6,813 cititori

Suzana și Vasile

Cică vara răcesc doar oamenii deștepți. În acest caz probabil că sunt un geniu neînțeles, altfel nu-mi explic de ce fix din a treia zi de vară mă doare tot corpul, în gât am un fel de gheară înroșită în foc care mi se plimbă de jos în sus și de sus în jos de fiecare dată când încerc să înghit. Despre zonele umerilor și omoplaților nici nu mai amintesc, pentru că nu-mi dau seama care dintre ele mă doare mai tare. Toate astea în timp ce mucii îmi curg la liber pe piept, fără să-i poată opri nici barajul de la Porțile de fier, iar în cap, fix în mijlocul frunții, cineva a uitat pornit un ciocan pneumatic care lovește puternic la intervale regulate de cinci secunde. Practic, mă aștept sa mor dintr-un moment în altul. Cum ziceam, probabil că sunt extrem de deștept sau ceva.  Continuarea

4,716 cititori

Pe vremuri, bunicii chiar stăteau la țară

Text scris de Elena

Primii șase ani din viață mi i-am petrecut la un pension de la țară. Cea care s-a ocupat cu mai mult sau mai puțin succes de educația mea în acea perioadă, a fost bunică-mea, o adevărată sportivă de performanță. Sportul practicat era aruncarea cu prăjina. Aia de rufe. Doar când distanța de parcurs până la prăjină era prea mare, arunca cu ce nimerea. Și de regulă nimerea coada de mătură sau de lopată. De la ea am învățat cum să te ferești, să parezi sau să fugi cu nor de praf în urma ta.

Continuarea

6,868 cititori

Un paradox: fetelor cu privirea de gheaţă nu le place zăpada

Sunt cel mai mare fan al domniţelor preţioase care se uită la tine ca la un gândac aterizat din greşeală în salata lor de rucola, cu ienupăr şi sparanghel roşu sau în paharul cu ceai de lavandă şi ghimbir, îndulcit cu zahăr de ferigă.

Cunoaşteţi despre ce vorbesc, da? Este absolut imposibil să nu vă fi lovit măcar o dată în viaţă de privirea aia care spune: dă-i drumul de-aici, că n-am loc să strălucesc plenar de insignifianta ta făptură. Despre ele zic. Le ador.

Continuarea

2,417 cititori

Pestilential

Una scurta, ca pentru Sambata asa. Fratilor, nu-mi dau seama daca sunt ghinionist sau pur si simplu nimeresc prin preajma numai oameni care put. Atentie, put! Daca as fi zis ca miros, se putea interpreta. Am ajuns sa am cosmaruri cu privire la mersul cu metroul si inca nici nu s-a incalzit ca lumea inca. Pai ce naiba ma fac la vara???

Ieri putea unul atat de rau langa mine, ca mi-a venit sa vomit. M-am uitat cu atentie la el. Un tip pe la 45-50 de ani, imbracat decent, nimic de boschetar sau altceva in neregula. Continuarea

2,406 cititori

Magda Panda

Stateam langa Grozavesti (cu chirie, intr-o casa veche) dar imi faceam veacul prin minunata Regie. Ceea ce era foarte misto, in timpul anului universitar. Dar eu voiam sa va povestesc o intamplare dintr-o vara, cand studentii plecau in orasele de bastina, iar Regia ramanea parasita, ca o fata mare suspecta de sifilis. Dadeai cu tunul si nu gaseai un om. Eu lucram in Bucuresti, asa ca ramasesem p-aici. Numai ca ma plictiseam ingrozitor. Toti prietenii erau plecati care incotro. Dupa ce ieseam de la munca, incepea chinul. Nu aveam cu cine sa ies sa stau la un pahar de vorba. Aveam acasa un televizor, care prindea doar programul doi al TVR-ului. Ia incercati voi sa va uitati numai pe TVR2. Pai ? Sa nu-ti iei campii ? Ajunsesem sa intreb de vorba portarii de pe la camine. Incepusera sa ma evite si aia. Se prefaceau ca dorm, cand ma vedeau ca apar.

In aceasta atmosfera de un plictis ingrozitor, intr-una din seri, imi cautam o “potentiala victima”, care sa-mi suporte vorbaria macar o ora, doua. Nimic, nu “cadea” nimic. Continuarea