Titlul poate să pară o glumă, dar din păcate nu este. După cum o să constatați și singuri din articolul de astăzi, articol scris de cea pe care o mai regăsiți prin comentarii sub numele de THE Cristina. Cristina este medic ginecolog, iar articolul ei de mai jos o să vă facă să râdeți amar de tot. Să purcedem, zic.

Era o scenă mișto pe la începutul filmului “Pretty Woman”, în care Richard Gere îi spune Juliei Roberts (mă rog, e vorba de personajele lor, ați înțeles voi) ceva de genul “La câte am văzut eu în viață, nu mă mai miră nimic.” Replica ei, memorabilă de altfel, cade trist: “Ești un norocos. La mine nu trece o zi să nu mă lase ceva cu gura căscată” (Evident, n-am citat exact, că nu mai stau să caut filmul, dar ideea aia e).

Păi da. Zilnic plec de acasă Richard Gere, convinsă că e greu să mă mai mire ceva. Și mă întorc Julia Roberts (nu’sh dacă chiar la fel de frumoasă, dar posibil umpique mai deșteaptă). Că, nu-i așa, viața e complexă. Și prezintă aspecte. Iar eu sunt ginecolog. Sau genicolog, cum ar zice unii. Sau doctor de pixde, cum ar zice Miai. Iar asta e… într-un tare și mare fel. Și acu’ o să vă zic de ce. Pentru că viața bate filmul, d-aia!

Mai povesteam diverse întâmplări printre prieteni și eram deseori întrebată dacă nu cumva inventez. Zic, frate, mă simt flatata, jur, dar oricât m-aș screme, nu aș avea atâta fantezie cât să scornesc acele situațiuni, ce naiba. Anyway, am zis că la pensie scriu o carte daca n-oi uita ce vreau să zic. Acuma pe bune, cum naiba să o inventez pe doamna care la 3 noaptea într-o iarna geroasa a venit în spital spunând că bărba-so a lăsat o “șoseata” in distinsul vagin al dumneaei sau așa pretinde el și voia să verificăm noi? Dialogul, savuros de altfel, m-ar fi amuzat daca nu m-ar fi enervat. Și da, i-am scos din vagin o șoseta flaușată (verde, da?) făcută ghem. Aham. Am zis că mai rău nu se poate.

N-am cum să o inventez pe doamna care a cerut o rețeta ca să facă copii. I-am explicat frumos că nu merge așa, trebuie făcute niște investigații, spermograma soțului, o analiza să vedem dacă are trompele permeabile, niște teste de ovulație, moment in care mă întrerupe ferm spunând “a, nu, ovulație am sigur, că mi-am băgat ovule!” Oook… poate nu e obligatoriu ca toata lumea sa aibă copii. Decât zic.

Tot cam în aceeași perioadă a apărut o altă don’șoară oarecum cu aceeași problemă. Voia copii. Sex sălbatic cu soțul, dar niciunul nu putea să termine treaba decât prin autosatisfacere, ca să mă exprim academic. Zic aoleu ce s-au găsit ăștia. Bine, după fo doi ani de relație în care nici măcar accidental sămânța lui nenea nu poposise în vaginul doamnei, oamenii erau foarte cătrăniți că de ce nu au ei copii?! El chiar cocoș, că o lasă dacă nu îi face copil, ce mama dreaq, că el a rămas de căruță în toată gașca?! Păi se poate una ca asta? Fiert era, pe bune.

După ceva timp, a apărut Andreea. Gravidă. Foarte gravidă. De fapt, ca să fiu sinceră, în ultimul hal de gravidă. Doar că ea nu prea știa cât de rău gravidă e. Magic, vă zic! Fix ca-n emisiunile alea de pe TLC despre care am zis întotdeauna că sunt o făcătură, că n-are cum să fie așa.

Am zis na, că 19 ani, că grăsună, că ovare micropolichistice adică ciclu de Paște și de Crăciun, un singur contact după o beție in Vamă. Cred că mai beat el decât ea, dar să nu fiu răutăcioasă. Fără prietene apropiate, fără relații bune cu părinții, nimeni să îi atragă atenția. Sau să vorbească.

Voia să nască și să fugă din spital. Am sfătuit-o și ajutat-o să nască și să dea fetița spre adopție în mod legal. Happy end, fetița e foarte bine, mare si iubită, de Andreea nu mai știu nimic. Bine, nici n-o cheamă Andreea.

După cum n-am cum să îl inventez nici pe nenea ăla foarte revoltat care s-a luat de mine cum adică îndrăznesc să spun că gagică-sa nu e gravidă? Că el se slobozește doar prin dos! Zic ei, nu cred că doar acolo. Zice: “Doamnă! Dacă (pardon) curu’ e foarte aproape, poate să rămână gravidă si acolo! Mai interesați-va si dvs!”

Mai avea un pic si îmi zicea fă tâmpito, nu vezi că nimic nu știi?! Mai pune mâna pe o carte si citește, că degeaba te-a ținut tac-to in școala, și-a luat omu’ de la gura să faci tu carte și tot degeaba, aoleu și vai de tine!

În fine. Doar niște mostre. Că dacă mă stârnesc, nu mă mai opresc.

A, stai, că mai am una tare și foarte recenta. Studentă, 23  de ani, venită cu maman de mânuță, maman foarte revoltată că nu i se permite accesul (Covid stuff, amenda DSP etc. Pt mine e mană cerească restricția asta). “Doamna doctor, eu am făcut sex cu iubitul pe ciclu și nu am rămas gravidă. Nuuuuu, nu acum, păi ce, de ce vă strâmbați? Nu acum, al’dată. Și acum, când am făcut intre cicluri, cum de am rămas ?!” Zic “doamnă, cățelele rămân gravide pe ciclu. La oameni e oleacă invers, u know?” Fața ei când i-am desenat cum stă treaba… priceless. Dau cu zău.

Și acum, ca să revenim la oile sau mirările noastre, ceva apoteotic. Fix cam când începeam eu să cred că ce pana mea să se mai întâmple, apare ea. Sau Dânsa. Soția lui Dânsul.

Fâstâcită, ușor incoerentă. “Bună ziua, sunt doctor cutare, ce ați pațit?” “Cred ca am fibrom. Sau extrauterină”. “Nu, nu, stați un pic. Spuneți-mi ce vă supără. Sau ce se întâmplă. Diagnosticul îl pun eu”, îi zic zâmbind.

“Păi am niște menstre modificate un pic cam de prin februarie. Altceva nimic”. În fine, nu redau tot dialogul. Vă zic mai doar atât: doamna mai avea 2-3 zile până să nască și nu știa ca e însărcinată.

Să vă fac sa înțelegeți. Doamna, 30 de ani, absolventă de facultate. Avea în burtă un copil de 3 kile jumate care dădea din toate alea. Timp de 8 luni ea nu a știut că nu are ciclu. Timp de minimum 4 luni nu a simțit că îi mișcă ceva prin burtă. Nu a văzut, nu a sesizat că chestia aia care mișcă mai și crește. În anul 2021, în Capitala României, nu într-un sat uitat de lume, fără dispensar, da? Soțul (“Dânsul e plecat din țară de vreo 5-6 luni”) cred ca o sa se bucure. Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs.

Încerc și mă strofoc din toate puterile să găsesc un motiv pentru care cineva cu discernământ (dpdv legal, cel puțin) ar ajunge in situația asta.

E știut că oamenii se mint singuri. Că aud ce vor să audă și cred ce vor  să creadă. Că aleg să ignore ce nu le convine. Că unii trăiesc într-o realitate paralelă, doar a lor. Mă rog, ați prins ideea. Și aici nu vorbim de puștoaice care mint și ascund o sarcina ca să-l prindă pe ăla, pe modelul “iubi, nu am știut, mi-a venit ciclul peste sarcină, acum am 4 luni, când facem nunta?”

Vorbim despre femei (de fapt, nu doar femei) care nu știu cum funcționează organismul lor din punct de vedere reproductiv. Mno, am avut-o și pe una care la 29 de primăveri nu știa că dacă se tufe rămâne gravidă. Pe bune. Că ea a zis că a răcit de nu mai sângerează de 3 luni. Și când i-am spus că din clasa a V-a copiii învață cum e cu albinuța și polenul, a zis că aia a fost demult și a uitat. Nu, nu e glumă și nici exagerare.

Vorbim despre – da’ chiar, despre ce vorbim aici? Despre faptul că se fac atâtea materii inutile în școala și la educație sexuală ne kkm pe noi? Că m-am oferit voluntar la școala la fii-mea, când era în gimnaziu, să le țin copiilor niște ore și nu au fost de acord toți părinții? Că e prea devreme sa vorbim despre poola, pixda, tuf la vârsta asta (14 ani, da?!), pervertim copiii. Păcat că mi s-a întâmplat după, că trebuia sa le zic despre fetița de clasa a 7-a care a venit la întrerupere de sarcina. 13 ani, da, nas pe sus, mămika mută. Gravida si mămika. Ambele, nehiperpigmentate constituțional, if you know what I mean.

Când am scris pe grupul de “mamiki” de la școală să informez că se poate cere prin DSP, via medicul de familie, vaccin anti-HPV gratuit pt fetițele până în 14 ani, mamăăă, la ce pooli m-au luat! Nu, că ea își vrea copilul viu, urla șefa la mămiki. Ah, ok, am crezut că vrei să scapi de ea și-ți sugeram discret cum s-o faci. Nu, că ea (mama) a avut tooooooate tulpinile și a scăpat cu tratament naturist pentru imunitate. Zic, chiar toate tulpinile? Pă bogăție deci. Opulență, nu așea.

Bine, mișto asta, spus pe grup cu toți părinții, mame si tați  :)))) M-am enervat și am închis subiectul, zicându-le că eu le-am anunțat că mâine plouă. Dacă vor sa își ia umbrela bine, dacă nu, aia e.

Revenim. Na, că mi-a venit nervu’ ăl mare. Un pic tristuțā îmi amintesc și de doamna (corporatistă, chiar CEO ceva) care a venit cu un cancer de col depășit. Doamna nu mai fusese la control de 20 de ani. Prima oară cu colegele la 19 ani i s-a părut “nașpa”. Și pt că nu a vrut copii și nici nu a durut-o nimic (!), nu a mai trecut pe la ginecolog. Doamna care o adusese, veche pacienta de a mea, o căina “vai săraca, și ce om bun e, de ce oare o pedepsește Dumnezeu așa?!”

Pe bune?! Ce treabă are Dumnezeu cu indolența ei? Să nu mă enervez și eu pentru că toate tratamentele în stadiul ăsta al bolii sunt foarte scumpe și se puteau evita cu un simplu și extrem de ieftin, poate chiar gratuit, control anual? Eu ăstora le-aș ridica dreptul la asistența gratuită, dar nu e după mine. Acum toata lumea are drepturi, se știe (#numastarnitz# 😁).

Dar despre asta în alt episod, dacă mă mai lasă Vasilexu. Deocamdată atât, că și-așa a ieșit mult prea lung. Bine, dacă era după mine, mai aveam materiale pentru un roman fluviu în opt volume, Solenoidu pixdii pot să scriu dacă e.

Ca o concluzie, pot să mai zic doar atât: ne dorim educație sexuală în școli, dar uite că cei cu care ar trebui să începem acest gen de educație sunt chiar adulții.

sursa foto: freepik.com