Megaimaj, coadă. Scrolez și aștept, scrolez. Un cetățean trece imperial pe lângă toți fraierii de la coadă și se proptește în față. Nu mai scrolez. Vorbesc: – Șefu’, matale nu știi sau nu vrei să stai la coadă? Cetățeanu’ se întoarce spre mine și mă scanează din cap până-n picioare. Probabil n-a tras o concluzie […]

Am mai spus de multe ori pe-aici că în ultimii ani am ajuns să fiu dependent de card, rezolvând astfel spinoasa problemă a umblatului cu cash după mine. Și lucrurile ar fi mers în continuare sublim, dacă treptat n-aș fi realizat că mai am o problemuță din aceeași zonă. Și anume, nu suport cozile, frate. […]

Acum am un nou Mega Image în raza mea de acțiune, mai precis, ăla de la Victoriei. De, schimbi locu’, schimbi norocu’. Și pentru că dimineața coada ajunge uneori la dimensiuni astronomice (uneori am impresia că ar putea înconjura Planeta Venus; de două ori), până ajung să aud că-mi este adresat mie eliberatorul „casă liberă”, […]

Eram la Mega şi făceam pe mine. La propriu. Dansam de pe un picior pe altul, doar-doar mai trecea senzaţia. Ţi-ai găsit, o durea drept în fund pe doamna vezică de dansul meu tribal. Noroc că erau două case deschise, iar la una dintre ele stătea la coadă o singură persoană. O bătrânică simpatică. Fix […]

Vineri seara ma duceam cu prietenul meu R. sa ne intalnim cu cineva. Catre Eroii Revolutiei, aglomeratie ca la balamuc, toate benzile ocupate si coada pana la Tineretului. Dupa ce l-am facut albie de porci, ca pune intalniri la ora asta (mai era jumatate de ora si incepea meciul Stelei cu Vasluiul, iar la ora […]