7,178 cititori

Și “nevorbită” și cu banii dați

Aveți mai jos un fel de poveste de… hmm… amor, pe care mi-a trimis-o Laura, una dintre distinsele cititoare ale acestui blog. Citiți-o că e, așa, ca ruptă din viață. Povestea, nu Laura.

……………………………………………………………………………

Acu’ niște ani buni de zile, proaspăt ieșită dintr-o relație cu un tip cu mult mai mare (și mincinos, dar asta am aflat prea târziu), zis-am să-mi ling ranile cu cineva mai ca lumea, mai de încredere. C-am vrut, că n-am vrut, s-a nimerit să fie tot mai în vârstă, pentru că, deh, naravu’ din fire n-are lecuire. Măcar era “de încredere”, pentru că mă știa de când începusem buchiseala. Așa că, ușor trecută de vârsta majoratului și proaspăt rănită în dragoste, mi-am zis să-i dau o șansă pretendentului abia apărut la orizont. Continuarea

30,410 cititori

A mai tare scrisoare electronică de-am primit-o evăr!

Noroc că știu cine-a scris-o, altfel începeam să-mi pun întrebări serioase. Eniuei, am râs cu lacrimi. Luaț’ de citiț’.

…………………………………………………..

Dragă Mihai,

Ce deștept ești tu! Îmi place așa de mult cum scrii, dar eu nu prea citesc. Deci doar pe facebook. Poptămaș are niște statusuri mari. Chiar e de citit. Odată am stat și o oră. Am citit și comentarii. Ai văzut ce mișto zice? Mie îmi place mult… Dar cred că tu ești mai deștept. Doar o proastă ar putea spune că ești prost. Și sunt multe proaste pe lumea asta. Mihai, tu ești tare! Să nu te iei după toate proastele. Că eu așa mai fac și mă ia pe urmă cu vârtej la cap. Să știi că paracetamolul e bun și dacă te doare capul să iei. Eu iau și când mă doare burta. Continuarea

16,190 cititori

Primiț’ cu tatuaju’?

Aveți mai jos un text absolutamente mișto, semnat Lacămioara Bozieru. Iar subiectul este și el beton. Luaț’ dă citiț.

………………………………………………………………………………

Să tot fie un an de când povestea Vasilescu despre un tatuat ,,culeanu” peste care a dat în metrou şi se întreba dacă cei peste 25 de ani trecuţi de la aventurile din 89 au fost suficienţi ca să ne vindecăm de prejudecăţi. Mai mare râsul, bre! Cum să ne vindecăm aşa pe repede-nainte? Să-i mai şi angajăm? Doamne apără şi păzeşte! Să zică mersi că nu-i scuipăm. Continuarea

36,574 cititori

Sângele meu are o tentă de albastru

Text scris de Sorin B, colegul nostru de comentarii, cel care și-a ales să practice meseria de polițist.

………………………………………………………………………

În lumina recentelor evenimente din SUA, vreau să vorbesc puțin despre asta, având în vedere informațiile care au ajuns la mine prin intermediul mass-media și net. Am înțeles că, un polițist a ucis un bărbat de culoare, în timp ce prietena lui era pe stream, pe FB. Nu am toate informațiile despre caz, nu știu de ce polițistul respectiv a luat decizia de a folosi armamentul din dotare și de a suprima o viață. Rezultatul a fost că un om a murit. Aici aș vrea să insist puțin. Ce se întâmplă cu un om în uniformă, dotat cu o armă letală, pus în fața unei situații în care decide să facă uz de ea? Nu pot vorbi pentru toți, am să vorbesc pentru mine: este vorba despre o fracțiune de secundă, în care timpul parcă se dilată, în care degetul se chircește în garda trăgaciului și, după o fracțiune de secundă, se aude bubuitul care precede plecarea glonțului care, odată plecat, nimeni și nimic nu-l mai poate întoarce. Rezultatul? Vă las pe voi să vă imaginați, dar nu cred că vreți. Cam atât despre prima parte.

Continuarea

4,504 cititori

Iubire cu miros de… frunze

După cum vă ziceam și ieri, am fost prins rău zilele astea. Dar nu vă lăsam eu de izbeliște. Așa că v-am pus spre citire un text scris de colega cititoare Oana.

…………………………………………………………………………………….

Am avut și eu ca toate fetele o prima mare iubire. Era vecin cu mine, iar din camera mea se vedea perfect la el în bucătărie. După ce-a observat cât timp stăteam și mă holbam la el cum făcea tracțiuni seara, la tocul ușii, mama l-a poreclit Romeo. Iubeam la el (platonic) din clasa a 7-a, cred, iar el îmi iubea toate vecinele mai puțin pe mine. Continuarea

9,569 cititori

Viața e greu!

Textul de mai jos a venit sub formă de comentariu la articolul de ieri. Este fabulos și era păcat să rămână doar acolo. Am râs cu zgomot. Vio, te rog eu frumos să mai trimiți din astea!

………………………………………………………………………….

Hai să trăiești, Vasilescule, my brother from another mother. You’ve touched my heart cu articolul ăsta. Băcanu e o zeiță și sper că i-ai adus ofrande corecte și corespunzătoare în sensul ăsta. Continuarea

4,695 cititori

Vă e rău, doamna profesoară?

Avem încă o debutantă pe blog. Se numește Silvia și mai comentează din când în când pe aici. Păcat că n-a fost de acord să semneze cu numele real, ca să se bucure și ochiu’ vostru (e frumoasă rău, da’ rămâne între noi, da?)

…………………………………………………………………………….

Acum câțiva ani făceam echilibristică între statutul de student (doctorand) și cel de profesor (asistent) și negocierea asta se lăsa cu tot felul de situații, iar pe una dintre cele mai amuzante v-o zic acuș. Continuarea

6,703 cititori

Cupidon apare de unde nu te aștepți

Povestea de mai jos e lejer tristă, dar tot o să vă placă. Mi-a trimis-o una dintre cititoarele de aici și mi s-a ridicat ușor părul pe mâini când am citit-o. Cert este că a preferat să rămână anonimă și, când am întrebat-o “de ce”, mi-a răspuns “nu vreau să mai răscolesc viața nimănui”. Motiv pentru care am scos numele bărbatului din text, deși inițal apărea. Enjoy it!
Continuarea

4,060 cititori

Oare și profesorii sunt oameni?

Aveți mai jos unul dintre cele mai mișto texte pe care le-a găzduit acest blog, scris de doamna profesor Lăcrămioara Bozieru. Pe mine m-a făcut să râd bine de tot, cu atât mai mult cu cât cunosc “fenomenul” din interior. Am asistat, datorită maică-mii, la scene precum cele descrise mai jos. Sper să vă distrați și, mai ales, să-i spuneți Lăcrămioarei cum credeți că stau lucrurile. Continuarea

8,584 cititori

Un copil nu leagă nimic. Cu atât mai puțin vieți sau destine.

După textul de sâmbătă, am primit pe email povestea de mai jos. Mi-a trimis-o cea care a ales să semneze cu numele “Maria”. Pe mine m-a atins oleacă. Să vedem dacă și pe voi.

………………………………………………………………………………..

Mi-am trăit toată copilăria auzind-o pe mama spunând că un copil “leagă” o căsnicie. Avea o prietenă, care venea foarte des la noi, și pe care mama o sfătuia mereu: “pune mâna și fă un copil, o să se liniștească și o să vina acasă. Nu înțelegi că UN COPIL LEAGĂ?”. Mare lucru nu pricepeam eu pe atunci, dar cert este că m-am trezit un adult cu dorința nebună de a face un copil. Pentru mine era foarte important să am o familie și ideea de “copil+familie=siguranță” fusese adânc înrădăcinată în creierul meu. Continuarea