6,153 cititori

De multe ori e prea târziu

Pentru că suntem prinși cu ale noastre, pentru că n-avem timp, pentru că lăsăm viața să ne alerge, în loc s-o alergăm noi pe ea, pentru că de multe ori ne ignorăm și pe noi înșine, pentru toate astea la un loc, ni se poate întâmpla ca de multe ori să ignorăm semnalele venite de la cei din jurul nostru, iar atunci când în sfârșit îi băgăm în seamă, să fie prea târziu.

Cel mai recent exemplu pe care îl am e legat de mama. Mama care a căzut acum aproape trei luni și și-a rupt mâna. Nu mă întrebați cum s-a întâmplat, nu știe nici ea prea bine. Mergea spre casă, a călcat aiurea pe-o bordură și aia a fost. S-a trezit pe jos, cu mâna stângă frântă ca o creangă uscată.

Continuarea

7,360 cititori

Poveste de supraviețuitor

Pe Peter îl cunosc doar de pe Facebook. Ne simpatizăm reciproc, dar cam la atât s-a redus până acum interacțiunea noastră. Habar n-aveam de povestea lui și mi s-a cam ridicat părul pe mâini ieri când mi-a trimis-o. O aveți mai jos.

Am să va spun o poveste din care sper să rămâneți cu ceva. Nu este o poveste tristă, este o poveste reală care se termină cu bine, și asta nu pentru că îmi plac filmele cu happy end, ci pentru că este simpla realitate. Unii vor spune că a fost noroc, alții vor spune că a fost soarta, mie îmi place să spun că a fost rezultatul unei rețete perfecte: medicație, cam 12 ani, de la citostatice puternice cum ar fi Vincristine, la insipidul bariu utilizat pentru imagistică, până la simple pastile de durere, plus mult, foarte mult optimism. Cam 40 de ani până acum. Continuarea

5,108 cititori

Țara lui Papură Vodă

Poate vă era dor să mai vedeți știri cu idioți. Sau poate ați văzut-o deja, dar n-ați vrut să vă enervați. Lăsați că reglăm acum acest neajuns.

Mdeci, din imaginile de mai jos, eu înțeleg așa: doi polițiști au oprit o mașină în trafic și în momentul în care au cerut ca șoferul (o femeie) sa execute un test cu alcooltestul, a sărit onor soțul de pe locul din  dreapta si-a început să-i ia la pulă pe cei doi polițiști, pe motiv că de ce nu, dacă așa vor mușchii lui. Și când zic “a început să-i ia la pulă” nu aberez, ascultați pe înregistrare și-o să auziți cum îi zice unuia dintre ei fix așa: “dă-te-n pula mea”. Bine, asta pe lângă multe alte mizerii pe care le vomită pe bandă rulantă.

Continuarea

37,456 cititori

Niște chestii esențiale

Abia m-am dat jos din avion, dar simțeam că mor dacă nu scriu asta.

Așa, deci mă pusesem liniștit pe scaun, hotărât sa dorm lejer în ora pe care o aveam până la Timișoara. Mă gândisem prost. Pe scaunul din spatele meu o femeie stătea de vorbă cu altă femeie. Și asta n-ar fi fost nimic, dar discuția avea loc într-un moment de mare încărcătură emoțională în care prima femeie tocmai aflase despre a doua că e însărcinată. Și s-a dezlănțuit jihadul. Știți, o femeie dacă are copii simte nevoia imperioasă de a povesti viitoarelor mămici despre ce au de făcut dacă vor să-i crească și pe-ai lor armonios. Serios, cred că au în adn sau ceva treaba asta. Iar cele două din spatele meu se aflau exact în această situație delicată. Pentru mine, delicată, că se dusese naibii somnul meu.

Continuarea

3,657 cititori

O poveste ca oricare alta. Sau nu.

N-am scris eu textul ăsta. Nici nu aveam cum. Și sper să nu fie nevoie vreodată să scriu ceva asemănător. Atât mai vreau să spun, domnul care l-a scris are 77 de ani. M-aș bucura să pot scrie și eu la fel la aceeași vârstă. 

Am aflat că sufăr de boala Parkinson în 2007, după o zi foarte obositoare la serviciu. Am ajuns la Spitalul Universitar unde am fost diagnosticat pe loc și am primit un tratament. Boala a evoluat, cred că la început pe fond emoțional, după ce a decedat mama și apoi soția, iar copii au plecat în străinătate. Continuarea

5,890 cititori

La doctor

Am un coleg care se tot plângea de câteva zile că i-a ieşit o umflătură pe spate. Părea totuşi ceva la nivel de piele. Aşa că se hotărăşte să meargă la un dermatolog, ca să vază cum stă treaba cu buboiul.

Bine, între noi fie vorba, omul aleargă la medic şi dacă într-o dimineaţă trage o băşină mai tare. Imediat face nişte asocieri în minte, din care reiese clar că are minim cancer la colon, combinat cu prostată mărită si pancreas deficitar. Ferască dumnezeu să sughită, că nu vine la muncă patru zile şi işi trece pe fişa de concediu “preinfarct”. Continuarea

2,167 cititori

Cârciumă, bibliotecă, adolescenţi

Ştirea sună aşa: o cârciumă din localitatea băcăuană Blăgești s-a transformat în bibliotecă publică. Noul sediu al Bibliotecii „Ion Creangă” din Blăgești a fost recompartimentat, renovat și transformat din cârciumă cu sprijinul voluntar al întregii comunității, spun jurnaliștii de la Deșteptarea Bacău. O fi laudabilă iniţiativa, dar eu când am citit-o, primul si singurul lucru care mi-a venit în minte a fost bancul cu „tipografia”:

La badea Ion, vestit că era un om gospodar, vine un reporter care îl roagă să descrie una dintre zilele lui obişnuite de lucru.

– Păi, cum crapă de ziuă, nu mai pot ţine geană pe geană, îşi începe badea Ion povestea. Şi mă scol.

– Care-i primul lucru pe care îl faci, bade Ioane? întreabă reporterul.

– Primul lucru pe care-l fac e să beau un păhărel de vişinată, fiindcă am gura amară. După care merge foarte bine o cinzeacă de trăscău…

Continuarea