psihic. Am aflat între timp că urgenţele sunt urgenţe în funcţie de toane, că trebuie să spăl toaleta şi cana de cafea a şefelor din minunea de birou de 4 persoane, cu mine cu tot, că urlatul la angajate este perfect în regulă pentru că office assistentele sunt în genere nişte imbecile şi trebuie împinse de la spate. Şi că, de fapt salariul discutat era doar în mâna, pe hârtie vor fi 1.250 lei-brut…. Deci fraudam organele fiscale şi pensia mea. Zic pas, semnăm contractul când vom discuta live situaţia asta. De unde!? Duduia mai tânără n-a trecut pe la birou 2 săptămâni după emailul meu păcătos… Când a venit, după zile întregi în care a frecat nervii imbecilelor de noi prin email şi telefon, mi-a adus salariul (ăla la negru) şi mi-au povestit ele în puţine cuvinte cum că vor pe cineva mai… calificat, respectiv să nu se contrazică vreodată şi să se mişte mai cu talent. Venise cu copilul ei, altfel…. Dunărea n-o spăla, şi totuşi mama mea chiar a crescut o doamnă. Am zis că mi-a pus karma mâna în cap, am luat bănuţul şi-am plecat cântând, zâmbind imbecil la gândul că omul şomer se simte liber şi fericit. Vreo 5 minute. După, se simte uşor gang-banged…
Dramatic. E bine ca ne gasim noi umorul sa ne culegem de jos dar e dramatic. Am fost si office support si stiu bine ce zici doar ca tratamentul era decent pentru ca erau oameni seriosi cu mindset de afara. Astta cu esti prea calificata sau prea putin calificata e o scuza suuuper lame si o tot arunca cand nu stiu sa isi justifice neputintele de bosi. Senzatia de zbor someristic e fun dar te da repede apoi cu curu de pamant. Si o iei de la capat, asa gang banged, mai exprimentat si mai putin excitat :))
:)))))))))))) Ce faina a fost povestirea. Deja si vizualizam cam cum a fost. Ma luat rasu. Eo m-as fi distrat rau , ba inca il mai si stresam pe intervievatoru pizdii . Dar iata concluziile:
-Erai femeie. Dat fiind ca el era mascul, trage si tu concluziile. Mai bine trage apa peste el. :)))) . Gandeste te ca au mai trecut pe acolo doar in ziau respectiva , inca 30 de femei.Din 30 sa zicem inca 5 au fost ca tine. Din 25 macar 15 erau disperate. Deci „l-au periat” cum se cuvine. Asa explic atitudinea „de sus” si „oficiala”. Era omu’ infierbantat. 😀 In plus , l-ai enervat cu „hai sa vb in engleza” =)))))))) Da el stia , la nivel de conversatie? NU. Pentru ca daca ar fi stiut, nu ar fi apelat la varianta „scris”. Plus remarca generalista „multi scriu acolo…da nu stiu.blabla”- care DE FAPT era „praful de ninja” aruncat in ochii tai, ca sa nu iti dai seama ca si el e „murdar la gura de engleza”.
PER TOTAL , nu e nimic deosebit. E . „praful de ninja” cum am mai zis, pentru a iti zapaci mintea cum ca …
„In firma noastra nu intra oricine.Daca ai fi acceptata ( iar eu–intervievatorul adica–sunt Acel dumnezeu care iti va „deschide calea”) .Uite ce important esti in firma noastra, chiar daca iti dam muie cu 1000 de lei ” )
pentru a masca salariul mic. E deja clasica manevra „prafului de ninja” pentru a gasi angajati….aaaaa pardon….fraieri.
PS: 1000 lei : 30 zile = aprox 30 lei pe zi : 10 ore munca = 3lei/h .
ADICA 3 TIGARI PE ORA???????????????????? Pai nici costel betivu din coltz nu spala o data pe jos in carciuma pentru banii astia. desi spalatu i ia 5 minute.
Si cica asta nu e MUIE. =))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Noroc ca nu fumez si imiPraf de ninja au toti in tolba si de regula sunt selectiva…dar mai gresesc si eu cand cred ca unii sunt oameni seriosi. In ultimul an am aflat ca o duamna care spala scarile si face menaj la 2-3 barosani face mai mult decat un profesor sau un rezident. Ceva e putred in Danemarca. Mno…si sa mai fie astia mici motivati sa faca scoala sa se faca domni. Pffftttt!
De regulă, fiecare avem o părere foarte bună despre noi. Şi ne simţim uneori jigniţi dacă cineva care ne vede pentru prima dată nu cade eventual în contemplaţie.
Am observat de-a lungul timpului că sunt foarte mulţi care ştiu să „se vîndă” foarte bine la un interviu. Iar ca angajator, poţi avea surprize neplăcute ulterior.
Discutînd strict în cazul prezentat, eu zic că problema are oarece nuanţe. Poate că angajatorul, văzînd o pauză în CV, a avut nişte semne de întrebare. Că una e să iei un candidat aflat deja „în cîmpul muncii” şi alta dacă e „pe bară”. Ştiu, sună cinic, dar e vorba despre cerere şi ofertă. Că fiecare dacă ar fi angajator, n-ar arunca cu banii din prima într-un necunoscut.
Iar legat de metodele folosite la interviu, eu zic că nu are rost să le comentăm. Putem găsi oricînd chestii pe care noi le considerăm aiurea, neştiind de fapt ce urmăreşte cel ce intervievează. Poate că şi în cazul tău, omul a oferit 1000 vrînd să vadă cum ştii să negociezi. Sau cel puţin aşa aş fi făcut eu.
@krantz, și eu aveam impresia despre mine că sunt zgârcit.
@Mihai, n-aş spune că e vorba de zgîrcenie ci de realism şi analiză atentă a situaţiei. Poate tocmai de aia există perioada de probă cînd ambele părţi pot vedea direcţia de urmat pe viitor. Mai ales că în cazul de faţă, din cîte înţeleg, nici nu e vorba despre dat vrabia din mînă. Ci mai degrabă de „Băi, eu pentru mai puţin de X lei nici nu mă dau jos din pat”.
@krantz, eu zic că n-ai citit textul lui Vio ca lumea. Nu cred că se ducea la un interviu pentru un salariu potențial de 1000 de lei, nici dacă murea de foame. Știu că tu esti Gică Contra, dar acum chiar greșesti. Pe 1000 de lei nu-ți mai muncesc nici studenții.
Dupa 10 ani de experienta in multinationala, studii de PR & more + potential cu caru’, chiar nu ma duc pe 1000 de lei. Omul nu m-a cules de sub un pod prizand aurolac. Zau! Pauza nu anuleaza ce stii ci potenteaza si pune intr-o lumina noua totul. Daca ma vand atat de ieftin inseamna ca am deja acceptat ca nu valorez nimic. QED
@Mihai, gresesti un pic. Sunt multi care muncesc pe 1000 de lei. Motivele variaza. Si, da, in Bucuresti, nu in provincie.
Cunosc un cuplu, el si ea, in jur de 40 de ani, fara copii. Ea, femeie de serviciu la firma unde el e „necalificat”. Impreuna au in jur de 2000 de lei. El are ceva cunostinte de electronist, a lucrat si la un xerox pe vremuri, ea a fost bucatareasa pe la vreo 2 restaurante si o cofetarie. Bucatareasa exceptionala, cel putin din punctul meu de vedere. I-am intrebat de ce nu-si cauta undeva mai bine. Sunt convins ca ar gasi. Raspuns: munca e putina spre deloc, alimente aduc de la tara de la parinti, copii nu au, apartament au primit mostenire, sunt fericiti sa frece duda pe bani putini. Ba, mai mult, naiba stie cum, dar pun si ceva „la saltea” ca isi permit o vacanta la mare sau munte in fiecare an, un kindle, o tableta sau un telefon mai smecher din cand in cand. Sa iti zic de altul care lucreaza pe vreo 1200 de lei, tot asa, munca putina (la alta firma), sotia casnica, copil, si totusi se descurca? Are un hobby care ii mai asigura vreo 500 de lei pe luna si cam atat? Munca putina si faptul ca se poate folosi de una din „rablele” firmei in interes personal il fac sa fie extrem de multumit. Noua sumele astea ni se par un pic ridicole. Lor nu. Si nici patronilor care ii platesc.?
@Ionut, cred că cumva nu a fost clar că Vio nu se ducea la interviu pentru postul de femeie de serviciu. Nu am spus niciun moment că nu exită oameni care trăiesc și cu mai puțin de 1000 de lei salariu. Nu despre asta este vorba în textul de azi. Părerea mea.
@Mihai, eu am înţeles că Vio „a schimbat macazul”. Şi ca atare, experienţa din spate pe un domeniu ar putea fi pe alocuri neimportantă. E ca şi cum m-aş duce eu acum după 10 ani de inginer în sudură unde am avut rezultate notabile, să mă angajez la o firmă de consultanţă financiară şi aş strîmba din nas că-mi dă doar 1000 de lei pentru început.
Şi apropo de salarii, poate în Bucureşti e lumea supărată de 1000. Prin alte părţi e altfel.
Eu încerc să duc discuţia la nivel de principiu.
PS ştii ce mişto e să fii avocatul diavolului? 😉
@Vio, poate acum nu te duci pentru 1000, că nu ai cuţitul la os. Eşti uncaz fericit. Alţii o fac, neavînd de ales.
@krantz, când ai o anumită pregătire, nu există varianta să accepți un salariu de 1000 de lei, indiferent cât de mult a ajuns cuțitul ăla la os. Common, nu există!
Normal ca am parere buna despre mine. Stiu cine sunt si ce pot sa fac. Stiu ce am realizat si ca am muncit pentru fiecare cuvintel din CV-ul ala. Damn it! Mi se pare aiurea sa ma indoiesc si sa iau gestul astuia drept invitatie la negociere. What the actual fuck? Apoi cred ca dupa ani buni in rotita si frecus e bine sa fii cinstit cu tine si daca vezi ca nu mai poti si ai semne de uzura, sa te dai doi pasi in spate sa te odihnesti si sa faci oleaca de introspectie. Nu ii foloseste nimanui un angajat demotivat, dezorientat, suferind si frustrat. Cred ca e bine sa iesi out of the picture si sa te prinzi care-i treaba cu tine. Muncim ca sa traim nu traim ca sa muncim. Cine se da titan dupa multi ani in sistem si crede ca nu are nevoie de o pauza e fie oleaca ipocrit fie in denial complet.
@Vio, nu te cunosc, nu ştiu „ce-ţi poate pielea”. O fi cum spui, că prea spui cu foc. Dar se pare că 10 ani de multinaţională te-au marcat profund şi ieşi mai greu din mediu. Atît de mult, că nu poţi renunţa la romgleza asta nenorocită.
@krantz, am rugat-o eu să nu renunțe la ea. Să fie amprenta ei de troling.
@ Krantz: Love it :)) In alta ordine de idei, zici ca daca am schimbat macazu’ sa accept mai putin spre nimic. Pai macazu ma duce taman in zona unde ma simt mai zana decat zece CV-uri si unde mai scrie si pe diploma de absolvire ca tre sa imi misc curu’. Oricat de creativ va fi jobul la care aspir, vor fi absolut necesare core skiils invatate in aia 10 ani. Really. Nu stiu cat te pricepi la treaba asta, se prea poate sa fii taticu’ lor, dar cred ca nu zici prea bine cand anulezi experienta unui om pentru ca schimba domeniul. Nu ma duc in fotbal si nici in uzina de ceramica, sa fac lavoare (cred ca se invata usor si aia). In business toate departamentele si skillurile sunt conexe si cred ca soldateii corporatristi sunt utili si foarte bine instruiti. Nu pot si nici nu vreau sa ma las de romgleza. Makes pe mine who sunt, man :)))
Cu părerea sunt de acord, dacă tu nu ai o părere bună despre tine, cum naiba vrei să aibă alţii!
Şi depinde în ce situaţie eşti, în oraşe mai mici şi la o anumită vârstă te mulţumeşti si cu banii ăştia, dar atunci când poţi mai mult, clar NU.
Şi aş fi vrut să-i văd faţa ăluia când i-ai zis că a picat interviul. 🙂
Tufu-i mama ma-sii, si eu aveam senzatia despre mine ca sunt dashtept…mananc RAVEN, FEAST si altele la micul dejun…si tot imi caut de munca…Of of of…cred ca sunt o victima… 😀
Toti suntem niste victime, cand nu suntem calai :))
Adica nu se poate altfel decat dintr-o extrema intr-alta?…pffff 🙂
Traim periculos :))
Vio, da-ne nume, pt ca si eu caut si ca noi sunt multi rataciti in ale interviurilor. Eu caut pentru ca acum muncesc pe 1700 de lei (da, sunt la 10 min de mers pe jos de casa, in Bucuresti asta e lucru mare, dar plantatia e plantatie si am fost asigurata ca voi fi ocolita de mariri de salariu cel putin 2 ani de acum incolo, asa incat aplic ca disperata aproximativ oriunde). Pls ai mila de colegi de suferinta si da cu numele firmelor naspete, nu ne lasa!
PS: scriitura e deliciu, unicornul mort e o imagine care mi-a dat in acelasi timp lacrimi in ochi si tavalit de ras – toate sub ochii colegilor care oricum se uita la mine ca la un specimen scapat de la Bagdasar Arseni sectia agitati. Tine-ne in articole si promitem sustinerea ochilor nostri cititori.
@ Camelia. Nu poci sa dau nume ca sunt o duamna dar ma rog la dumnezeul somerilor sa te fereasca de rele 🙂 Fiecare cantareste cum crede si face bilantul lunar de venituri si cheltuieli si trage concluziile accordingly. Eu zic ca surprize sunt peste tot atat nasoale ca asta cat si misto. Uite de exemplu cum pataniile astea de rahat m-au adus catre protectorul meu, Vasilescu 😀 Asta nu e lucru putin. Daca mergea treaba brici, cum ne mai gaseam noi? E rost in toate. Bafta!
Nu era de stat, pe aceiași bani se poate face altceva fără mari răspunderi… Dar așa ai incheiat, spunându-i că a picat interviul?
Dap…ca sunt o duamna eleganta dar afurisita si cu ceva ani de teatru in spate 😀
Sărumâna!!! M-am distrat copios citind postarea ta și felicitări lui Mihai că ți-a lăsat spațiul!
Nimeni nu mai vrea sa munceasca in tara asta, dom’le! Bocesc astia dupa comunisti da’ din pacate mentalitatea inca e strong. Sunt multi oameni din familii simple care pot sa faca mai multe da’ stii cum e, zi merci ca ai un job, nu? Zi merci ca vii acasa dupa program de 8 ore prelungit cu 4 si overtime din sula, zi merci ca il ai pe Dorel in middle management care e acolo ca nu pune prea multe intrebari, e executant de incredere pe 1500 ron plus bonuri.
Sunt o gramada de putori care nu vor sa munceasca, asta e adevarat, sunt multi car vor sa munceasca si nu stiu sa scrie 2 fraze fara greseli gramaticale de clasa a doua, da’ aia putinii care au creier si initiativa si entuziasm, cum sa-si mentina zambetul pe buze cand dau de un bou care-i abureste ca o sa reinventeze roata da’ nu le pot da mai mult de salariul minim? Altfel, sunt o firma respectata care lucreaza cu tari din toata lumea, mai fac si profit si au standarde foarte ridicate.
Pe tine, Vio, ce te impiedica sa pleci in afara, sa-ti gasesti ceva mai bun? Nu-mi spune ca dragostea de tara.
Am ramas pentru ca am crezut ca pot reusi aici. Mi-e cam draga tara asta si inca imi mai plac oamenii, unii dintre ei. Sincer? Am vrut sa plec in 2013 dar m-am indragostit. Satana l-a trimis pe Cupidkn sa isi bage coada. Adevar graiesc ca ce isi face omul cu mana lui, lucru manual se numeste :)))
Ce face dragostea din om… De obicei asta ne tine, cativa oameni si cateva locuri de care ne e greu sa ne despartim. Din pacate. Sentimentalismul asta o sa ne ucida.
Cu o moarte toti suntem datori. Dar cum traim? O clipa in picioare sau o viata in genunchi?
E o chestiune asumata. Personal aleg prima varianta, ceea ce si fac acum. A fost un risc calculat care nu da rezultate grozave. Dar, in spiritul generatiilor tinere, YOLO!
@Mihai, stai asa, man! Am inteles textul, am si zis mai sus ca eu as fi plecat chiar inainte de a afla suma. @Vio a rezistat mai mult decat mine. Ce am vrut sa zic in comentariul meu cu cele doua exemple:
1. nu este anormal ca un patron sa-ti ofere atat de putin, fiindca piata muncii ii da impresia ca poate face asta. Si va gasi oameni care sa ii munceasca pe banii astia. Nu @Vio, dar altii sau altele. Fisa postului nu conteaza.
2. am vrut cumva sa le raspund si celor de mai sus care ziceau ca frecatul de menta pe bani putini inseamna ca „lasi sa treaca viata” si alte alea. Eh, uite ca sunt multi care prefera sa stea degeaba pe bani putini si sa fie fericiti. Ca nu e cazul aici, fiindca toti cei care comentam avem un anumit nivel, suntem activi, ne antrenam mintea, vrem cariera sau bani multi bla bla bla, da, ok, asa o fi. Dar eu nu i-as banui chiar pe toti romanii de harnicie.?
3. nu imi place treaba aia cu pregatirea si experienta care nu se pupa cu un salariu atat de mic. Ei, bine, @Vio nu e intr-o situatie nasoala si isi permite sa refuze. Daca ar fi, daca nu si-ar permite sa refuze, ce ar prefera? Sa munceasca mult pentru cei 1000 de lei? Sau mai lejereanu, asa, ca cei din comentariul meu? Atat cuplul, cat si celalalt au fost, la un moment dat, in situatia de a nu putea sa refuze salariul mic. Apoi au ajuns la concluzia ca munca putina pe bani putini e mai ok decat munca multa pe bani mai multi. Zi