11,815 cititori

Comparația e mama nemulțumirii

Post scris de Duamna Vio

Am vrut să scriu astăzi despre ceva vesel. Deja ginisem subiectul . Aş fi scris despre cum e viaţa cu fraţi şi ne-am fi hăhăit amintindu-ne trăznăi din copilărie. Dar m-am răzgândit, prăduitorilor, pentru că viata e şi tristutză. Mno. Aşadar aseară am intrat într-un magazin şi la casă am găsit o fată frumoasă dar tristă şi mototolită. De obicei fac conversaţie, dar acum mă fâţâiam tăcută printre stendere. Deh, aveau reduceri şi eu sunt o duamna. La un moment dat am întrebat ceva despre o rochiţă şi mi-a răspuns politicos după care m-a abordat timid:

-Ce brăţară frumoasă aveţi, tare frumoasă, de unde e?

-Asta? Păi e făcută de cineva drag. Le face cu suflet şi meşteşug o femeie mişto.

-Şi pot cumpăra?

-Nu are magazin. Ea lucrează la un birou, cu cifre şi exceluri ziua, dar face şi brăţări din pasiune în timpul liber.

Fata a oftat prelung:

-Off… ce aş vrea să lucrez şi eu la un birou.

Eu am ridicat privirea mirată din cârpe:

-Da? De ce?

-Păi pentru că toate clientele care vin aici sunt aşa de fericite şi toate lucrează în birouri şi vreau să fiu şi eu ca ele.

-Și ce te face pe tine să crezi că femeile alea sunt cu adevărat împlinite şi fericite?

-Păi aşa par, au de toate şi arată bine şi…

-Par, dar de unde ştii dacă sunt? Tu te compari de fapt cu ceea ce vor ele să pară şi ieşi în pierdere. Asta e o prostie. Niciodată nu e ceea ce pare. Tu nu ştii ce preţ plăteşte fiecare pentru ceea ce are. Unele plătesc cu sănătatea, altele cu viaţa personală sau altele cu demnitatea. Te-ai gândit că poate nu ai fi dispusă să plăteşti preţul ăla?

-Offf… păi m-am gândit, dar vreau şi să ies de aici şi să am mai mult.

-E fain să îți doreşti mai mult şi cam aşa apare evoluţia. Eu cred totuşi că “less is more” şi că nu ştim ce avem până nu pierdem. Mai cred că e o prostie să te plângi că n-ai mai nimic şi să nu vezi că ai sănătate şi atâtea oportunităţi. Mii de oameni nu s-au mai trezit azi ca să se plângă sau să se bucure. Ştii de ce? Au crăpat azi noapte! De aia! Tu eşti printre norocoşii care au deschis ochii de dimineaţă şi totuşi eşti complet dezumflată că n-ai cât pare că au alţii.

Fata din faţa mea plângea. Mă simţeam de porc că n-am rămas la small talkul despre brăţară. În dreapta mea se adunaseră alte două fete şi o chemaseră pe a treia: “Lidia, vino, că trebuie să auzi şi tu asta”.

-Nu, zău, îmi puteţi explica ce naiba nu aveţi? Sunteţi tinere, frumoase şi sănătoase, dar vă plângeţi. De ce? ”

-Nu avem iubiţi.

-Păi, mai, fumeilor, iubiţii vin în viaţa voastră când vă mai băgaţi oleacă minţile în cap. Ce bărbat vine lângă voi ca să vă audă cum vă lamentaţi că n-aveţi, nu puteţi şi nu ştiţi. Le au şi ei pe ale lor şi abia le duc. Să nu mai zic că sunt speriaţi de bombe oricum. Vă faceţi probleme din nimic şi le lăsaţi să vă absoarbă. Sunt oameni care poate în urmă cu o lună aveau totul, atât material cât şi emoţional, dar au primit într-o zi un buletin de analize care îi anunţa că viaţa, aşa cum o ştiau, e pa şi urmează chimiotearpia. Alea sunt dramele adevărate, băi!

Fata din faţa mea făcuse ochii mari şi îşi tot ştergea lacrimile.

-De unde ai apărut tu? De ce şi de unde ai atâta răbdare să explici toate astea?

-Pentru că şi alţii au avut răbdare cu mine când am fost praf şi m-au îmbrăţişat cu empatie şi m-au strâns atât de tare până au pus la locul lor bucăţile rupte din mine. Pentru că oamenii care sunt atenţi la ce se întâmplă în jur şi la suferinţa celorlalţi şi sunt empatici sunt cei care schimbă jocul. Dar eu? Cum par eu? Happy happy joy joy?

-Da!

-Ei bine, ce ai zice dacă ți-aș spune că acu’ un an am clacat? Ce ai zice dacă ţi-aş spune că în urmă cu un an am renunţat la bani destui pentru că nu mai ştiam cum şi când să mă bucur de ei? Dacă ţi-aş spune că cu cât ai mai mulţi cu atât nu-ţi ajung şi nu mai ştii să fii ok cu tine şi să îţi gestionezi viaţa şi relaţiile. Să aştepţi doar weekend-urile şi vacanţa pentru a trăi, nu ajunge. Ai grijă ce-ţi doreşti. Banii sunt scumpi. Am avut un an să reevaluez preţul şi valoarea lor. Un an greu, dar frumos. Am avut zile când nu aveam poate de o cartelă de metrou dar am mers pe jos şi am redescoperit oraşul ăsta bizar şi fermecător. Eu, fata aia ambiţioasă, muncitoare şi independentă care a tras şi a avut mereu, să n-am de o cartelă de metrou! Nu-i nimic. Câteodată e bine să te opreşti din goana asta de nicăieri spre niciunde, după nimic şi să te întrebi dacă munceşti ca să trăieşti sau trăieşti că să munceşti. Asta e întrebarea generaţiei mele şi ne scremem toţi să găsim un răspuns care să ne ţină cu capul deasupra apei. Ştiu că nu te-ai gândit, dar câteodată fetele alea fancy vor să fie “tu”, pentru că să fie “ele” e trist.

Trăim într-o lume a aparenţelor în care vrem să părem, să impresionăm și postăm pe Facebook până şi ce mâncăm şi cu ce ne accesorizăm. Livrăm o imagine falsă despre noi şi ceilalţi se compară cu holograma asta păcătoasă. La fel cum noi, la rândul nostru, ne luăm la trântă cu hologramele altora şi ni se pare că nu avem destul şi nu suntem unde trebuie. Nu, nu avem nevoie de picioare mai lungi sau par mai creţ, de maşină mai scumpă sau ochleari mai fancy, casă mai mare şi posetă de x milioane. Avem nevoie de o pauză în care să redobândim măsura şi recunoştinţa şi să înţelegem că ne ghidăm după modele false şi suspinăm ca proștii după minciunile altora.

Am dat să plec şi m-a rugat să mai trec joi, pentru că îi face bine să mă audă. Draga de ea, mă încearcă plânsul acum când scriu. Mă văd pe mine acum un an şi îmi doresc să mă fi intalnit atunci, să îmi spun că totul va fi bine.

Anul ăsta care a trecut, nu mi-a adus bani dar mi-a adus emoţii, lecţii şi senzaţii nepreţuite. Poate că am trăit toate astea pentru a putea îmbărbăta la rândul meu, într-o seară călduroasă de mai, o fată deznădăjduită şi debusolată. Nimic nu e întâmplător şi joi o să mă întorc să continui povestea cu fata cu ochi mari, albaştri şi trişti. E o poveste acolo.

Am plecat cumva pe gânduri. În drum spre casă, pe lângă Antipa, am dat de un homeless desculţ care căuta în gunoi. Avea părul murdar, hainele rupte şi a scos un pahar de plastic din care a băut, cu sete, ceea ce mie mi s-a părut mai degrabă o picătură imaginară de bere. Zâmbea. Apoi am trecut pe lângă un domn lângă care stătea scris pe un carton că e singur şi că îi e foame. Am făcut ce am putut. Am zâmbit.

Peste alţi doi metri stătea pe un gard de metal o doamnă care mătură strada şi privea senină spre Piaţa Victoriei. Ochii noştri s-au întâlnit când am ajuns în dreptul ei. Ne-am zâmbit. Cei mai nefericiţi însă nu sunt cei trei întâlniţi pe alee, ci cei care au mult şi nu mai ştiu că au. Cea mai urâcioasă amnezie e aia care te face să uiţi lucrurile bune din viaţă.

Voi cum staţi la capitolul ăsta? La ce râvniţi şi ce nu mai ştiţi să preţuiţi?

mihai_vasilescu_aparente

sursa foto

64 de păreri la “Comparația e mama nemulțumirii

  1. Well, anul trecut pe vremea asta, aveam bani, dar nu ma mai puteam bucura de timpul liber si de alte hobby-uri, fiindca eram mult prea obosita. Acum am bani si timp liber si energie pentru hobby-uri!
    Asa ca in prezent nu tanjesc dupa nimic, dar, anul trecut o faceam!

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • @ Cristina: Ma bucur sa aud ca ai recastigat echilibrul zi zenul. 2015 a fost un an foooarte interesant. Ai fi zis ca a fost Mercur retrograd in fiecare zi.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  2. timp 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • @ Mona: Timpul asta e un pardalnic si nu asteapta. O ia inainte ca nebunul. Nici nu mai stiu daca il detinem sau daca ne detine.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

      • ei bine, sa zicem atunci ca si nitica intelepciune nu mi-ar strica, poate ma prind ca nu detinem nimic

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

        • Pai nu prea detinem mare lucru dar avem in noi tot ce ne trebuie sa fim bine. Apropo de posesiuni, pe mine ma tot intreaba lumea de ce stau inca in chirie…provizoriu si de ce nu imi iau casa mea sa fie si sa am. Pai pentru ca totul e provizoriu, inclusiv vizita noastra pe pamant. Plus deocamdata ca prefer sa investesc in chestii care ma bucura si sa o ard central intr-o casuta boema inchiriata decat sa numar anii ca la parnaie…cand vine ziua de rata. Cand vine un copil m-oi inregimenta si eu in lumea oamenilor mari.

          Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  3. Sa-mi bag … , citind aceste randuri, parca l-am auzit pe dobrovolski tinand discursuri motivationale.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @Redoo: Stiu ca bate oleaca in diabet dar e true story si m-a pus pe ganduri. Dobro propovaduieste d-astea? Ptiii! N-as fi zis. Atat m-a duc capul de duamna azi, la dobrovolskisme…care credeam ca-s viorisme :))

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  4. Foarte frumos. Din nefericire si foarte adevarat.
    Adevarat la modul in care chiar nu stim sa apreciem ce avem.
    Felicitari d-nei Vio daca reuseste sa fie motivationala si pentru alti!
    ah, wait, e aici :)!

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @Nicoleta:E adevarat si trist. Imi tot apar in minte ochii aia mari si plini de lacrimi care ma intrebau disperati ce sa faca. Nu stiu ce sa faca…stiu mai mult ce sa nu faca. Alergam dupa tot felul de coarne si zmei si dupa mama graului ca uitam sa pretum ce conteaza. o mana de oameni dragi care se tin ca raia de noi si cand suntem nasoi, sanatatea si lucrurile mici care fac marile diferente in viata.
      Duamna Vio te pupa 😉 Ma gandesc ca despre asta o fi fost anul asta, despre o lectie amara pe care o glazurez cu ganduri bune si pe alocuri intelepte si o dau mai departe. Poate foloseste…

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  5. De bani nu ma plang (desi niciodata nu-s de ajuns), oarecum sanatos inca sunt (macar nu ma doare nimic), de calatorit am calatorit la greu, si sper sa o mai fac, am ajuns la un job aproape asa cum visam cu 15 ani in urma, dar sunt departe de familie (deocamdata) si asta e dureros.
    Pana mea, nu poti sa le ai chiar pe toate.
    Nu vreau nimic, doar ma laud ☺

    Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 0

    • @Diabolum: Ne-am prins :)) Nu le putem avea pe toate dar macar sa inventariem nitel ce avem. Nu-i rau sa ne laudam asa din cand in cand. Ti-e dor de ai tai si asta e ceva ce banutii nu pot compensa & cumpara. Dar pot cumpara bilet de avion!

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  6. @Vio…chapeau….mi-a plăcut foarte mult postul. Regrete? Je ne regrette rien….nu-mi pare rău că am alergat pe 5 continente, exact după bani, într-o goană nebunăăăă nebună….poate, singura părere de rău e că au trecut atâtea echipe pe lângă mine, în timp ce mă bronzam la umbra cocotierilor în floare…

    Mă bucur că ai avut răbdarea să vorbești cu fata respectivă, că i-ai împărtășit din experiența ta …ar fi super ok să încercăm cât mai mulți să facem asta…din păcate, experiența personală își pune amprenta…restul, sunt doar povești…le ascultăm cu placere, dar trec pe lângă noi, din păcate…uneori mai învățăm din ele, dar, de cele mai multe ori, nu…din păcate.

    Oricum, fain de tot postul, așa cum ne-ai obișnuit….keep on going. Vei face pe mulți dintre cititori de aici (cel puțin), să se îndrăgostească de tine…:))

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

    • @ Sorinakis: Ma emotioneaza maxim commentul tau.
      N-am putut sa o las pe fata aia fara sa ii vorbesc din suflet. N-am reteta fericirii sau succesului. Noo. Eu insami am bulit chestii si am esuat glorios in toti anii astia de nulte ori, asa ca nu stiu ca sa-i zic sa faca musai. Mi s-a parut de bun simt sa ii arat ce nu stiam nici eu sa vad pana n-am iesit “out of the picture”. E o vorba mistoaca ” Be who you needed when you were younger” Eu asta vreau sa fiu…Om. Nu vreau sa fiu bogata sau celebra sau diva. Nu, mah…eu vreau sa fiu om pentru ca atunci cand ii intampini cu blandete si cu empatie, oamenii iti daruiesc la schimb o energie fabuloasa pe care nu o pot cumpara toti banii din lume. Emotiile sincere si nu lucrurile ne aduc adevarata fericire la finalul zilei.

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 0

      • @Vio…uite, vezi, asta mi-a placut foarte mult…faptul ca, din modestie, din bun simt, ai impartasit ceva din experienta ta. Ai simtit ca fata respective era pe punctual de a esua emotional, intre valuri si, I-ai aruncat un micut colac de salvare. ca l-a prins sau nu, e treaba ei.

        Cu maxima sinceritate spun ca imi place sa ma inconjor de oameni optimisti, vexseli, care sunt convinsi ca verbele “trebuie” si “fac” sunt parte din vocabularul si viata lor…

        Ca o mica poveste funny…in 2005, am avut un proiect interesant..anume, cel de a umple orasul Piatra Neamt de camere de supraveghere atat a traficului rutier cat si a strazilor si parcarilor…pe scurt, la un moment dat, am fost invitat la un post de radio local, unde, o prietena facea emisiuni. Am fost invitat sa vorbesc despre proiect…de la 45 de minute, cat trebuia sa dureze emisiunea, s-a intins pe vreo 4 ore (fara exagerare)…I-am cerut doar sa imi lase butonul la indemana…au sunat vreo 100 de ascultatori, dintre care, vreo 90% au fost de accord cu proiectul si au venit cu idei de imbunatare…m-a bucurat nespus lucrul asta…din pacate, datorita imbecilitatii conducerii MAI si a primarului local, acest proiect a murit….l-am descoperit acum, cand au inceput sa faca EXACT ce propusesem in 2005…nu-I bai, ma lasa rece cine si-l aroga, atat timp cat ii vor da drumul…

        Altceva voiam sa subliniez…am spus clar, de la inceputul emisiunii, ca nu voi discuta cu cei carcotasi, care sa caute nod in papura, etc…ce m-a interesat a fost doar conversatia cu oamenii care puteau aduce imbunatatiri proiectului…a fost fun. Bine inteles ca s-au gasit si boi care sa injure, dar a fost fun per total..

        Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 0

        • M-am propiat si eu cum m-am priceput de biata fata. Cineva mi-a zis odata ca numai prostii sunt modesti. Daca bunul simt e luat drept prostie…atunci, da, sunt proasta de bubui 🙂
          Natia noastra e cam nevorbita si nu prea stie cu discutia constructiva, Sorine. Dar invatam. Sa fim supportive si empatici e si asta o lectie importanta pe meleagurile patriei. But we are getting there. Baby steps 😉 Chetricica e un oras frumos si ma bucur ca te-ai gandit sa-i faci un bine.

          Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

  7. Ravnesc la job-ul lui Anthony Bourdain (mancare si calatorii, de vis!!), averea Alexandrei Andresen (fiindca nu a facut altceva decat sa se nasca in familia care trebuie ?), notorietatea lui Messi (oficial, cel mai iubit fotbalist din lume – chiar daca eu sunt fan Real Madrid??) si sa stau macar o zi la un ghiseu si sa ii chinui pe altii (“Va mai lipseste asta, asta si asta din dosar. Faceti rost de ele si veniti maine.” “Pai, acolo nu scria ca trebuie si astea. Le aduc azi, se poate?” “Programul se termina la ora 14:00. Urmatorul, va rog!!”?) Sunt pretentios?

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @Ionut: Te invidiez că te-ai gândit înaintea mea la faza cu ghișeul 🙂
      @Duamna V: Ahahaaaaa, deci recunoașteți că orașul ăla e bizar! :). Aștept să mă întâlnesc zilele următoare cu fata unui fost coleg de munca, o bijuterie de domnișoară ce urmează să dea Bacu’, s-o motivez puțin, că tare mi-i dragă. Să-i zic să se țină de carte, că atâția proști au apărut în țara asta (unii oameni cu pretenții!), că te-ngrozești la modul fizic!

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

      • @Victor R: Orasul asta e super bizar dar il iubesc de numa :)) Fa coaching acolo cu copila si explica-i ca daca nu e motivata sa invete sa fie Om, macar sa o faca pentru a se putea distanta & apara de neoameni. Zi-i ca viata e greu si ca a zis duamna Vio ca fara scoala si efort ramai la sapa cu gandul la mapa. N-ar fi pacat?

        Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • @Ionut: Mi-a stat ceasul, babaiatule! Nu esti pretentios deloc :)) Ce facusi baineneeee…acu ma gandesc numai la astia la ghiseu la ANAF :))))

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

      • Mda…intamplarea face ca m-am lovit zilele astea de cateva “ghisee”, la schimbat de permis de conducere, la facut de pasapoarte pentru copii, asa ca nu pot sa nu ma gandesc la cum ar fi daca as fi eu nesimtitul cu program de patron si munca lejera, care are dreptul de a dispune de timpul celor care stau la coada dupa bunul lui plac. Macar o zi! Oare cum o fi??? (Serios vorbind, sa mor daca nu as face programul tuturor acestor institutii 20:00 – 06:00!!)

        Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  8. Oooooof, Vio, m-ai lovit fix in moalele capului cu postarea asta…am intalnit si eu de-a lungul vietii cativa oameni din astia care au avut rabdare si bunavointa sa ma scoata din niste gropi unde ma aruncasem tot eu (din nestiinta, din naivitate sau din prea mult avant).
    Unii mi-au explicat lucruri cu o rabdare si insistenta demna de Sisif pana mi-au intrat in cap, altii mi-au aratat cum sa procedez doar prin puterea exemplului, iar altii m-au “lovit” taios si socant cu adevaruri pe care nu voiam sa le aud.
    Absolut toti au avut un impact major asupra mea si le sunt recunoscatoare tuturor in cel mai profund si respectuos mod cu putinta.
    In tineretile mele (16-17 ani) soarta/karma/coincidenta mi-a pus in fata o situatie in care ar fi trebuit sa fiu sprijin pentru cineva. Din pacate nu am fost in stare, iar lucrurile s-au terminat tragic.
    Pot doar sa sper ca, vreodata, o sa mai am ocazia sa fiu unde trebuie, la momentul potrivit si, de data asta, sa pot sa fiu sprijinul de care va fi nevoie.
    Multumesc ca ne-ai impartasit povestioara asta!

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • @CristinaN: Ma bucur daca ti-a fost de folos si imi pare rau daca te-am intristat. Viata e si trista. Deh. Imi place mie o vorba pe care am mai scris-o mai sus “Be who you needed when you were younger”. Cand ma fac mare vreau sa fiu Om…atat. Cand suntem in rahat se gasesc mereu oameni care ne prind in caderea noastra libera, ne mangaie,ne scutura si ne strang in barte pana ne repara. Ei nu fac asta intamplator. Ei au fost unde suntem noi si stiu cat ne e de greu. Vremea ta va veni si vei face ce-i de facut pentru cine nici nu banuiesti.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

  9. Offf, cat de bine inteleg! Toti avem momente dinastea, cand ne simtim degeaba. Eu am sufletul in ghimpi pentru ca cineva foarte apropiat mie traieste fix exemplul tau cu buletinul de analize. Operatie, terapie, si suplimente care costa o suta de mii de euro pe an. Am senzatia ca orice as face, orice as scrie e degeaba. Orice tema imi pare ridicola si meschina si mi-a pierit tot cheful. De aia am disparut ca magarul in ceata. Merci de incurajarea indirecta. Mi-a prins bine.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • @AnaR: Imi dau lacrimile…ma gandesc la omul drag tie care se afla in necaz. Va doresc putere, sanatate si curaj. Da…Astea sunt marile incercari ale vietii…restul e cancan. Ni se pare ca nu avem nimicuri si ne dam cu curul de pamant si intr-o zi…bang…se intampla o traznaie din asta. Cele mai naspa chestii vin nechemate…intr-o joi dupa amiaza banala, cand credeam ca singura problema e ca nu am terminat un raport…ca ne-a cazut o unghie falsa…ni se vad radacinile sau am ramas cu restanta la intretinere. Problemele mari chiar sunt altele si ne alintam cu tampenii. Nu te lasa. Hang on in there! Stiu…Lectia asta urata o sa lase urme. Let it make you better not bitter.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

      • @Vio, nu ma las, si sper ca si el sa nu se lase! Sper sa ne faca pe toti mai buni incercarea asta. Si sa trecem cu bine peste!

        Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

        • Va tin pumnii si trimit gand bun. Mare incercare e asta…cea mai mare! Sanatate si curaj! Stay strong!

          Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  10. Traim intr-o lume a aparentelor, ne ghidam dupa modele false si asa ajungem sa fim niste oameni falsi.
    Si luatul asta dupa vecin,ca are nu stiu ce mai scump,ca are cutare si cutare ,exemple sunt, ne face muult rau,suferim fara rost.
    Eu incerc sa nu bag in seama prostiile astea, nu vreau sa ma las prinsa in nebunia asta.
    Am in jur persoane pentru care toalele ( tzoalele ) sunt totul si pentru care conteaza ca oriunde merg ,trebuie sa fié la ultima moda. Si cand nu se poate ,sufera si se simt rusinati. Sa vada lumea ca e Adidas,Nike sau crocodil ,altfel par saraci.
    Incerc sa stau departe de ei si sa nu bag in seama cand se plang ca nu are si nu are desi are.mult.
    Frumos ca ati vorbit cu fata cu atata rabdare dar a fost frumos ca v-a si ascultat si nu v-a luat in ras.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • Fata asta avea atata nevoie sa fie ascultata. Avea atata nevoie sa fie vazuta si intrebata si iubita. N-am putut evita intalnirea asta. Ma uit in urma si imi dau seama ca oamenii care au facut o diferenta in viata mea nu mi-au fost alaturi mereu. Cu unii am vorbit poate doar jumatate de ora…dar au schimbat iremediabil ceva in fiinta mea. Mi-au vorbit cu sufletul si m-au vrajit. Toate brandurile din lume nu ne folosesc la nimic daca suntem nefericiti. Vad eu oameni care au prea mult din toate si sunt nefericiti…ca pe un pilot automat. La ce bun toate daca nu ne bucuram de ele. Cand eram copil mancam mamaliga cu zahar ca dulciuri nu erau prin casa ai nici bani de ele. Dar eram fericita cu ce aveam. Dar crestem si ne sufocam cand ne comparam si ne da cu minus. In competitie ar trebui sa fim doar cu noi insineai sa fiu azi mai buna decat Vio de ieri. Incerc. Te felicit ca poti ata departe de figuri si fite. Eu am mai pacatuit…dar fericirea nua venit de la mall… a venit din lucruri mici, ieftine sau gratuite si din inimile oamenilor dragi.

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

      • Exact,lucruri mici si marunte ne pot face mai fericiti. Am observat Si eu mai calc stramb ca ma las ” uitata ” dupa cine stie ce,dar imi revin pentru ca asa mi-am impus eu,sa nu ma las atrasa dincolo pentru ca m-as schimba total ,as deveni fitoasa si insuportabila dorindu-mi tot mai mult. Si nu ne trebuie mai mult,avem.sanatate imi doresc mai mult.
        Poate toti am vrea sa fim ascultati dar nu gasim ascultatorul potrivit .

        Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  11. Eu jinduiesc la mai mult timp cu copiii mei si sa scap de ideea fixa ca eu si numai eu pot sa le fac pe toate in acelasi timp.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • @Irinka: Te cred. Timpul cu copiii e priceless si nu se mai intoarce sa il traim din nou. Toti prietenii cu copii se plang ca in timp ce merg sa faca bani pentru a trai decent…viata trece pe langa ei si copiii mai fac un pas, mai invata un cuvant, mai cresc un centimetru, mai pun o ibtrebare…si ei nu sunt acolo sa raspunda,sa vada si sa se bucure. E o situatie frustranta dar n-ai ce-i face.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  12. De tanjit, nu prea mai am la ce sa tanjesc. Imi ajunge, si ma intind cam cat mi-e plapuma. Dar imi doresc sanatate pentru familie, si pentru ce-i ce-mi sunt dragi. Si doresc sa existe mai multi oameni buni la suflet, asa ca tine, care incearca macar cu o vorba si-un sfat sa aduca un zambet sau o speranta pe chipul omenilor din jur. Pentru ca degeaba ai bani sa-i intorci cu furca, daca in locul unde este inima ai un sloi de gheata, nu valoreazi nimic. Parerea mea.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @Dede Cati: Sanatate sa fie! Sanatate si Oameni sa ne scoata viata in cale! Mi se pare ca binele e ciclic si il primim cand si de unde nu ne asteptam si tot asa il dam mai departe. E o leapsa fara de care lumea ar fi un loc mult mai trist.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  13. Sintetizat.
    Viata mea a fost foarte intensa. Doar copilaria a fost fabulos de minunata, in rest au fost evenimente menite probabil sa ma ucida prin intensitatea lor. Si nu am decat 25 de ani. Dar am avut noroc. Nu am cazut nici macar o singura data. Sau poate nu am avut timp sa constientizez. Am fost total naucit de succesiunea de evenimente. Am si reusit sa strang ceva bani, mi-a fost publicat un studiu care a fost o surpriza si preluat in mediile stiintifice din ramura mea. Apoi am publcat iar, material aveam cu nemiluita, initial a trebuit sa ma incadrez in anumiti parameri. Acum, munca mea s-a materializat in pasiunea mea. Ma consider un om care va reusi in ceea ce isi propune. Atata doar, nu mai am nici cea mai mica incredere in oameni. Poate cu timpul…
    Incercati sa dati o sansa pasiunilor voastre.

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  14. @Vio…ca tot imi place mie sa ma laud….si acum am prins momentul. Uite, am sa fac o marturisire…la un interviu in 2013, nu spun unde si pentru ce (Buxelles, daca va spune ceva)…am fost intrebat care ar fi cea mai mare bucurie a mea….raspunsul meu a fost “sa salvez 10000 de oameni”…panel-ul a ramas mut…nu au inteles ce si cum, iar eu, ca un dracusor, zambeam enigmatic….au fost 20 de secunde de liniste dupa care, mi-au cerut sa explic…iar explicatia mea a fost una simpla…

    acum cativa ani, am cunoscut o familie interesanta…doi bunici care cresc o copila, undeva, la vreo 45 de km de Piatra Neamt, intr-o casuta mica, un sat uitat de lume (tatal a parasit familia, iar mama se chunie foarte mult)…atunci, copila era in clasa a 7-a. Am discutat cu ea si m-a impresionat inteligenta nativa si dragostea pentru carte…am intrebat-o ce vrea sa devina si mia- spus “chirurg”…a fost ca o revelatie pentru mine. A fost momentul in care am decis ca fata respectiva va ajunge chirurg…acum este in clasa a IX-a, la un liceu de top in Piatra Neamt, cred ca va termina prima…inutil sa mai spun ca bucuria mea e ca Dumnezeu mi-a dat posibilitatea de a putea sa o ajut, suportand toate chetuielile de scolarizare, casa si masa plus bonus-uri-le….

    Stiu, cu siguranta ca va ajunge chirurg..si va salva nu 10000 ci poate 20000 de mii de oameni…mai sunt cativa ani buni, pana atunci, dar, mai exista misiuni prin Africa…ca tot mi-a devenit draga. Singurul regret e ca nu o pot infia..am incercat, dar nu ma incadrez, din pacate…desi am incercat tot ce e posibil….

    Ea a fost artizanul unei campanii duse de mine si cativa oameni inimosi, sub titulul “un copil care citeste, e un adult care gandeste”…prin care am reusit renovarea unei scoli, plus coletarea unui numar de 3500 de carti, pe care le-au donat bibliotecii satului respectiv..acum strnagem carti pentru un al doilea proiect, o alta scoala renovata si o alta biblioteca…cand voi veni in tara il demaram…

    Eu nu stiu de unde are atata energie…ziua invata la scoala, iar dupa-amiaza e voluntary la spital..deja toti medicii sunt indragostiti de ea, de modul de a fi, de veselia si de optimismul pe care il debordeaza…directorul spitalului (un foarte bun prieten al meu), mi-a promis clar ca o va sustine cat va putea…

    Dorinta ei cea mai mare e sa devina chirurg si sa se intoarca la spital in Piatra Neamt…si, uite-asa, o intamplare poate schimba viata unor oameni…

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 0

    • Daca imi dai detalii, mi-ar face placere sa ma implic.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

      • @Cristina. ..te aștept pe fb și iți dau detalii despre proiecte. Mă găsești Mihai Sorin Barbieru

        Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • Sorin draga, jos palaria, ma simt onorata ca te cunosc…..

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

      • @Julea Adina…sarut mana…toate cele povestite sunt rezultatul uneor intamplari…eu nu am facut nimic special….poate doar am avut putina rabdare, atat

        Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @ Sorin: Mai tu ma tii azi numai intr-o emotie. Jur! Ai facut tare frumos cu copila. Si o sa mai faci frumos. Ai grija de aripile alea sa nu ti le confiste astia la aeroport 😉
      Ca o paranteza,cand aveam banuti destui am ajutat cat si unde s-a putut fara sa astept ceva inapoi. In anul asta salbatic in care m-am reparat, binele ala s-a intors pe cai nebanuite si maini blande s-au intins sa ma prinda si sa ma ocroteasca. Dar din dar se face Raiul…pentru ca Raiul e aici, pe pamant…si ingerii umbla printre noi si fac bine.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

      • @Vio….asa am simțit. …asa am făcut. Nimic special. Cat despre aripi, sa știi ca sunt negre și se asortează cu o pereche de cornițe. …True story. …Am avut doua chestii pe cap, de forma unor coarne….doctorul care m-a operat a zis ca sunt lipoame. …eu cred altceva, așa ca…grija mare….?????.
        De povestit am povestit intr-un moment de slăbiciune. .. cam rar, dar se întâmplă. …☺☺☺☺

        Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

        • @Sorinakis…Oscar Wilde zicea ceva destept legat de asta: “Every saint has a past, and every sinner has a future.”

          Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  15. Ravnesc dupa cateva ore petrecute cu cea mai buna prietena, care s-a stins in 2014 in urma unui cancer de san 🙁

    P.S. Dupa o experienta de genul asta, chiar realizezi ca problemele adevarate sunt altele.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • @MadaP: M-ai lasat fara cuvinte…si eu raman rar fara replica. Imi pare rau pentru pierderea ta. In anul care a trecut mi-a m propus sa nu mai las lucrurile la voia intamplarii. M-am dus la usile prietenilor si le-am zis ca nu plec pana nu recuperam povestile ratate in ultimii ani pentru ca am fost prea egoista, grabita si ocupata. Lor le-a pasat chiar si cand nu ne-am vazut cu lunile si m-au iubit mut si m-au sustinut apoi cand am cazut “Vio…esti mununata si noi credem in tine. Va fi bine pentru ca esti tare” Ma faceau sa plang mereu “Bai…parca nu va merit”. Ei radeau si spuneau ca si eu am fost o prietena buna in momentul x sau y dar ca mi-a spalat corporatia creierul si am uitat. De majoritatea momentelor chiar uitam. Adevarul e ca oamenii nu isi vor aminti niciodata ce le-ai dat sau ce le-ai facut sau ce le-ai spus…dar isi vor aminti mereu cum i-ai facut sa se simta.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Cristian: Uimitor e ca nu prea ma prind…si asta se intampla rar. Say what?

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  16. Unul dintre proiecte a fost sa demonstram activitatea frauduloasa a Facebook Romania.

    Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  17. Este foarte emoţionant ce ai scris, atât textul cât şi comentariile. Ca să nu mai vorbesc de comentariile lui SorinB…Dacă oamenii s-ar opri o clipă să-şi pună nişte întrebări, poate lumea ar fi altfel.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @Gabi: Ma bucur ca ti-a fost de folos lectura. Cred ca rabdarea si empatia ne-ar face infinit mai usoara existenta. Viata e emotionanta doar ca trecem noi cam grabiti prin si cumva pe langa ea. Nu stiu daca e bine sau rau dar eu vad povesti, nu oameni si vad emotii si zbateri, nu doar reactii. Poate ne vom opri mai des si-i vom privi cu mai multa blandete si intelegere pe cei de langa noi, intelegand ca duc o lupta crancena la randul lor. Cand o sa intelegem ca nu suntem in competitie si ca ne-ar ajuta mai mult sa ne dam mana sa trecem mai usor prin greutati…lumea asta o sa arate altfel. Sigur ca intre timp o sa ne-o tot luam ca o sa fim draguti si o sa primim mumu inapoi de multe ori. Dar ce-ar fi viata fara aventura si lectii?

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  18. Uimitor a fost sa demonstram activitatea frauduloasa a Facebook Romania.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

    • @Cristian: Uimitor e ca nu prea ma prind…si asta se intampla rar. Say what?

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

      • @Vio, e doar un job ca oricare altul. Mă lăudam, atâta tot. Mă bucur că m-ai băgat în seamă.

        Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

        • @Cristian: Pai oameni suntem. Am intrebat sa pricep si io sa nu mor proasta :))

          Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  19. Ce ganduri triste. Nici n-am cum sa te incurajez, ca suna a ‘Dosar Firea’ tematica.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  20. @Cristian: Well…si tristetea face parte din povestea asta numita viata. Vad ca esti in mood electoral :))

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  21. Bunatatea, caldura sufleteasca, empatia, timpul acordat cuiva in suferinta….tot ce inseamna ” bine” este ca un bumerang, cat dai atata primesti.
    Nu neaparat cand vrei si crezi tu ca iti trebuia, nu neaparat vine la tine, poate vine la cei dragi tie….dar vine inapoi.
    Ca sa vezi si sa crezi asta trebuie sa treci prin viata.
    Si eu am trecut si am trait, am daruit si am primit…dar nu am pus niciodata in balanta, e cand trebuie si atat cat trebuie, cu certitudine…

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  22. Vio, cu fata ai fost, mama de care ea ar fi avut nevoie, dar cumva nu a fost langa ea, ai fost prietena de care avea nevoie, dar cumva ..nu are prietene așa intelepte. Asa e în viața. Lîngă noi apar oameni care nu apar întâmplător. Ori
    ar putea să ne ajute, ori ar putea fi ajutați. Si trecem unii pe lângă alții ca robotii……..Gândeste te ca ai fi putut să treci pe lângă ea, sa nu ti pese și să nu întrebi nimic. Asa ai dat mai departe ce ai primit si o sa primești iarăși înapoi inzecit, ceea ce iti si doresc. Vorbesc din proprie experienta, dar a trebuit să treacă ceva vreme să înțeleg toate astea.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @ Cornelia: Asa e. M-a chemat poate cu gandul. Si ma gandesc pe langa cati oameni si cate suferinte trecem grabiti si nepasatori in fiecare zi. Oamenii care ne apar in cale apar cu un rost si nu stiu nici ei si nu stim niciodata nici noi ce vor sadi in inima noastra. Mi-a spus ca mama ei a avut un accident si nu mai poate lucra. fata venea din provincie…ca si mine. M-am vazut pe mine mai mica. de cate ori nu m-am culcat plangand din cauza greutatilor. pe mama n-am sunat-o sa o incarc si prietenii le aveau pe ale lor. Si mie mi-au iesit in cale straini blanzi si nu o sa-i uit niciodata.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  23. Cel mai neinspirat lucru pe care îl poate face cineva este să fie nemulțumit de viața lui dar să aștepte să i-o schimbe vreo baghetă fermecată.
    E firesc să observi și ce fac cei din jur.( Puterea exemplului…spiritul competitiv…bla bla. ) Dar de la a recepționa un mesaj până la a-ți amărî zilele oftând după chestii pe care nu poți să le realizezi prin tine însuți sau care, chiar dacă ți-ar pica din cer nu ai ști cum să le “stăpânești” decât dacă ai avea turbinca lui Ivan…
    Ești mulțumit de viața ta? Nu? Îți miști neuronul și mușchii ca să schimbi ce te nemulțumește? (asta dacă ești sincer, obiectiv și realist când zici că știi ce te nemulțumește) Restul este …literatură.
    Duamna Vio când vorbește o face din propria experientă. Și, ce să zic, e de admirat pentru mișcările pe care le-a făcut, și îndrăznesc să spun, și pe care le va mai face. Măcar de ar mișca ceva acolo…unde trebuie (atât în oameni cât și în întâmplări).

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Simona: Ai mare dreptate cu tot ce spui. Cica pentru cei nascuti in colivii, zborul pare o boala. Asa vedem si noi de multe ori lucrurile si ne tinem singuri captivi in anumite situatii. Credem ca fara jobul x sau relatia cu y o sa crapam si o sa ne dezintegram. Ne amagim. Nu mori de foame daca pleci de la un job toxic…mori incet si sigur daca ramai unde nu-ti e locul, gandul si nici tribul. La fel si cu relatiile. Dar suntem caposi si invatam numai cand facem buba si doare. Ai dreptate si cand spui ca o sa mai fac schimbari. Yep, I will fail again! I will make glorious mistakes. Face parte din procesul de invatare. Dar nu mi-e teama pentru ca stiu ca dupa ce or sa doara or sa devina lectii si povesti si or sa ma faca mai Om.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  24. Pingback: mihai vasilescu blog | Singurătate în mijlocul mulțimii

  25. Intr adevar 2015 a fost intr un fel…karma asta. Daca ne am deschide sufletul si am zambi cu incredere am convingerea ca am fi altfel.

    P.S. Detalii despre bratari ne poti da? Niste poze, un cont de facebook….nu de alta dar vreau sa ajut sa si pastreze pasiunea comandand cateva 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *