4,411 cititori

Cum ar fi să nu-ți mai urăști jobul?

Știți voi senzația aia de tristețe care te cuprinde așa, dintr-o dată, în fiecare duminică spre seară când îți dai seama că a doua zi e luni și iar trebuie să te duci la muncă? Și pe măsură ce se apropie ora de plecare de-acasă, te ia așa cu un fel de sfârșeală de-ți vine să inventezi orice motiv de pe lumea asta doar ca să nu te duci. Și de multe ori chiar o faci. Trimiți un email/telefon/sms/porumbel voiajor și-i anunți pe veroșii tăi șefi sau patroni, acești capitaliști fără scrupule, degrabă doritori de profit cu ajutorul circumvoluțiunilor tale trudite, că ești bolnav și că musai trebuie să zaci în pătuțu’ tău de-acasă. Sau că ți s-a spart o țeavă, ori că ți-a luat foc debaraua. Nu contează motivul, contează doar c-ai face orice ca să dispară din programul tău ziua de luni.

Continuarea

23,784 cititori

Sfaturi pentru emigrare în Olanda

Continuăm seria de sfaturi, pentru cei care vor să lase în urmă spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, cu un articol scris, foarte mișto și foarte detaliat, de colega noastră de comentarii, didina. 

……………

Situația noastră: locuim undeva aproape de Utrecht, doi adulți și un copil, suntem plecați de patru ani. Soțul meu a fost recrutat de o firmă din UK pentru NL, a plecat cu contract de muncă (perioadă nelimitată), iar eu cu copilul ne-am mutat la două luni după ce a început el serviciul. Câteva detalii (cu multe link-uri pentru o mai bună documentare), mai degrabă tehnice, cu distracția vă descurcați și singuri: Continuarea

5,338 cititori

Totul până la bani?

Ia fiți atenți aici ce dispută am avut zilele trecute în birou. Dispută pe care n-am reușit s-o soluționăm în niciun fel. Oricât ne-am țigănit, n-am căzut la pace și cu asta basta. Jumătate de birou zicea într-un fel, jumătate în alt fel. De-aia mă gândeam să văd ce părere aveți domniile voastre despre situația următoare. Continuarea

12,740 cititori

O mie de țechini primești? O, pașă, cât de darnic ești!

Post scris de Duamna Vio

M-am întors, prăduitorilor! Cum cu ce? Cu partea a doua din povestea despre job hunting. Nu vă pot lăsa să vă perpeliţi atât de mult. V-am luat uşor cu lenea dar gata, că prea vă obişnuiţi cu acest sport naţional. Hai, back to reality! Cum ştim din prima postare-comentariu, care a atras atenţia blogoșeniei de Vasilescu, eu mai practic un sport extrem numit job huntingul… sau job hurtingul. Ai de capul meu ce poveşti am adunat în anul ăsta. V-aş zice despre ziua când m-am ridicat şi am plecat de la un job pentru că mi se vorbea pe un ton nepotrivit, urâcios şi răutăcios. N-am trecut acest moment jenant, dar foarte important, în CV pentru că nu există nicaieri rubrica “Ziua în care mi-au crescut cuaie şi am cerut respect”. De ce nu există, nu pricep, dar poate mă lămuriţi voi, că sunteţi mai mulţi şi mai dăştepţi.
Continuarea

14,123 cititori

Hipsterul antreprenor

Este cea mai nouă şi cea mai trendy ramură desprinsă din acest curent deosebit de cool. Hipsterul antreprenor este cel care a hotărât că este cazul să-şi ia destinul în propriile-i mâini. Este cel care-şi depăşeste zona de confort şi gândeşte outside the box. Este cel care va înfiinţa un magazin care comercializează brăţări din fibră de baobab, un restaurant unde se consumă doar produse pe bază de unt de quinoa şi lacrimi de struţ sau prima fabrică ce produce costume populare româneşti pentru hamsteri. Totul sub deviza: “numai cine n-are curaj, nu se redescoperă, fraierilor!”.
Continuarea