La mine în casă, copil fiind și ulterior adolescent, subiectul sex era un subiect tabu. Ca, de altfel, în majoritatea caselor și familiilor din România acelor ani. Nu vorbeai despre sex, că era rușinos, la fel cum nu se vorbea despre homosexuali, despre prostituție și în general despre orice subiect care ar fi inclus în dezbatere și vreun organ sexual. Cât despre sex anal sau oral, să fi vrut și n-aveai cu cine să vorbești, pentru că astea nu existau. Pe scurt, eram o nație de asexuați moral și nu numai.

👉 Deschidem o mică paranteză. Cam acesta ar fi momentul în care pudibonzii ar trebui să renunțe la lecturarea acestui text. Am închis paranteza. 👈

Eu, personal, am aflat că femeile au ciclu de la un vecin și amic, mai mare decât mine cu vreo 4-5 ani. Stăteam de vorbă într-o zi pe casa scării și omu’ mi-a explicat că femeilor le curge sânge din pixdă. Scurt pe doi, mă scuzați de exprimare, dar fix așa mi-a fost explicat, frust și brutal, exact cu aceste cuvinte. Țin minte că nici măcar nu l-am crezut, în mintea mea a fost clar că aberează, cum adică să le curgă sânge de acolo? Că doar n-au vreo rană.

Când mi-a văzut uimirea pe față, a ținut să adauge, superior și atotcunoscător: „Dacă vrei să iasă copilul, atunci trebuie să le fuți”. Din nou m-am gândit că aberează și de data asta chiar aveam dreptate. Doar că aveam s-o aflu niște mulți ani mai târziu. Ar mai trebui menționat că omul care îmi dădea atunci și acolo una dintre primele lecții de educație sexuală din viața mea, era deja în clasa a XII-a. Acum pare și mai tristă situația, nu?

Ce să vă mai spun? Că povestea asta nu e inventată de mine, că este sută la sută reală? Pentru că da, cam ăsta era nivelul nostru de informare, deși toți patru eram adolescenți, vârstă la care n-ar mai fi trebuit să fie de multă vreme un mister pentru noi treaba asta cu graviditatea.

Ah, stați că mai am ceva. Ai mei mergeau la niște prieteni de familie să se mai uite la filme pe video. Mă luau și pe mine de multe ori. Un gest mișto, de altfel, că pe vremea aia nu prea aveai unde să vezi Rambo sau Terminator. Dar era extrem de frustrant să mă pună să mă uit în altă parte sau să-mi acopăr ochii de fiecare dată când în vreun film avea loc vreo scenă de sex. Care scenă de sex nu era în niciun caz explicită, iar eu nu mai aveam 9 ani, eram totuși prin clasa a șaptea sau a opta. Cu toate astea, n-aveam voie să mă uit, că nu era conform moralei în care fuseseră crescuți ai mei.

Și totuși, în cazul meu lucrurile stăteau binișor, dar cât de frustrant trebuie să fi fost pentru ceilalți copii care mai erau pe-acolo, pe care-i obligau să iasă din cameră la fiecare astfel de scenă, urmând să fie chemați după ce se termina cu mozolul de pe ecran: „Gata, puteti intra, că s-a terminat”. Păi ai mei erau deschiși la minte și permisivi, pe lângă ceilalți părinți de acolo.

Pe scurt, astea erau vremurile, părinții noștri nu erau în stare să gestioneze astfel de subiecte, prin urmare am intrat aproape toți în adolescență cu educația sexuală a unor pui de maimuță care-și descoperă uimiți organele sexuale și încep să tragă de ele, ca să vadă ce se întâmplă. Iar eu eram băiat, dar la fete situația era și mai tragică. Pentru că de multe ori se lăsa cu bătaie, doar așa preventiv, ca să le „scoată pula din cap”. Nu, n-am inventat eu nici expresia asta, cine a copilărit pe vremea aia, și avea părinți obtuzi, știe exact ce zic.

Și voiam să vă întreb, mai ales că mulți de pe aici aveți copii, iar la școală nici gând să se pomenească despre educație sexuală sau despre vreun astfel de subiect, voi cum faceți sau cum ați făcut cu ai voștri? Le-ați vorbit deschis despre sex și sexualitate sau îi lăsați să descopere singuri ce-i așteaptă?