Mă tot țin să scriu despre trecerea la ora de vară încă de când am trecut la ea. Nu despre asta în sine, ci despre toți cei pe care i-am văzut văicărindu-se pe motiv de: „Domnule, m-a destabilizat complet trecerea la ora de vară”.

Și n-am văzut doar unul-doi cetățeni, am văzut zeci de postări. Inițial am crezut că sunt la mișto, dar nu, oamenii erau revoltați de trecerea la ora de vară și cât de puternic îi afectează asta. Bănene, serios?

Am văzut inclusiv o postare (nu mai știu la cine, știu doar că era o femeie) cu un exemplu care cică se potrivea la fix cu ora de vară. Un indian bătrân îi spune tânărului său nepot, viitoare căpetenie de trib:

– Pană de Vultur, să ții minte de la mine: doar omul alb își poate imagina că dacă taie un capăt al păturii și îl coase în partea cealaltă va obține o pătură mai lungă.

Na, ce să zic, probabil este și ăsta este unul dintre motivele pentru care au dispărut bătrânii indieni, dinozaurii și Atlantida: zicalele stupide. Țin să-i transmit indianului cel bătrân și deosebit de sfătos că dacă aduni 15 + 9 sau 10 + 14 obții același rezultat: 24.

Ceea ce, în esență, este corect: ziua are 24 de ore și vara și iarna. Doar că, vedeți voi, una e să ai 15 ore de lumină, și alta e să ai doar 10. Așa că domnul Inciu-Ciuna Cel Mai Puțin Ascuțit Creion Din Penar poate să-și bage în fund pătura aia, începând cu ce capăt vrea el.

Băi, vă jur, să mor dacă pot înțelege lamentările astea. În viața mea nu m-a destabilizat ora de vară, cu tot dormitul mai puțin și trezitul mai devreme până se „reglează” organismul. Dimpotrivă, toată viața mea am așteptat trecerea la ora de vară cu aceeași intensitate cu care așteptam prima zi de vacanță sau prima zi de concediu.

Pentru mine, simplu fapt că dintr-o dată se întunecă după ora 20.00 compensează orice altceva. Pentru că dintr-o dată, după noaptea aia de sâmbătă spre duminică, îmi e clar că VINE VARA. Iar vara este singurul anotimp pe care îl aștept și de care mă bucur în fiecare zi a lui. Urăsc din rărunchi iarna și frigul, urăsc din rărunchi să fie întuneric la o oră la care vara abia mă pregătesc să ies din casă.

Dacă ar fi după mine, aș păstra ora de vară pentru totdeauna. Da, da, știu, o să fie întuneric când ne trezim iarna să plecăm la birou. Mi se fâlfâie voios, nimeresc unde am nevoie să ajung și pe întuneric, să știți.

Nu știu, poate greșesc, dar cred că mai gândesc și alții ca mine. Dacă s-ar face un referendum pe temă, sunt aproape convins că am rămâne cu ora de vară pentru totdeauna.