Ora 5.00 dimineață M-am trezit speriat și plin de transpirații. Am visat că eram la un party la Lulu și Prăzaru’ și ne-au dat să mâncam mici normali, din carne de porc și vită, în loc de mazăre și quinoa. Eram deja la al optișpelea mic când a apărut Prăzaru’ să-mi spună că nu sunt […]
Voi vă dați seama cam cât de nasol e în perioada asta să fii vegan sau raw-vegan? Nu, serios, lasă că e mai dificil să-ți procuri frunze și iarbă, dar să nu mai ai cui să-i spui după primele cinci minute de conversație că tu nu mănânci carne? Sau cui să-i arunci așa din poignet […]
Astăzi o să vă povestesc despre George. George a fost unul dintre cei mai vechi și buni prieteni ai mei. Și-am folosit perfectul compus al verbului „a fi”, pentru că acum nu mai este. Adică el este, există, dar nu mai e prieten cu mine. Dar toate la timpul lor. Multă vreme, George a fost […]
Am mâncat zilele trecute o chestie raw-vegană denumită pompos „Snickers”, evident după batonul cu același nume. De fapt, mint, am încercat să mănânc, pentru că rar am pus gura pe ceva mai rău la gust, n-am știut cum să ajung mai repde la gunoi să fac „Snickersul” dispărut mai repede din fața și din viața […]
Copii, îmi pare bine că eu sunt cel care vă dă vestea pe care cred că mulți dintre voi o așteptați de multă vreme. În sfârșit știința a făcut ultimul pas al progresului. Un pas care poate să pară mic, dar de fapt este uriaș. Datorită lui s-a terminat cu scuzele de genul „eu nu […]
Să nu luați foarte în serios ce zic acum, e posibil să vorbească foamea în locul meu și prin urmare nu sunt pe deplin responsabil de ce fac sau ce spun. Păi, dacă e posibil, ieri am poftit la o nenorocită de ciorbă. Mai era și de roșii. Sau supă, nici nu știu, cert este […]
Am intrat în a treia săptămână de mâncat frunze. Mă rog, ele poartă pompoasa denumire de „salată”, dar tot frunze sunt oricum ai lua-o. Și m-am săturat dă dânsele ca de mere acre. Numai când le aud foșnitul, mă ia așa un ușor strepezit de dinți și-mi vine să fug în munți, unde să trăiesc […]
Pregătisem altceva pentru azi, dar mi-am adus aminte că salvasem zilele trecute postarea asta, exact cu scopul de a v-o arăta și vouă. Este scrisă de Dan Pavel și sfatul meu ar fi să-i dați follow pe Facebook omului ăsta. Pentru că uneori reușește să mă binedispună chiar și când sunt dus cu capul.
Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de […]
