4,677 cititori

Cum ar fi să nu-ți mai urăști jobul?

Știți voi senzația aia de tristețe care te cuprinde așa, dintr-o dată, în fiecare duminică spre seară când îți dai seama că a doua zi e luni și iar trebuie să te duci la muncă? Și pe măsură ce se apropie ora de plecare de-acasă, te ia așa cu un fel de sfârșeală de-ți vine să inventezi orice motiv de pe lumea asta doar ca să nu te duci. Și de multe ori chiar o faci. Trimiți un email/telefon/sms/porumbel voiajor și-i anunți pe veroșii tăi șefi sau patroni, acești capitaliști fără scrupule, degrabă doritori de profit cu ajutorul circumvoluțiunilor tale trudite, că ești bolnav și că musai trebuie să zaci în pătuțu’ tău de-acasă. Sau că ți s-a spart o țeavă, ori că ți-a luat foc debaraua. Nu contează motivul, contează doar c-ai face orice ca să dispară din programul tău ziua de luni.

Continuarea

7,925 cititori

Copiii referendumului

Pălăria mea se află în colbul de la picioarele celor de la Papaya Advertising. Domnul Robert Tiderle cre’că are cojones de oțel sau ceva. Băgați un ochi pe spotul de mai jos și-o să înțelegeți exact ce vreau să zic. După care băgați și-un share.

Deci, copii, ce facem noi pe 6 și 7 octombrie?

P.S. Dacă n-aveți cont de Facebook, găsiți videoul și aici.

5,453 cititori

Limba română pentru premieri

În școala generală am făcut română cu cea mai severă profesoară din Vâlcea, doamna Farcaș, pe numele dumneaei de scenă. N-am să uit niciodată cum i-a dat un 2 ăluia din spatele meu pentru c-a avut proasta inspirație să se ridice în picioare, în timpul orei, și să-și reclame colegul de bancă: „Tovarășa profesoară, Andrei se râde de mine”. I-a dat 2 pe loc, nu înainte să-i explice calm că „a râde” nu este verb reflexiv.

Continuarea

6,608 cititori

Suntem la fel de înapoiați ca acum 80 de ani

Deși pare o chestie din altă lume și din alte veacuri, să știți că în spațiul carpato-danubiano-pontic încă mai există cetățeni care au prins pe viu vremurile când femeile nu aveau drept de vot. Sau, mai bine zis, când nu aveau niciun drept. Ia fiți atenți aici:

Continuarea

12,258 cititori

Țara adolescenților cu burtă

Ce voiam să vă-ntreb, ați mai ieșit din casă de când au început școlile?

Dacă răspunsul e afirmativ, o să vă mai întreb și dacă v-ați uitat un pic în jur, gen la elevii care vin și se duc la și de la școală. Și vă întreb asta pentru că, deși habar nu am ce spun statisticile despre obezitatea infantilă, la o simplă privire așa cu ochiul liber, poți să-ți cam dai seama că situația e groasă. Sau, mai bine zis, situația e grasă. Băbăiatule, cred că mai bine de jumătate dintre copiii și adolescenții din România sunt grași sau, dacă nu sunt grași, au fizic de greiere biped.

Continuarea

6,715 cititori

Șase semne clare că ești homofob

Pentru că, de când cu referendumul pentru redefinirea familiei, nu există zi în care să nu mă lovesc de subiectul ăsta, mi-am zis c-ar merita să scriu care-s semnele ce te ajută să recunoști imediat un bigot homofob. Iar dacă te încadrezi în oricare dintre ele, well, nu mai trebuie să-ți spun eu.

Continuarea

8,366 cititori

Adevărul despre daci

Credeam că treaba asta cu dacii, care au devenit dintr-o dată un fel de buricul pământului, e doar un trend trecător impus de studenţii repetenţi de la facultatea de istorie. Dar m-am înșelat. Am făcut pe cont propriu niște cercetări modeste și am ajuns la concluzia că toate marile personalităţi ale lumii, din toate timpurile, au fost, fără urmă de îndoială, daci. Sau, dacă nu erau puri sută la sută, măcar nişte sânge de urmaş de-al lui Burebista tot aveau. Stați ca vă dovedesc imediat.

Romanii. Chiar dacă n-au fost de la început daci, au devenit prin adopție. Au picat ca fraierii în capcana dacilor care i-au momit aici, folosindu-se de femei și haleală ieftină și bună, pentru că le era prea lene să inventeze o limbă cât de cât decentă. Până la urmă chestia asta s-a dovedit a fi benefică, altfel astăzi n-am fi putut să scriem viezure, barză, mânz, ci încă le-am fi desenat pe bucăţi de piatră. Continuarea

5,148 cititori

Când ai dat ultima oară șpagă?

Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo “atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent. Continuarea

6,837 cititori

#muiepsd, diferența între teoretic și practic

Voiam să termin de ieri cu subiectul ăsta, dar vad că nu pot.

După scrisoarea de susținere postată de Doamna care încet-încet se îndreaptă spre titlul neoficial de „cel mai tare primar pe care l-a dat Bucurestiul vreodată”, am aruncat un ochi pe conturile unor artiști care erau extrem de vocali când venea vorba despre #muiepsd, #rezist și #fărăpenali. Oameni care erau adevărați militanți pentru o Românie liberă, scăpată de jugul pesede și alte fonfleuri de genul ăsta.

Well, cam ce credeți voi c-am găsit pe-acolo referitor la acest subiect direct legat de viața lor personală și profesională? NIMIC! Nu există, nu s-a întâmplat. Capul în nisip și viața merge înainte.

Continuarea

15,147 cititori

Arta trece prin stomac

Dacă nu știați, doamna Gabriela Firea, Primar General al Municipiului București, a publicat ieri pe pagina dumneaei de Facebook o scrisoare de susținere semnată de artiști și academicieni. E foarte lungă și extrem de penibilă, motiv pentru care nu-s atât de inconștient s-o scriu aici (dar, dacă vrea cineva s-o citească, iat-o).

După ce-am savurat-o și am râs bine de tot, am avut curiozitatea să mă uit cine naiba a putut să semneze așa ceva. Well, aproape toți cei care au girat cu numele lor pentru doamna Primar General au un numitor comun: încasează o grămadă de bani de la Primăria Municipiului București. Cu alte cuvinte, dacă-i musai, cu plăcere. S-a dat ordinul pe unitate, executăm.

Continuarea

11,161 cititori

Ghid pentru călătoriile aeriene low-cost

Hai c-am reușit să vă strâng la un loc tot ce aveți de făcut astfel încât de-acum încolo să vă bucurați de zboruri cât mai plăcute. Și voi, și cei din jurul vostru. Știu că m-am trezit cam târziu, perioada de concedii s-a cam dus, dar sunt la fel de valabile și pentru la anul sau pentru city break-uri. Așadar, aveți mai jos tot ce trebuie să știți atunci când vă pregătiți de un zbor low-cost, iar multe dintre ele se pot aplica chiar și la cursele normale.

– Este foarte important să te așezi cât mai din timp la coada de la poarta pentru îmbarcare. Cu cât mai deveme, cu atât mai bine, astfel o să eviți pericolul ca avionul să plece fără tine. Nu te lăsa prostit de aparenta liniște a celor care stau pe scaunele din sala de așteptare. Nu vor decât să-ți adoarmă vigilența și, cum ai lăsat garda jos, să sară în picioare și să-ți ia locul.

Continuarea