7,798 cititori

Românii și curentul

Mă gândeam la o chestie. De aerul condiționat nu se teme nici dracu’, în schimb, chiar dacă afară sunt patruzeci de grade la umbră, pune un român să stea undeva între două geamuri deschise, sau între două uși, sau (varianta cea mai nasoală) între o ușă și-un geam și l-ai terminat. Două ore mai târziu ajunge direct la urgențe, cu febră mare și sistemul imunitar la pământ. Ce să mai, ajunge pe jumătate mort.

Iar dacă cineva face greșeala să-l întrebe ce-a pățit, o să răspundă cu un glas stins, muribund:

– M-am nenorocit, am stat în curent. Continuarea

4,884 cititori

Bun, și după?

Înțeleg că vinerea asta, pe 10 august, se preconizează că vor ieși în Piața Victoriei sute de mii de oameni pentru că se întâmplă șmecheria cu protestul diasporei.

Bun, perfect, sună sublim și m-aș bucura să fie măcar jumătate de milion ca să știm o treabă. Dar am și eu o nelămurire.

Să zicem că se strâng chiar mai mulți, să zicem că se strâng un milion de protestatari în Piață. Minunat, cred că e recomandat să vezi măcar o dată-n viață cum arată atâția cetățeni la un loc. În plus, am așa o bănuială că se aude mișto de tot #muiePSD dintr-un milion de piepturi. Așadar, până aici, totul sună foarte bine.

Continuarea

4,312 cititori

Ce fac oamenii când au impresia că nu-i vede nimeni

Pentru astăzi v-am pregătit un text cu o mare încărcătură emoțională. Dacă vă știți mai slabi de înger, recomandarea mea ar fi să nu-l citiți ca să nu rămâneți cu sechele. Așadar, să purcedem, ce fac cetățenii din jurul nostru atunci când sunt convinși că nu-i vede nimeni.

– Fumează, ascunși în diverse locuri

Eu cu ochișorii personali am văzut un cetățean care a ras scurt o țigară, dosit fiind după un automat de băuturi răcoritoare, pe Luton. Iar Luton ăsta e un aeroport de pe lângă Londra. Mai mic, mai pentru cetățenii care zboară cu low-cost, dar tot aeroport se numește. Asta ca să nu mai pomenesc de inspiratul care a fumat în buda avionului, pe ruta Lisabona – București, anul trecut când mă întorceam din concediu (păcat c-am fost nevoit să-mi șterg toate postările, la asta comentase inclusiv una dintre stewardesele de pe zborul ăla). Continuarea

4,078 cititori

România mai multor jumătăți

Dacă nu trăiești într-o peșteră, cu siguranță ai constatat că țara asta este împărțită în jumătăți, multe jumătăți.

Jumătatea care susține psd-ul versus jumătatea cealaltă. Jumătatea care a ieșit la vot versus jumătatea care n-a ieșit. Jumătatea care susține #fărăpenali versus jumătatea care zice că e o prostie. Jumătatea care crede că #muiepsd e o tâmpenie versus jumătatea care-l aplaudă pe cetățeanul cu numere de Suedia. Oriunde te-ai uita, orice subiect s-ar aborda, o să constați că oamenii se împart automat în jumătate. Continuarea

6,098 cititori

Veganii sunt mai răi decât foștii fumători

Din punctul meu de vedere există două feluri de vegani: cei care-o fac din convingere, strict pentru ei, și-i doare-n lupă de ce cred ceilalți despre treaba asta și cei care în permanență au nevoie de validarea celor din jur. Știți voi, ăia care, deși nu intersează pe nimeni, îți povestesc în primele cinci minute după ce i-ai cunoscut cum nu mai mănâncă ei carne și cum treaba asta o să influențeze decisiv viitorul acestei planete.

Și doamne ferește, în loc să cazi extaziat în fund în urma acestei mărturisiri nesolicitate, să faci greșeala să le dai de înțeles că măreața lor realizare te lasă rece sau să scapi vreo glumă de genul „și dinozaurii erau ierbivori și tot au dispărut” că ți-ai dat foc la valiză. Plus că riști s-asculți o prelegere de minim patrușopt de minute despre cum ienupărul are aceleași proprietăți nutritive cu mușchiul de vită, pulpa de goji înlocuiește cu succes carnea de vânat și măceșele sunt o delicatesă pe lânga care prepelița în aspic seamănă a parizer expirat. Continuarea

5,292 cititori

Ce-i cu sunetele ciudate care se aud pe tot globul?

Este că nu ştiaţi că pe tot globul se aud nişte sunete ciudate despre a căror provenienţă nu poate să se pronunţe nimeni?

Ei bine, nici eu. Da’ am citit un articol care mi-a deschis mintea (și urechile) și m-a lămurit că e nebunie mare în toată lumea. Serios, cică nu se mai poate să dormi noaptea de la atâtea zgomote.

Continuarea

6,381 cititori

Darwin versus Dumnezeu tatăl

Nouăzeci la sută dintre românii care au copii la scoală au decis că religia trebuie să existe în continuare în programă. Buuuun, un procent cu adevărat devastator şi care, probabil, ne reprezintă ca naţie. Ştiţi cum e, râdem-glumim, dar când vine vorba de ăl de sus, o lăsăm şi noi mai moale ce naiba, că odată se supără. Continuarea

5,760 cititori

Cea mai tare idee de business

Săptămâna trecută, pe când trotinetam spre casă, m-am întâlnit cu un amic care ducea în lesă un puiuț de labrador auriu. Am descălecat și-am făcut câțiva pași împreună ca să mai punem țara la cale. Well, n-am putut să nu remarc că n-a existat vreo reprezentantă a sexului frumos care să-l observe p-ăla micu’ și să nu afișeze instant cel mai larg zâmbet pe care-l avea în arsenal. Ba chiar cele mai curajoase s-au aplecat să-l mângâie și să-l “ghigi-ghigi”, pentru că n-ai cum să reziști unui cățel cu fața aia. Poți să fii tu prințesa gheții, când vezi de aproape niște puppy eyes ca ăia, te topești instant. Dacă te mai și linge pe față, deja o jumătate de orgasm s-a produs.

Continuarea

6,169 cititori

Hai acasă că eu vreau să plec!

Se dă următoarea situație.

Tu și cu partenerul tău sunteți la o petrecere unde tu te simți extraordinar de bine. Nu contează ce fel de petrecere, puteți să vă imaginați orice fel de adunare care seamănă a așa ceva: party la cineva acasă sau în club, nuntă, festival de muzică electronică sau manele, botez, uatevăr. Cert e că ție-ți place acolo de te piși pe tine. Că tocmai ai revăzut oameni pe care nu-i mai văzusei de ceva vreme, că-ți place muzica, că aștepți să vină și sarmalele, repet, nu contează, te simți foarte-foarte bine la sindrofia respectivă.

Continuarea

3,153 cititori

Mult a fost, puțin a rămas

Hai că nu prea v-am stresat cu fotbalul zilele astea. Am zis să mă abțin că poate nu toți de pe-aici sunt consumatori ai fenomenului. Și nici specialiști, ca subsemnatul care, dacă e să ne aducem oleacă aminte, a zis câte ceva despre Belgia încă de acum trei săptămâni.

Mă rog, dacă e să fiu foarte sincer, sunt specialist atât vreme cât nu e nimic pe bani. Când e să fie pe bani, abilitățile mele, nu știu cum naiba, dispar ca prin farmec.

Continuarea