1,460 cititori

Sambata cu “urs de aur”…domesticit

De data asta am avut noroc. Am fost la film (filme) si n-am mai dat peste sub-specia numita “spectatorul roman”. In sala nu s-a mancat, nu s-a intarziat, nu m-a plesnit nimeni peste ceafa si nu a vorbit nimeni la telefon. Bine, ar fi fost si destul de greu, avand in vedere ca la primul film am fost opt oameni in sala si la al doilea, sase. A propos, cel mai mult imi place sa merg la filme, la sun plaza. Niciodata nu sunt mai mult de zece oameni in sala. Sper din suflet sa nu dea faliment, ca tare misto mai e  sa te muti de cinspe ori in timpul filmului.

Cand sa intru in sala, am vazut afisul de mai jos.

mihai_vasilescu_poster3

Nu stiu cat de clar se vede din poza, dar al doilea “i’” era acoperit cu un plastic rosu, lipit cu scotch. Continuarea

1,857 cititori

Asta o fi diferenta intre preot si popa ?

Tot incerc de vreo doua zile sa scriu despre asta, dar evenimentele recente, nu m-au lasat. Ia auziti aici:

„Seful Bisericii Ortodoxe din Cipru, o institutie extrem de influenta, a declarat miercuri ca e gata sa puna averea considerabila a institutiei la dispozitia statului pentru a ajuta la iesirea din criza. Chrysostomos al II-lea i-a propus presedintelui tarii ca Biserica Ortodoxa sa-si ipotecheze bunurile pentru a cumpara obligatiuni ale statului, transmite AFP. Biserica Ortodoxa din Cipru este cel mai mare proprietar de terenuri din tara si are participatiuni la numeroase firme, fiind si actionar al bancii Hellenic Bank, notează hotnews.ro. Continuarea

2,058 cititori

“Ballade pour Adeline” si noi

Dupa cum, probabil banuiti, nu sunt vreun critic muzical. Asa ca va voi descrie intalnirea mea cu Richard Clayderman, asa cum ar fi vazut-o cei mai multi dintre voi. Apoi o sa intram la Claudia, sa vedem cum a fost de fapt. 😉

Reintalnirea mea cu “Sala Palatului” s-a produs dupa foarte mult timp. Mai précis, ultima oara am fost acolo, pe cand rula “Titanic-ul”. Numai ca atunci nu am obervat prea multe in jurul meu, din cauza ochilor inrositi de plans. Hai, sa nu-mi spuneti ca n-ati bocit cand s-a prapadit Di Caprio, ca ne certam. Am pisat ochii eu, un monument de nesimtire… Ma rog, sa revenim.

De data asta am putut sa observ cat de norocos sunt, ca m-am intors la dimensiunile pe care le aveam pe atunci. Cu greutatea mea de acum cativa ani, nu as fi avut loc in scaun. Care scaune erau fix cele pe care le lasera in sala tovarasii Bobu si Dinca, la ultima intrunire a CC al PCR. Adica vechi, fratilor. Continuarea

1,378 cititori

Eu si…Richard Clayderman

Ciudata asociere, nu ?

De ceva timp, tot aud la radio, spotul de promovare al concertului lui Richard Clayderman. In mod normal nu l-as fi retinut, dar e acolo o bucata din „ballade pour Adeline”, care face sa se zbarleasca pielea pe mine. De fiecare data cand il auzeam, imi propuneam sa bag un „youtube” cu piesa asta, cum ajung acasa. Da’ de fiecare data uitam. Pana alaltaieri, cand mi-am adus aminte. Ca sa vedeti cum se leaga lucrurile.

Sunt prieten pe facebook cu Claudia. Da, din pacate (sau din fericire), in zilele noastre a aparut o noua ramura a relatiilor interumane: prietenia pe facebook. Care este si ea de mai multe tipuri. Numai ca despre asta, voi scrie eu pe indelete, zilele viitoare. Ziceam ca sunt prieten cu Claudia. Pe facebook. Nu ne-am intalnit in viata noastra (se pune daca i-am vazut pozele de pe facebook?), dar ii citesc blogul. Poate si ea mie, dar n-as baga mana in foc…(las’ca aflu eu). Continuarea

1,232 cititori

deci se poate…insistenta mea e mai tare ca a lor :)

In decembrie, prietenul meu I., a taiat-o in Italia. La parinti. Si cum avea el de stat vreo 10 zile printre italienii aia xenofobi, ne-am gandit cum sa facem sa comunicam, in perioada asta. No problemo, zice, ca am un sim cu numar de Italia, ma suni pe el. Buuuun. A plecat omu’ sa-l cinsteasca pe il babbo natale.

Dupa vreo doua zile, zic si io sa-l sun. Am un abonament care contine „200 de minute oriunde”, la cei de la romtelecom. Dar cum constatasem pe piele mea ca „oriunde” la astia, poate sa insemne „oriunde cu exceptia tarilor din ue si toate celelate regiuni ale planetei”, am zis sa verific. O sunasem la un moment dat pe vara-mea (care-si petrece tineretele pe la stupizii aia de americani) pe mobil. Cand a venit factura, am aflat cu usoara surprindere, ca „oriunde” nu inseamna si pe mobil in USA.

Asa ca, de data asta, am suflat si in iaurt. Am apelat informatiile, la 1930, ca sa aflu daca pot suna pe mobil in tara lui Dante. Operatorul cu care am vorbit, mi-a explicat pe un ton usor superior, Continuarea

4,413 cititori

Serios acum

M-am hotarat sa nu mai tac. Si nu de ieri, de azi. De mult. M-am hotarat sa nu mai stau, ca boul, si doar sa observ. Desi, atitudinea asta imi aduce, mereu si mereu, scandaluri cu „jumatatea”. Nevasta-mea imi reproseaza ca: „n-o sa schimb eu lumea” sau ca sunt „justitiarul p**ii” (ca s-o citez exact). Eu o inteleg, pentru ca ea ar duce greul, daca eu imi iau un par in cap sau daca mananc doua luni cu paiul. Dar, pe de alta parte, daca nimeni nu zice nimic, o sa fim „calariti” tot timpul de te miri cine. In tara asta poti sa mori pe strada, fara ca cineva miste un deget. Ba chiar, eventual, sa se uite in alta parte.

Eram la metrou, la Pipera, seara pe la 18.00. Plecam spre casa, pe vremea cand nu se construise si a doua poarta de intrare. Se statea la coada, mult din afara statiei de metrou, ca sa se ajunga la turnicheti. Deja bateam pasul pe loc, de vreo 10 minute, cand a aparut un grup de tigani. Vreo sase, mai precis. Continuarea

3,662 cititori

Pedofilii de diverse rit-uri

Citeam ieri, la Arhi, un post despre cum lupta preotimea cosmopolita, ca pedofilia sa fie considerata boala, nu infractiune. Mai precis, citez: „Cardinalul sud-african Wilfrid Napier a declarat că pedofilii ar trebui să fie trataţi ca nişte persoane”bolnave”, ci nu ca infractori”.

Zi sa moara ma-ta! Cum ai ajuns la concluzia asta ? Ti-a zis al de sus, este ? Cum stateai tu asa si-o frecai prin biserica, odata ti-a aparut scris in spatele pro-naos-ului: „Frate Wilfried, nu-i nici o problema daca mai futeti cate un copilas din cand in cand. Totul e sa fie sub 12 ani. Pentru baietei, se spun cinci ave maria, Continuarea

1,661 cititori

Mizerii paranormale

Nu urmaresc niciuna din emisiunile depre care a vorba aici. Nu as avea cum, nici daca as vrea. Sunt la munca la ora lor de difuzare. Si incerc sa nici nu ma mai uit la stiri. Pentru mine televizorul inseamna doar filme, meciuri si MasterChef (asta e, toti avem defecte).  Dar, asa cum spuneam, am fost la Valcea. Unde televizoarele sunt „default” pe posturile de „niuz”. Asa ca, fara voia mea, Sambata, m-am „delectat” cu o stire, conform careia, Dan Bittman este prima persoana din lume, care a reusit sa devina ubicua.

Tocmai ma gandeam cat de tare s-a „scos” omu’. Pentru ca, din momentul in care a reusit sa fie prezent macar in doua locuri in acelasi timp, practic nu-i mai ramanea de facut decat sa se umple de bani. Continuarea

1,902 cititori

Pericol de incendiu

Am acasa un mic depozit de acetona. Da, da, acetona. Chestia aia pe care o folosesc femeile, sa-si curete unghiile de cate 3-4 ori. Pe zi. Sau la voi nu e asa ? La mine exista o domnisoara ce si-a facut un scop in viata din curatatul unghiilor. Sau asa cred.

Prin urmare, la noi, exista in permanenta in casa, cantitati impresionante de acteona. De la o vreme am inceput chiar, sa evit sa umblu cu flacara deschisa prin apartament. Si tigarile mi le aprind pe balcon. Mi-e frica sa nu explodeze acetona aia.

Desigur, as putea sa nu mai cumpar. Sau macar s-o raresc. Numai ca, de fiecare data cand mergem la cumparaturi (a se citi, in fiecare Vineri), in cosul meu isi fac aparitia cateva sticlute de acetona. Si tot de fiecare data ridic spranceana stanga, in semn de intrebare, pentru draga mea sotie. Pe genul, “iar luam acetona”? Continuarea

1,645 cititori

Habemus papam!

In nomine patris et filii et spiritus sancti et Leo Messi di Barca, amen. Inteleg ca e argentinian, iezuitul de s-a calificat pentru postul al mare, de sfant parinte. De-aia am zis sa-l bag si pe Messi in ecuatia asta bigota. Desi, cred ca l-a prins jucand mai degraba pe Maradona. Sau chiar pe Mario Kempes.

Hai c-au reusit sa se inteleaga prelatii. Si nici n-a durat mult. M-au facut curios si m-am apucat si eu sa citesc care e procedura pentru alegerea „unsului lui Dumnezeu pe pamant”. Cum vine asta cu votarea? Eu credeam ca stau aia in Conclav acolo si pe o plasma uriasa le apare Doamne-Doamne, care le spune pe cine vrea. Continuarea

3,136 cititori

Clarificari

Azi, un bun prieten (si cititor al blogului pe care cu mandrie il pastoresc) mi-a facut ceva observatii in urma acestui post.  Mi-a reprosat, citez „atitudinea fata de gay si alti labagii”. Si m-a intrebat daca nu ar fi mai  bine sa nu judec pe nimeni. Sau macar sa fac glume neutre. Motivele lui erau ca: as putea pierde potentiali cititori, cu atitudinea asta. Sau ca si eu pot fi ridiculizat de altii. Eu i-am inteles perfect motivatia. Dar nu sunt de acord cu ea. Si o sa va explic.

Nu m-am apucat sa scriu avand in cap „goana” dupa cititori. Da, imi place ca ma cititi din ce in ce mai multi, dar nu sunt dispus sa fac nici un rabat pentru asta. Este blogul meu si vreau sa ma reprezinte pe mine, asa cum sunt. Continuarea