8,811 cititori

Abstinența este calea către mântuire

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Nu știu ce reprezintă pentru voi biserica, dar pentru mine e doar un loc unde oamenii care și-au pierdut speranța și încrederea în ei merg și-și plătesc “cererile” de mai bine. Și după aia așteaptă să se întâmple lucruri. Nici măcar nu judec acest comportament. De condamnat nici nu încape vorba. Doar observ ce se întâmplă cu oamenii ăștia și mă întreb cum au ajuns să creadă că viața lor nu le mai aparține? Și de ce tot ce li se întâmplă se transformă în “asta e crucea pe care trebuie s-o port!”?

Părerea mea despre biserica este una destul de clară: este locul de unde o mână de șnapani ține subjugată o masă de oameni care îi urmează orbește pentru că iau ca literă de lege aberațiile pe care le propovăduiesc. Locul unde asumarea nu există nici de o parte și nici de cealaltă. Unde strigătul disperării este acoperit doar de foșnetul banilor. Unde nu exiști ca individ. Locul unde creierul și sufletul întră în moarte clinică pentru că, nu-i așa: există cineva care are grijă de tine. Iar în schimbul acestei griji deosebite, TU trebuie să faci un singur lucru: să-i plătești. Continuarea

8,915 cititori

Am voie să povestesc c-am fost agresat?

Sau e împotriva trendului și hashtag-ului #metoo?

[Ca să n-avem vorbe, am mai scris despre asta pe blog, dar pentru că pe vremea aia pe-aici citeam doar eu și câțiva prieteni de-ai mei (nici ăia toți), o s-o mai povestesc o dată acum, pentru că se potrivește la marele fix.]

Așadar, ca să înțelegeți contextul. Vorbim despre România anului ’92, Românie care n-avea aproape nicio legătură cu România de astăzi. Vorbim despre o țară proaspăt ieșită din 50 de ani de beznă și în care discuțiile despre sex sau pe teme sexuale încă erau tabu. Iar agresiunile sexuale existau doar la cinema, în viața reală n-ar fi suflat nimeni niciun cuvânt despre așa ceva.

Continuarea

6,202 cititori

Cu iubirea la psiholog

Dacă e sâmbătă, e Elena.

Zilele trecute am găsit pe internet un articol scris de o tipă psiholog: “Secretele cuplurilor care au o viaţă sexuală împlinită şi gesturile care trădează nemulţumirea”. Și ne dădea doamna psiholog câteva exemple despre ce fac cuplurile care sunt împlinite sexual, dar și care sunt gesturile după care-i poți recunoaște pe cei care n-au avut noroc în viață. Sau mă rog au avut dar i-au dat un voleu la mare artă. Norocului, desigur.

Bun. Ca să vă luminez și să știți ce aveți de făcut de acum înainte, asta dacă nu-i prea târziu să vă apucați de treabă, o să vă las aici câteva idei strălucite de a avea o viață sexuală în același ton. Adică strălucită. Continuarea

5,647 cititori

Ce te faci dacă vine momentul ăsta?

Știu că nu e cazul celor care citesc acest blog, doar mi s-a demonstrat din plin la textul în care îmi mărturiseam scepticismul cu privire la relațiile începute în adolescență, text în urma căruia mai aveam un pic și auzeam clar cum rage pe străzi fericirea cuplurilor care s-au împreunat încă de pe vremea când de-abia le mijeau tuleiele sau încă le mai dădeau sânii, dar cinșpe ani mai târziu se iubesc ca-n prima zi. Pentru că de ce nu.

Continuarea

6,801 cititori

Când știi că viața ta sexuală a luat sfârșit

Poate mai ai îndoieli, poate tot mai crezi că e doar o fază trecătoare. Te mai minți în serile lungi de iarnă, când frigul este singurul care-ți pătrunde sub plapumă, că vine ea primăvara și totul va fi bine.

Apoi, într-o zi, realizezi că toate speranțele sunt deșarte, deschizi frigiderul și mai ieși din el doar după ce l-ai golit. Cu stomacul plin și inima goală, te refugiezi în online ca să povestești tuturor cât ești de “fericită” și cum viața ta și-a regăsit drumul firesc. Nu are importanță că “drumul” este cel de la aragaz spre cămară și invers. Continuarea

3,518 cititori

Satelitul Selena a fost închiriat de reptilieni

Pentru că ieri am umblat toată ziua şi am ajuns acasă pe la miezul nopţii, nu prea am avut când să scriu. Dar nu-i nimic, aveam păstrat pentru situaţii de genul ăsta un video, care se leagă la fix cu textul de ieri. Este cel de mai jos.

Pentru cei care veţi da “close” după primele cinci secunde, o să spicuiesc câteva chestii din dialogul halucinanto-dement. Nu înainte de a-mi exprima din nou absoluta stupefacţie că oamenii ăştia sunt în libertate, umblă printre noi, supravieţuiesc, mănâncă, beau, dorm, se reproduc şi votează. Gizăs!
Continuarea