Este cea mai nouă şi cea mai trendy ramură desprinsă din acest curent deosebit de cool. Hipsterul antreprenor este cel care a hotărât că este cazul să-şi ia destinul în propriile-i mâini. Este cel care-şi depăşeste zona de confort şi gândeşte outside the box. Este cel care va înfiinţa un magazin care comercializează brăţări din fibră de baobab, un restaurant unde se consumă doar produse pe bază de unt de quinoa şi lacrimi de struţ sau prima fabrică ce produce costume populare româneşti pentru hamsteri. Totul sub deviza: „numai cine n-are curaj, nu se redescoperă, fraierilor!”.
De-a lungul vremii am tot citit poveşti de succes de acest gen, dar astăzi o să ne uitam împreună peste cea mai recentă dintre ele. Un adevărat regal despre reinventarea personală şi ieşirea de sub jugul asupritor al angajatorilor, care se intitulează „după 7 ani de corporaţie, a început o afacere în Bali şi trăieşte viaţa la care visează toată lumea”. L-am sorbit cu nesaț, mai ales pentru că promitea să-mi dezvăluie la ce visez.
Vă spun de pe acum, sunt absolut convins că aberaţiile de mai jos se datorează în mare parte celei care a redactat textul (Ioana Matei de la Business Magazin), dar nici cu subiectul intervievat nu-mi e ruşine. Hai să-l luam pe bucăţi.
Mihaela Delu şi-a început cariera în Bucureşti, când avea 19 ani şi era încă studentă, cu un loc de muncă în cadrul companiei franceză Ipso. Ulterior angajării a început să călătorească în afara ţării şi povesteşte că acest lucru a făcut-o să creadă că ceea ce are nu este suficient.
Absolut! Până aici e corect sută la sută. Şi eu, de fiecare dată când treceam pe lângă Turnul Eiffel, mă gândeam că nu mi-ar strica deloc unul identic sau poate chiar olecuţă mai răsărit. Pentru London Bridge am făcut chiar o scrisoare oficială către Guvernul Majestăţii Sale, cu rugămintea să-l mute la Bucureşti. N-au vrut.
Şi-a cunoscut viitorul soţ de origine americană în una dintre călătorii şi, pentru că acesta avea un loc de muncă în Singapore, numărul călătoriilor sale a crescut: Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Lituatia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Malaezia, etc. ”La fiecare 3 luni stabileam o destinaţie unde ne întâlneam” descrie ea perioada pe care o numeşte drept una dintre cele mai frumoase din viaţă.
Decizia plecării în România au venit după 7 ani petrecuţi în viaţa corporatistă. ”Mi-am putut întrevedea viitorul, care se descria într-un credit pe 30 de ani pentru un apartament, iar diferenţa o făcea dacă îmi puteam permite 2, 3 camere sau chiar o casă. Un job de birour cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”, descrie ea modul în care privea lucrurile la 27 de ani.
A luat decizia să plece din ţară, atât pentru că voia să îşi întemeieze o familie, cât şi din cauza rigorilor din mediul corporatist. ”Simţeam că mă plafonasem mult, că trăiam între 7:00 şi 18:00, cu implicare totală în muncă şi cu trai dependent de fiecare salariu”, povesteşte Delu.
Aaa, abia la asta cu „viitorul soţ de origine americană” m-am lamurit de ce începuse ea să „creadă că ceea ce are nu este suficient”.
După care încep aberaţiile şi „răşinile” hipstereşti. Bă, fata tatii, cum morţii mă-sii trăiai tu dependenţa de fiecare salariu? Păi după ce mă freci la cap povestind despre călătorii o dată la trei luni în toate colţurile lumii, vii şi-mi spui că numărai zilele până la chenzină? După ce m-ai f*tut în gură cu toate destinaţiile alea mai mult sau mai puţin exotice, în care ajungeai trimestrial, mă minţi ca pe proşti şi-mi spui că nu mai suportai „un job de birou cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”? Sau vacanţa anuală era pe lângă celelate patru-cinci pe care le făceai deja? Hai sictir!
După mutarea în Singapore, cei doi au continuat să viziteze Bali – destinaţie pe care o descoperiseră în repetatele lor călătorii – iar în iarna anului 2014 au decis să parieze pe un business acolo. ”În aceeaşi călătorie am găsit un spaţiu comercial şi a fost mai mult o decizie pur sufletească”, povesteşte ea debutul aventurii antreprenoriale pe teritoriul asiatic.
Au închiriat spaţiul pe o perioadă de şase ani, plătind pentru întreaga perioadă 30.000 de dolari, din cauza regulilor impuse de balinezi. Deşi făcuseră contractul, nu aveau încă idee care va fi destinaţia spaţiului.”La început, am vrut să dezvoltăm o cafenea/juice bar, în care să comercializăm şi alte produse alimentare. Ulterior am descoperit că pentru a vinde produse alimentare, inclusiv cafea, era nevoie de un lung proces administrative”, explică antreprenoarea.
Da, exact. Nu poţi să rişti să pierzi bunătate de spaţiu, în care nu ai nici cea mai vagă idee ce vrei să faci, pentru un mizilic de 30.000 de dolari. Orice om de bun simţ ar fi procedat la fel. Mai ales unul trăit prin corporaţii, care ştie ce înseamnă planificare şi management.
Întrebarea mea ar fi totuşi alta: unde era purcoiul ăsta de bani atunci când se gândea la dezvantajele unui credit pe 30 de ani pentru un apartament? Mă pufneşte şi râsul, acum, când scriu.
Au transformat spaţiul într-un concept store, unde comercializează de la haine handmade sau create din material eco-friendly – produse balineze, bijuterii, picture, sticlă pictată, cărţi. Se adresează mai ales turiştilor, dar au şi clienţi din rândul comunităţilor de expatriaţi ce ce trăiesc acolo.
Nu e treaba mea ce vinde ea acolo. Atât voiam să zic: e mare lucru să gândesti „out of the box”. Cui i-ar mai fi dat prin cap să comercializeze sticlă pictată şi haine handmade? Hipsteri din toată lumea, uniţi-vă!
Mihaela Delu spune că investiţia în magazin s-a ridicat la 50.000 de dolari, iar după două luni, afacerea producea suficient pentru a acoperi cheltuielile. ”Dacă totul va continua la fel de optimist, previzionăm recuperarea investiţiei iniţiale în mai puţin de un an”.
Printre planurile de viitor se numără dezvoltarea unui eco resort, departe de oraş, pentru care previzionează o investiţie de 800.000 de dolari. Speră să realizeze proiectul în peste şapte ani pentru că ”Dacă în România ne plângem de proiecte care durează prea mult, aici perioada se dublează”.
Hopa, stai aşa că ăia 30.000 de dolari aproape s-au dublat, aşa din poignet. Băejnebun, şi asta în condiţiile in care nu ştiai de unde să scoţi şi tu caşcaval pentru un credit pă treij’ de ani la un apartament cu două camere în Berceni? Mai are rost să pomenesc despre viitoarea investiţie de aproape un milion de dolari ?
Nu mai are, pentru că eu sunt doar un neanderthalian trist, care o să rămână toată viaţa un biet prizionier al sistemului. Da’ macar nu mă cac pe mine cu harfe din astea pseudo-elitiste.
Dar poate sunt prea obtuz şi mă înşel. Voi cum staţi cu redescoperirea şi reinventarea?
P.S. Am ignorat greşelile gramaticale şi de exprimare. Dacă au făcut-o şi cei de la Business Magazin, care au dat „bun pentru publicat”, de ce m-aş mai agita eu?
sursa foto
Pai bah baiatule :))…
Daca viitorul sot de Horigine Hamericana dispunea de cascaval…ce ai tu cu don’soara? ?
Frumos articol , incep sa ma declar fan Mihai V ?
Ma gandesc sa deschid si un fan club , undeva in Tahiti. Dar pe langa asta…. tot acolo o sa vad daca pot deschide o dugheana unde sa vand si niste copite de broasca…poate ,poate.
Sa citesti anul viitor Bussines Magazin !
Comentariu beton!630
Ala e articol demn de Libertatea ???
Comentariu beton!150
@Florin, oho…
@Florin, esti prea mainstream cu copitele de broasca. 🙂
Daca citesti zilnic un blog, cam stii deja la ce sa te astepti cand deschizi un articol. Da’ sa aflu de aici ca toata viata mea am confundat „poignet” cu „poignée” nu mi-as fi inchipuit in veci! Multumesc. Daca auzi de vreun incendiu in cartier, de la mine e: ma duc sa dau foc diplomei de la Sorbona 🙂
Comentariu beton!212
@Mama Aluniţă, nu-mi dau seama dacă esti ironică sau nu. Dar, ca să risipim dubiile: https://ro.glosbe.com/fr/ro/poignet
Deloc ironica! M-a frapat „poignet”, am verificat in dictionar, aveai dreptate, ti-am multumit. Singura ironie era aia cu diploma. Nu ma lasa inima sa-i dau foc, totusi :-)))
Comentariu beton!90
@Mama Aluniță, na, eu te simțisem ironică. Da’ e ok. We are good. 🙂
Same here. M-am dus la dictionar sa vad.. 🙂
Ce chestie! Sa raspunzi dupa sase luni la comentariul meu, fix imediat dupa ce am scris pe blogul meu despre poignees d’amour!!! Sau e poignets? 😉
”La foarte scurt timp am realizat că nimic nu progresează în reparaţii dacă nu eram acolo” şi ”La început nu înţelegeam stilul încet de muncă al oamenilor…”. Pă bune? Există români şocaţi de asta?
Comentariu beton!260
@Anna, eh, alte standarde…
just another „golddigger”…ai de pana ce dimi e …pt mine
Se dezbate încă. Ce zici?60
@FKT, n-ai băut cafeaua?
Articolul asta este scris din rautate si invidie. Cred ca nu reusesti sa te pui o secunda in pielea fetei…tu realizezi ce lupte interioare a avut fata asta, cate nopti nedormite, cat stres pana s-a putut decide ce sa faca cu cei 50000 de dolari din saltea? Cate vise negre avea noapte cand punea capsorul pretios pe perna si ii intra o bancnota in partile dorsale? Dar oare nu i-a zis nimeni ca atunci cand dispui de cel putin 50000 de dolari nu esti obligat sa faci credit pe 30 de ani pentru un apartament de 2 camere…gen…iei banii pe care ii ai deja si ii folosesti la cumparare? Eu zic ca trebuie sa fie greu, cine are timp de calcule cand trebuie sa isi faca bagajul la fiecare 3 luni pentru o noua calatorie? Hatters…hatters everywhere!
Comentariu beton!400
Saraca de ea , mai era si dependenta de urmatorul salariu…
Eu ma intreb….daca traia de la 07.00-18.00….ce cacat facea de la 18.00-07.00? Pauza de respirat?
Comentariu beton!260
si totusi e bine ca nu se plangea de orele suplimentare
de la 18-7 se demachia si se machia pentru a doua zi :)))))
Comentariu beton!130
@Gabriela, tu n-auzi că nu e simplu să programezi 5-6 vacanțe pe an? Practic avea toate serile ocupate. Cazări, rute, chestii…
@Florin, crezi că e usor să planifici 5-6 vacante pe an?
@Tina, şi acum mai simt cum mă roade invidia.
Eu am avut o revelatie dupa ce am citit povestea ei de succes. Gata, m-am decis vreau si eu o afacere. Imi voi deschide si eu o bodega, poate tot acolo sa ii fac concurenta tipei. Mai trebuie sa gasesc 1 leu prin portofel sa imi iau o merdenea si am plecat spre Bali! Oare au merdenele dalea bune ca la Brancoveanu in Bali?
Comentariu beton!230
@Tina, și uite cum ai găsit o nișă de succes. Nu mai pierde timpul.
Tina, exact, sa faci si vinzi merdenele pt. aia din Bali, asta idee de afacere. :)) (serios)
Comentariu beton!90
si cand s-a trezit autoarea articolului era dimineata
Comentariu beton!200
@Gabriela, crezi că s-a trezit?
Eiii, esti invidios 🙂 Uite aici scenariul: A luat creditul ala pe 30 de ani si l-a deturnat. A inceput sa calatoreasca prin nshpe tari ca sa gaseasca locatia pentru afacerea despre care n-avea nici cea mai vaga idee ce va fii. Pana la urma a hotarat sa-si deschida un magazin de „ace, lame si chiloti de dame”… Dar cum era sa zica asta? Americanul nu are nici o legatura. El este doar nefericitul care i-a iesit in cale.
PS: Am observat ca suntem doua Carmen :), de azi sunt CarmenP. Nu am postat eu ieri la articolul „Posta redactiei”. Am citit articolul si am urmarit comentariile din umbra 🙂
Comentariu beton!80
@CarmenP, acum mi-e clar ca lumina zilei. :))))
Am citit despre atatea asa-zise „povesti de succes” de mi s-a acrit. Totul e simplu, oriunde in lumea asta: ai cascaval sa pornesti o afacere? O pornesti. Va merge sau nu, asta e partea a doua. Nu ai cascaval, poti porni, dar te chinui, faci compromisuri peste compromisuri, te epuizezi pentru putin, si poti vorbi ca a inceput sa mearga dupa vreo 6 ani. (am exemplul in familie, deci stiu despre ce vorbesc). Domnisoara avea bani de la taticu’ pentru vacante, apoi bani de la american pentru afacere. Restul…abureala. Ceva mi-a atras atentia: a investit si dupa 2 luni producea destul ca sa acopere cheltuielile? Bai, ma lasi!! Vindea droguri sau ce? Ok, sa zicem ca toate calatoriile alea le facea trimisa de firma, in interes de serviciu. Pai, mai nene, tot de la cineva apropiat stiu ca astia care lucreaza in companii mari si se „plimba” pe afara saptamanal cu munca, nu prea se gandesc la credite pe 30 ani pentru un apartament. Nu cred ca-i dai unuia minim pe economie si-l trimiti prin lume in interes de serviciu. Deci, salariul ei nu era chiar mititel. Dimpotriva. Concluzia: bani de la parinti (probabil, nu-s sigur), salariu „jmecher”, sot american….pana mea, asa imi deschid si eu afacere in Bali!???
Comentariu beton!180
@Ionut, nu ai inteles. Reinventarea si redescoperirea sunt importante.
@Mihai, ce m-as mai reinventa si redescoperi si eu cu vreo 30.000 de dolari. Sau macar vreo americanca bogata care sa-mi „sponsorizeze” ideile de afaceri.?? Acu’ vreo cativa ani aveam obiceiul sa ne intalnim mai multi la o bere si sa discutam despre tot felul de idei de afaceri care ne-ar fi transformat in adevarati moguli. Idei bune, nu fantezii. Apoi, inevitabil, unul din noi intreba :” da careva o bere si pentru mine? Mi-am uitat portofelul in ceilalti pantaloni.”?? Si ne potoleam.
Comentariu beton!380
@Ionut, niște invidioși.
Corect … ai gasit esenta 😀
@gemacus, doar am redescoperit-o. 😀
A naibii de norocoasa….pai si eu cand mi-am cunoscut viitorul sot calatoream { mai pe aici prin tara } dar intre timp numarul lor a scazut la. …baie,bucatarie,dormitor ,si din cand in cand la o cumetrie ceva. Da ies eu la pensie si tot dau o fuga pana la Sovata :)))))
Comentariu beton!170
@dede cati, vezi? De-aia n-o sa progresezi și o să rămâi prizionieră și tu.
Mi-a placut faza scrisa la inceput cu „London Bridge „-ul… :)))) tare! 🙂 in rest…. cred ca am citit o caruta de astfel de aberatii…. Si exact ce spuneai de ortografia de balta vorbeam cu un coleg zilele trecute.. tot asa niste articole scrise de reviste sau publicatii cu pretentii si ii spuneam.. „frate…daca astia fac asemenea si atatea greseli ,ce pretentii mai ai la cei de pe „feisbuc”…? „
Se dezbate încă. Ce zici?41
@Bogdan, dacă n-au vrut să mi-l dea, n-au vrut. Acum l-am fi avut peste Dâmbovița. 😀
De-abia asteptam sa imi vars nervii obtinuti de la plictiseala in ora de romana pe articolul asta,dar am vazut p.s-ul si m-am potolit.Dupa ce ca nu sunt in stare sa faca o minciuna credibila,o mai si umplu de greseli in exprimare.Sper ca toata redactia sa se mute in Bali si acolo sa ramana ca noi avem deja specimenele noastre.
Se dezbate încă. Ce zici?50
@Gabriel, deci vrei să se reinventeze. Păi zi așa. 😀
Esti invidios. 😀 Fiecare femeie are irinel-ul ei. In rest ….clasic. In rrromania nashpa, apare irinelu , si brusc veatza se indreapta. Cam asa relateaza toate articolele. Parca zici ca scrie in fisha postului a „scribilor” astora de pe la ziare si reviste.
Se dezbate încă. Ce zici?50
@mesteruyoda, greșesti profund. Banii nu au avut nicio importanță. Oh, wait…
Si mai remarc in multe articole , contrastul gen : „trebuie facut cum a facut ea, ca de aia nu reusiti” . Hahaha, ma intreb cum stiu zearishtii astia cum e mai bine pentru mine.Nu ar fi primul articol de genul asta. Un om constient ca experienta lui hai sa-i zicem „povestea de viata” nu e aceeasi cu a altuia, va sti instinctiv ca nici-o directie nu e 100% buna pentru el. Ceilalti , fara directie , vor inghiti orice gogoasha. (shhhht…nu spunem ca sunt fapte neverificabile ca cele de pe cocoon,onlinereport,aktual24…etc ).
Si a doua chestie: Utilitatea unui articol. „Directia” lui. ce imi spune mie articolul respectiv? Caca sa reusesc,ca femeie,nu trebuie sa fac eforturi, sa ma documentez, sa invat mereu ceva nou, sa ma dezvolt atat fizic cat si spiritual, ci doar…. sa astept , sau…eventual daca nu imi e prea lene, sa caut irinelu , fie el rom, romanesc , afro, si merge si chinez.
Nu sunt carcotas dar din articolu de pe BM eu inteleg ca afro americanu a indesat banii , a deschis…si aia era si ea pe acolo. Nu vreau sa zic de ce…ca nu sunt carcotas , am zis…:D
PS: Si eu stiu sa fac multe. Caut sponsor.
Comentariu beton!70
@meshteruyoda, păi du-te în călătorii, că nu apare singur sponsorul ăla. 😉
Pfoai, cat bullshit. In ce limba e scris articolul ala?! Romana sigur nu e… vreau o lamaie, sa imi ia greata.
@Madalina, e română de Bali. 😉
nu fiti rai….e vina lui google translate ca nu traduce bine in romana si personajele sunt fictive, la fel si autorii articolului…
ps: daca as fi ex-corporatist de succes m-as duce sa deschid si eu in Siria un magazin de articole sfintite…rozarii, cruciulite, poze cu sfinti, mir, moaste sfinte, calendare bisericesti, lumanari…ar merge oare? imi iau si o chirie pe 5-6 ani obligatoriu…numa’ asa sa va fac in ciuda.
@andrei, nu, nu, m-am uitat pe prfilul domnișoarei si pe pagina magazinului. Există, sunt cât se poate de reale. 😉
Am cunoscut si io recent un proasta rau de tot : dupa ce lucrase o vreme prin Belgia pe bani adevarati, a decis sa se-ntoarca acasa si sa produca/vanda nu stiu ce cacaturi hand-made.Si cum lumea nu s-a-nghesuit sa-i cumpere produsele bune la nimic, a dat-o-n ortodoxie, ca poate o ajuta ‘mnezo.Am cunoscut-o acuma in cursa de Grecia, s-a rugat cu foc la fiecare manastire…
Comentariu beton!91
@Batranu’, da, dar poate i-au explodat vânzările dupa ce s-a întors și nu știi tu. :)))
Du-te ba, daca ai stii cati din astia cunosc eu prin calatoriile mele.Ti-am zis cu aia de mi-o mancat slanina spre Spania, dar urma sa-si cumpere autocar cu banii jos…l-am cunoscut si pe barbatu-so : ca sa ne impresioneze pe mine si pe colegul meu, ne-a dus la un peco-n Spania si ne-a platit ceva de mancare+cafea.Apoi prin Franta urla la soferul lui : ”Cum ma ai dat 20 de euro in vama?Acolo trebuia doar 10…” si mi-am dat seama pe loc ca un coleg (soferul lui) tocmai ne cinstise fara ca macar sa ne cunoasca…
Comentariu beton!100
@Batranu’, așa se fac milioanele, câte 10 euro, câte 10 euro.
Antrepenoriat 101.Lecţia nr 1: Get a rich husband! Lecţia nr 2: Toacă-i banii…ăăă… pardon, investeşte!
Comentariu beton!150
@CrisS, habar nu ai ce vorbești. Reinventarea este mai presus de mizeriile astea mercantile.
Daaa…asta şi religia.
Se dezbate încă. Ce zici?50
@CrisS, iegzact.
Mai sa ti se faca mila de biata corporatista! Noroc cu americanu’! Si totusi, banii de unde i a avut?! A reciclat pet uri?!
@emmanuella, ei, de unde, au picat din cer.
Pai vorba ta, zdreanta asta se vaita de bani cand imi povesteste njpe mii de locatii vizitate si eu nu imi permit sa ajung nici pana la Herculane… Viitoarea mea nevasta mai face uneori caterinca si zice ca acolo o sa ne facem luna de miere… Si la cat costa o nunta sincer cam incep sa o cred. Imagineaza-ti ca te fute cel mai mare negru cu ce-a mai mare maciuca timp de o saptamana si tot nu te-ai simtii mai violat decat preturile la meniurile de nunti intr-un restaurant cat de cat decent. Dar deviez, vorbeam de curva asta care tanjeste dupa putza straineza ca romanii ie amarati saracii. Pai viseaza proiecte de 800.000 de euro si dupa se vaita de un credit la un apartament. Unde pula mea e apartamentu asta, in Casa Poporului ?!?!?!
Comentariu beton!130
@Catalin, nu înțelegi, când este vorba despre „think out of the box” nu mai contează banii.
Ah si inca ceva, cred ca marea reinventie a fost cam asa. A gandit ea ca de cat sa se prostitueze prin corporatii pe un salariu lunar, mai bine se prostitueaza pentru american si are cascaval pe viata, sau pana se prinde asta si ii da sutu.
Ah si scuza-ma era vorba de 800.000 de dolari.
Ba si eu ma reinventez, vreau sa imi fac o plantatie de nuci si una de mure sau zmeura. Dar o fac ca mi-am dorit de mic sa fac ceva in agricultura.
@Catalin, ce urât vorbești despre un om care s-a reinventat.
Ma f..t in reinventia ei de ii recablez sistemul nervos, si pentru ca nu ai cum sa testezi asta va trebui sa ma crezi pe cuvant :)). Si ai dreptate, cine a scris articolul e cam retardat… Asta a vazut mai multe tari straine decat au vazut marea majoritate a romanilor judete, si se vaita de credit la un apartament. Saraca de ea, bine ca a plecat.
Se dezbate încă. Ce zici?51
@Catalin, cumva simt că nu apreciezi la justa valoarea actul de sacrificiu pe care l-a înfăptuit biata Mihaela.
Recunosc, sunt o bruta. Darsi domnisoara e o zdreanta. Sunt doar curios daca gagica asta chiar are pasarica asa aurita de l-a prostit pe american sa sparga atata cascaval pe curu ei… Unele lucruri vor ramane un mister.
@Catalin, necunoscute sunt căile… redescoperirii. 🙂
Singurul lucru redescoperit de domnisoara e gena de curva :))
@Catalin, ignorantule! 😀
Gata man, acum serios vorbind chair o respect pe fata asta. O sa ii ridic o statuie. Doua picioare desfacute si intre ele pun un far halogen de 2 – 3000 de watti si intitulez opera de arta ” Reinventarea unei Hipsterite „.
@Catalin, ei, așa mai vii de acasă. Artă, domnule, arta înainte de toate.
Eu dupa ce citeam cateva povesti de viata, din „Business Magazin”, ma urmarea barbata-miu prin casa sa nu-mi tai venele…La inceput il tocam eu pe el:” uite ce destept e asta, cum a reusit ei, micutzul!!!”. Apoi au inceput povestile cu fetele astea prea reinventate, de mi-am luat-o original! 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?50