Prima oara s-a întâmplat la restaurant. Eram trei oameni în toată firea la o masă, încercam să dicutăm câte ceva și efectiv nu ne puteam înțelege din cauza răcnetelor emise de trei plozi care găsiseră de cuviință să se joace exact lângă noi. Asta în timp ce părinții lor, aflați la două mese mai încolo, executau cu delicatețe biluțe de muci și admirau plini de încântare cum progeniturile lor reușesc să disturbe un local întreg. Niciunul dintre ei n-a catadicsit să scoată vreun cuvânt, ceva care să aducă măcar de departe a „terminați cu gălagia”. A trebuit să le suportăm strigătele până am plecat. Mă întreb și acum, când scriu, cam ce s-ar fi întâmplat dacă mă apucam să urlu și eu: copii, ia duceți-vă să zbierați lângă masa tâmpiților care v-au dat viată și nu sunt în stare să vă crească! Ieșea cu scandal? Ieșea. Păcat că n-am făcut-o.
A doua oară, aseară. Eram în supermarket. La casă, în spatele meu s-a așezat o mamică însoțită de doi copii, băiat și fată. Încă așezam produsele pe bandă când ăia mici au început să pună chestii din coșul lor peste ale mele. Desigur, totul acompaniat de chiote, strigăte și alte șmecherii din astea pe care le fac cei mici atunci când mă-sa doar se uită bovin în gol și nu schițează nici măcar un gest. Băi, dar măcar un „nu e voie” să fi auzit. O laie, de unde? Din păcate (sau din fericire) eram rupt de oboseală și n-am avut putere decât să mă uit cu silă. Să nu mă înțelgeți greșit, îmi plac copiii, mă bucură când interacționează cu mine, de multe ori mă cobor la mintea lor și interacționez și eu cu ei, mă strâmb, mă scălămbăi, îi fac să râdă. Dar una e una si alta e alta.
A treia oară, tot aseară. Pe stradă, în drum spre casă, am trecut pe lângă doi oligofreni (soț și soție, probabil) ce traversau, printre mașinile aflate în viteză, cu un copil mic care mai mergea și pe bicicletă. Taxiul din fața mea i-a ratat la mustață. De fapt, asta a și fost faza care mi-a pus capac și m-am hotărât să scriu. Două exemple clare de nesimțire, unul de inconștiență, și toate trei legate de copii care n-au nicio vină că părinții lor sunt niște vite încălțate din cauza cărora vor ajunge cel puțin la fel de nesimțiți. Asta dacă supraviețuiesc, bineînțeles.
Bine, mă gândeam că până la urmă ar trebui să mă doară la bască despre modul în care își educă alții progeniturile. Dar nu am cum, atâta vreme cât constat că libertatea mea se termină unde începe nesimțirea lor.
P.S. Abia aștept să ajungă la maturitate (sau măcar la adolescență) generațiile astea crescute cu „parenting modern” și „personalitate neîngrădită”. Pur și simplu nu mai am răbdare până ce părinții ăștia care nu spun „nu” copiilor se vor confrunta prima oară cu problema: „dă-mi și mie 60 de lei să-mi iau un gram de iarbă”. Tre’ să-i dai, nu? Că doar nu poți să lași copilul în bezna necunoașterii.
În sfârșit cineva care are aceeași părere despre părinții ăștia care se cred miezul din dodoasca ca au făcut niște progenituri…ahhh. …și ce mor când aud replica „ce vrei dom’le, sunt copii, nu au stare” :)) da ține-i în morții mă-tii la tine la masa sau acasă, cu bona sau soacra…
Comentariu beton!17924
@E, și nici macar nu m-ar fi deranjat că se joacă pe acolo. Că, până la urmă, așa e sunt copii. Dar de ce să-l lași să zbiere în halul ăla?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.2674
Te incadrezi perfect in ambele categorii din preambul. Roaga pe careva sa-ti explice ce-am zis.
Comentariu beton!328
Ar trebui ceva de genul „Carnet de parinte” cu niste cursuri si examen ca la conducere auto fara de care sa nu ai voie sa faci copii… Sf nu?
Comentariu beton!806
Sau na! Ai voie sa faci copii dar fara carnet tine-i dreq acasa cum tii masina in garaj fara permis!
Comentariu beton!4112
@petreceredepietoni, jur că aș introduce sisyeme de testare psihologică pentru părinți.
Ohoooo, unde trebuie sa semnez pentru asta?
Comentariu beton!343
@lectorarumana, din păcate, nu ai unde.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.1329
@Cricri, zici?
In beci ca nu se aude nimic.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.125
@Daniela, pe stilul ăsta putem discuta ce mișto ar fi fost să fi folosit mă-ta prezervative.
Cred ca ai luat-o personal si nu ai inteles esenta, mesajul!
Eu pot sa inteleg ca tu sugerezi ca acei copii care urla in restaurante sunt handicapati :))
Un SF de groază…Dă-i unui om puterea de a hotărî cine are dreptul de a face copii și cine nu și, oricât de bine intenționat ar fi, în scurt timp va ajunge să creadă că e un mic dumnezeu. Atunci să vezi regrete…ce bine era când ne mai deranja și pe noi cineva…
Comentariu beton!3015
Când spune un părinte ce gândesc eu, care nu am copii, creste inima in mine.
Comentariu beton!464
@Cristina, chestie de bun simț. Pe care vitele alea nu-l au.
Eu sunt parinte si inca imi trag de maneca copiii daca mai uita ceea ce i-am invatat cat au fost mici. Uneori ma trag ei de maneca, doar acum sunt si ei oameni mari. Sa-i las sa urle sau sa se poarte ca nesimtitii – niciodata! Dar sa vezi tu Mihai cum e aici in Germania cu copiii. Vezi plozi de-astia urlatori peste tot si parintii se poarta exact ca cei descrisi de tine. Daca am indraznit sa-i „cert” putin, mi-am atras antipatia tuturor celor din jur, nu doar a parintilor. Aici cei mici stiu inca din fasa ca ei au drepturi…
De cate ori vad cate un astfel de exemplar, nu pot sa nu ma umflu in pene la gandul ca eu mi-am educat copiii bine. Sunt sigura de asta!
Ce e trist insa e faptul ca cei mici vor deveni adulti si vor face la fel, vor fi nesimtiti precum sunt azi parintii lor.
Comentariu beton!846
@Iona, abia aștept să crească plozii ăștia crescuți pe stil modern. 😉
Exact cum spune Ilona este si in Spania! Acolo daca il certi in public, sau Doamne fereste ii dai o palma, te ia politia! Te reclama cei din jur! Frate, si ii lasa sa faca ce vor! Pe strada, in restaurant, in magazine, alearga, urla, da peste tine! Eu, doar ma sti, m-am infipt in ei! Se uitau la mine ca la o dihanie necunoscuta! Parintii lor la fel! M-a luat George pe sus, apoi mi-a explicat sa imi tin gura ca ajung la politie?….asadar, ocolesc cat pot situatii de acest gen, dar imi vine cateodata sa dau cu ei de pamant!
Comentariu beton!2813
@angela, well, abia aștept să-i văd maturi.
Draga angela, tuturor ne vine uneori sa dam cu ei de pamant. Asa cum probabil le-a venit si parintilor nostri la randul lor. Pentru ca-s neastamparati, iti testeaza limitele sams. Dar eu am auzit o paralela interesanta: daca George al tau, cand iti pierzi cumpatul si tipi la el sau faci ceva ce il scoate din pepeni vine si da cu tine de pamant? De neconceput nu? De ce blamam violenta impotriva femeilor- adulti care se pot apara- dar nu ne deranjeaza sa ii mai „croim” pe cei mici, care sunt la urma urmei niste pui fara aparare? Makes you wonder…
Comentariu beton!7220
Asa! Bine le faci! Omoara-i , nu tine inauntru animalul din tine! Asa facea si ma-ta cu tine, de aia ai iesit un monstru! Numai vezi nu-l invata cu botul pe labe ca o sa crape ficatul in tine cand o sa vina nora-ta si o sa faca aport cu el. Si culmea, lui o sa-i placa, ca e obisnuit de la mama de acasa sa fie futut.
Se dezbate încă. Ce zici?1316
eu nu astept. vor fi si mai multi mojici si needucati si nevorbiti si….eu uneori mai incerc sa „aplanez” cate o situatie din asta si spun copilului cu „zambetul” pe buze si printre dinti ca sa nu fie tonul „suparator” : esti cuminte, asa-i? nu mai faci asa, sa nu se supere mami. as fi murit de rusine, ca pruncul meu (care acum are numai 23 de ani) sa fi facut asa ceva. si nu stiu ce as face cu el daca nu si-ar educa copilul. stiti? eram pe autobus si asta micu’ facea ceva care cerea palme… si ma rastesc la el, raspunsul cuiva din vecinatate: da’ ce nervoasa sunteti. na?
Comentariu beton!162
@cornelia, avea creierul mai odihnit, na. 😉
Mai era lume pe autobus?
Păi, aștepti si nu prea… Ca , teoretic, ei ne vor plăti pensiile. Ha! Buna gluma!
Se dezbate încă. Ce zici?50
Eu zic sa fie interziși în spațiile publice. Sa îi găsim doar în parc :))))
Comentariu beton!5112
maxim comentariul…you made my day 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?54
@Ade, și acolo doar în spațiile special amenajate. Ca să nu discriminăm stăpânii de câini. 😉
Cu asta ai atins esența!
Mămicile cu căruț sunt în imediata vecinătate a posesorilor de patrupede!
Totul li se cuvine, noi toți ceilalți trebuie să îi înțelegem și tot tacâmul care vine la pachet cu „dreptul” ăla!
Fază de săptămâna asta: o tanti se urcă în tramvai cu un căruț cu una/unu mic și cu o fetiță lângă. Căruțul plasat strategic fix unde va fi ușa tramvaiului. Cei care voiau să coboare au trebuit să se uite la bovină vreo 4-5 secunde până a realizat ea că ei nu au cum să coboare și nici ea unde să urce dacă nu mută căruțul. Totul răgetele fetiței pe motiv că de ce nu a lasat-o mă-sa să apese ea pe butonul care deschide ușile.
Scena continuă – fetița urlând, mă-sa scoate telefonul și da un swipe să își facă refresh facebook (fuziunea la rece era în dezbatere finală înainte de a deveni realitate și nu putea să nu contribuie).
Stația următoare: pune repede telefonul la loc (nu am reușit să aflu daca și-a expus totuși idea cheie care ar fi condus la fuziunea aia nenorocită) și începe întoarcă căruțul – evident că nu avea cameră pentru mers cu spatele deci trebuia întors.
Se deschid ușile și puștoaica începe să zbiere la un nene care aștepta să se urce cum că de ce a apăsat el pe buton și nu a lasat-o pe ea să apese!
Ăla săracul blocat pentru vreun sfert de secundă. Își revine repede și am văzut cu încântare în el că avea ceva idei despre împăiat, tras în țeapă, inițieri în decolări fără aripi și alte d’astea mult mai potrivite familie respective.
Ah, să mai spun că nu sa faci vânt unui căruț cu copil lăsat în mijlocul culoarului în magazine? Sau nu poți la fel cum faci cu un căruț de cumpărături care se oprește fix în picioarele posesorului în timp ce tu îți ceri scuze cu un zâmbet gen oups, nu am vrut să vă lovesc (pe dracu nu am vrut, totul a fost deliberat și calculat pentru efect maxim).
Și am copii, plimb căruțul…
Comentariu beton!5411
@dragos, noroc cu ultima propoziție, altfel ai fi fost ostracizat. 😀
Si viceversa. Urci cu carutul in autobuz. Autobuz care e prevazut cu loc pentru carut si mai are lipit si un abtibild care arata asta. Cativa nesimtiti stau labartati fix acolo. Te uiti la ei intr-un anume fel. Se uita la tine ca bivolii, fara nicio expresie si te lasa sa stai cu carutul in mijlocul autobuzului. Iar daca-i atentionezi ca ala e loc pentru carut, se mai si stropsesc la tine
Comentariu beton!584
Nu cred că mi-aș permite să comentez dacă nu sunt pe subiect 😉
Zbor Emirates de vreo aproape 8h. În cabina din spatele locurilor unde eram urla unul într-un mare fel! Ta-su încerca, dar nimic. Nu se auzea suficient cât să nu îmi doarmă fetele, dar eram stresați să nu le trezească. Aia mică a mea 6 luni jumate.
La un moment dat vine una din stewardese să o întrebe pe doamna mea dacă nu are vreun sirop de temperatură că ăla de urlă are 39 de grade și dacă nu găsesc vor fi nevoiți să aterizeze să îi debarce.
Aveam Nurofen la noi, că așa plecăm la drumuri lungi. Am luat sticla și am mers să „ajut”.
Băi băiete, și ajung acolo cu stewardesa care aduse-se o linguriță și ta-su o roagăpe mă-sa copilului să îl ajute să îi dea 2-3 lingurițe de sirop! Ea era cu telefonul în mână! Presupun că 1$ pentru 500Mega era o ofertă de nerefuzat! Ai dreacu Emirates că dau internet ieftin în avioane, dar nu au medicamente pentru copii!
Nurofenul a avut efect și puștiula lasat-o pe mă-sa să savureze bunătățile onlineului!
Să îmi spună mutu că are vreo șansă să facă ceva bun în viață pornind din asemenea părinți!
Comentariu beton!412
@dragos, auzi? Da’ voi cum ați ajuns cu nurofenul ăla în avion? Era mai mic de 200 ml?
Frătie, am un job nou, driver la ambulanță.Ieri am adus un copilaș acasă de la ceva tratament de la munte.Era binențeles insoțit de mămica lui.La un moment dat, mama era in maieu in spate ca era cald.Apoi a inceput copilul sa plângă.După ceva timp, în spate tăcere.Mă uit, vad niste țâțe mari.Să fie asta soluția?
Comentariu beton!295
@Batranu’, din punctul meu de vedere, ai găsit-o. Asta e, frate! 😀
Parinti cretini, fara respect pentru cei din jur. Si care isi educa la fel plozii. Ohoo, nici dracii mei nu sunt sfinti (ca sa zic asa?). Dar ii atentionam, ii tragem de maneca, ii pisalogim si eu, si sotia, in continuu, pana le intra in reflex anumite chestii de buna purtare. Si inca ceva: ce, plm, sa caute un copil sub 12-14 ani intr-un restaurant? In afara de cazurile in care e petrecere pentru copii, sala de mese sau restaurant in statiune turistica, botez sau nunta (si nu are cu cine sta acasa), de ce sa-l duci intr-o asemenea locatie? Aaa, parintii vor sa socializeze? Plm, ia bona, bunici, sau lasa dracu’ socializatu’, ca in momentul in care iti vine plodul pe cap, trebuie sa-ti schimbi si stilul de viata. Totul se schimba.
O singura data am mers cu cel mare in Centrul Vechi, la o terasa. Dupa ce s-a pupat cu toti chelnerii si chelneritele pe o raza de 500m, a incercat toate scaunele si mesele, a trantit tacamuri, a varsat pahare, a ciufulit un caine (cu stapan) si a cantat pe trei voci tot felul de chestii, am decis urgent sa plecam acasa. Si avea doar 3 ani. A fost prima si ultima iesire de acel gen. Locuri de joaca, parcuri, teatru de copii, circ. Astea sunt pentru copii. Care vrea „iesire in oras” si nu are cu cine lasa copiii, sa faca cum facem noi: unul ramane cu ei, celalalt iese.
Si, da, sunt perfect de acord cu acest punct de vedere: nu e ok ca s-a interzis fumatul in interior doar pentru a permite tuturor tampitilor sa iasa cu plozii in oras. Pai, d-aia fumez eu la usa ca un caine batut? Sa poata merge ei cu copiii in restaurante, baruri si cluburi. Duceti-i, in plm, la KFC si Mac. Ca incep sa ma enervez….??
@petreceredepietoni are dreptate. Nu ar trebui permis tuturor sa aiba copii, ca d-aia se perpetueaza nesimtirea, tampenia, hotia, prostia si neamul prost. Nu cred sa mai apuc acele vremuri imaginate in cartile SF, cand doar anumiti cetateni au drept de vot si de procreat. Dar tare mi-as dori.? Chiar daca nu m-as numara printre „privilegiati”.??
Comentariu beton!9227
@Ionut, poate sunt situații în care chiar nu ai la cine să apelezi și trebuie să-l iei cu tine la restaurant. Dar ține-l în plm mea în frâu. sau, vorba ta, dacă nu ești în stare, ridică-te, cere-ți scuze. și pleacă acasă cu el.
Hmm, al meu merge in restaurant sa mancam de la 8 ani, stie cum sa manance, fara sorbituri, fara sa faca zgomot cu tacamurile, cum sa puna tacamurile la final…Cum să țipe??? De ce?
Comentariu beton!462
@Alina, exact! De ce?
Wow… Decichiar e posibil?:))
@Ionut, eu îmi scot fetele la restaurant regulat!
Și am pățit-o ca cea mică să nu vrea să stea și pace.
Am cerut mâncarea la pachet, am plătit și am plecat. Băuturile le-am plătit de asemenea, pentru că le comandasem.
Aveam variantă să fim nesimțiți și să nu ne pasă de nimeni. Dar nu e o variantă reală, pentru că EU nu pot să mă simt bine dacă copila nu se simte bine, așadar…
Să spun cum că ni s-a spus să stăm că mai e un bebe care urlă și nu e nici o problemă?
Din păcate test pentru evaluarea bunului simț nu s-a inventat!
Dar poate, la un moment dat se va inventa! Speranța moare ultima!
Comentariu beton!331
Bre, io nu-s de acord. Am bebe mic, n-are 1 an, n-am cu cine sa-l las. Il luam cu noi, dar ma pregatesc temeinic inainte. Ma asigur ca e odihnit, ii dau lapte chiar daca nu e ora mesei, ii iau jucariile preferate. Daca Doamne fereste incepe sa urle, il iau in brate si ies din restaurant. Nu plozii sunt vinovati.
Comentariu beton!681
@Diana, păi cam asta zice și @Ionut.
Io am raspuns la intrebarea ce sa caute un plod sub 12 ani in restaurant.
Comentariu beton!90
@Diana, ah, ok.
@Diana, si noi suntem in aceeasi situatie: nu bona, nu bunici, din anumite motive pe care nu le pomenesc aici. Bebe de aproape 1 an….ok. Mai vorbim peste 1 an, cand va fi un chin sa-l tii langa tine la masa. Va bantui tot localul, va explora, va deranja tot ce misca. Daca esti nesimtit, il lasi sa faca ce vrea. Daca nu, cum e cazul nostru, tot timpul unul din parinti va sta in fundul lui, incercand sa-l tempereze. Si asta nu mai e iesire in oras, asa ca mai bine ne lipsim. Aaa, ca sunt unii care zic „nu, dom’le, copilul meu nu se misca de langa mine la masa si vorbeste in soapta”? Exista 3 posibilitati (si puteti da in mine fara grija, suport): ori mint, ori copilul are o varsta inaintata (ca sa zic asa?), ori e atat de bleg si sters, incat nu-l atrage nimic, nu-l intereseaza nimic, nu se joaca, nu are idei, nu gandeste.
Comentariu beton!234
@Ionuț, am mers cu părinții în concedii de când aveam 3 ani. pe vremuri, cu bilete prin sindicat. în afară de restaurantul hotelului sau alte restaurante nu aveau unde mânca. bineînteles că mergeam cu ei. apoi și fratele meu mai mic. îmi amintesc că aveam 5 ani și el 3, la Tusnad, oamenii de la masa de alături erau picați pe spate de cât de corect știam amândoi să folosim tacâmurile, inclusiv cuțitul și furculița pt carne, fără să ne zugrăvim cu sos, nu zbieram și nu făceam circ.
Comentariu beton!243
da, mergeam la restaurant, dar aveam instrucția făcută de acasă, părinții cărau caiete și culori și ne angrenau în tot felul de discuții și nu ne lăsau să ne comportăm ca huliganii. și nu eram chiar genul de copil bibelou.
consider că dacă un copil nu este învățat să se comporte în public, inclusiv la restaurant, să mănânce în public (altul decât familia și/sau alți copii), la 12-14 va fi cam târziu, sau măcar un pic mai greu să învețe.
Comentariu beton!180
n-am copii, dar aș merge pe varianta menționată de Alina, Dragoș, Diana, scot copilul la restaurant (eventual unul cu loc de joacă, acum se găsesc), îi spun ce și cum, îi atrag atenția când o ia razna. când nu mai poate, ne împachetăm și plecăm.
butonul de ”post comment” încă joacă pitulata. n-am vrut să scriu 3 mesaje.
Se dezbate încă. Ce zici?60
@ady, eu am precizat ca restaurantele din zone turistice sunt o exceptie. Acolo e altceva.La fel, as adauga, si cele cu loc de joaca. Poate am fost exagerat cu varsta la care un copil ar putea fi dus la restaurant. Dar raman la parerea ca nu ai ce cauta cu tanci de 3, 4, 5, chiar 6 ani, in locatii d-astea (cu exceptiile mentionate de mine in primul comentariu). Nu e comod nici pentru copii, nici pentru parinti, nici pentru cei din jur. Da, voi spuneti de crestere, dar astept sa imi spuna cineva ca poate tine la masa, in liniste, mai mult de 20 de minute, un copil de pana in, hai, treaca de la mine, 7 ani, fara sa deranjeze pe cei din jur. In primul rand, cand sunt asa mici, nici nu au sonor, nici rabdare, oricata educatie le-ai face. Da, sigur, ii atentionezi, ii tii ocupati cat poti si cu ce poti, dar, cum am mai zis, aia nu mai e iesire la restaurant. Si nu vorbim neaparat de maniere. Al meu mananca mai frumos decat mine.?? Dar, dupa ce a terminat, parca are viermisori. Daca sunt mai multi, deja se trece la un alt nivel de zgomot si prostioare.
Comentariu beton!112
Scuze, am vrut primul buton. ÎMI PLACE ce ai scris.
Las’ ca prinzi a 2 a reîncarnare 😉
Trebuie sa vezi Idiocracy, e pe ideea ta
La 3 ani, dacă ridicam vocea în autobuz pentru că voiam să mă audă lumea și să mă admire, mama îmi atrăgea imediat atenția că nu e cazul să vorbesc tare și că nu pe toată lumea interesează ce am eu de spus – ea aude și dacă vorbesc încet. Da mă, dar e greu cu educația că trebuie să muncești zilnic și e treabă grea! Adică cum să stau eu cu ochii și gura pe copil dacă pot să-mi beau liniștit berea în timp ce copilul face capul mare altcuiva? Cît despre traversat cu copilul prin mijlocul drumului, asta e deja prostie. Dacă l-ar fi amendat cineva să-l usture s-ar fi potolit. Adică dacă nu te duce capul, să te învețe cineva, nu? Am mai zic că-s moară stricată: fără educație, suntem vai mama noastră și va fi din ce în ce mai vesel.
Comentariu beton!263
@Anca, mi-e să nu ne iasă pe nas veselia asta.
Ne cam iese deja 🙁
@Anca, și eu zic că e doar începutul.
Pe ai mei, 3 bucăți, ii ducem la restaurant de când au fost bebei…o bucata e inca bebe (5 luni). Am ales întotdeauna un orar flexibil pt ei, pentru noi si pentru cei din jur. Adică dacă știam ca sunt mai irascibili nu mergeam la ore de vârf ci când era mai putina lume si eram tot cu vorba pe ei. Am incercat si încercam sa nu deranjam pe nimeni. Sincer spun ca nu am avut niciodată probleme de uitat urat. Dacă se încingeau prea tare spiritele plecam acasă cu mâncarea in traista si gata.
In plus, al meu fiind proprietar de restaurant si chef in același timp (adică bagat la oale) a ținut mortiș ca ai lui copii sa fie respectuoși cu toată lumea, începând de la baiatul care spală vasele pana la chelner. Nu exista ca tata e chef. Ai mei nu știu ce înseamnă sa „te dai mare” ca tata are restaurant. Pentru noi e important cu atât mai mult sa te știi comporta intr-un local sau in public. Ei sunt cărțile noastre de vizita.
Comentariu beton!511