Să mai zicem și de bine despre România!

Exită trei locuri, trei orașe din țara asta, pe care le-am revăzut după intervale mari (aș putea zice imense) de timp.

Primul este Sibiul, unde am călcat pentru prima oară în ’94 și pentru a doua în 2013. Următorul, Timșoara. Cred că în 96′ am ajuns acolo și m-am reîntors anul ăsta. Iar al treilea Clujul. L-am văzut în ’98 și apoi am mai pus piciorul acolo în 2016.

Le-am ales pe cele trei, pentru că sunt printre cele mai mari din România și faptul că le-am revăzut la diferențe atât de mari de timp m-a făcut să realizez cât de mult s-au dezvoltat și s-au schimbat. Vreți să știți ce-mi aduc aminte din Tmișoara anului ’96? De niște străzi fără lumină noaptea, de un transport în comun deficitar și absolut haotic (cred ca nici cei care locuiau în oraș nu știau exact rutele autobuzelor), de un „Parc al Rozelor” unde puteai să găsești orice, mai puțin roze, și de un „centru de afaceri” localizat în imediata apropiere a hotelului Continental, al cărui principal obiect de activitate era schimbul valutar „la negru”. Idem, Sibiul, care mi s-a părut obosit, murdar și înghesuit. Iar Clujul m-a „impresionat” atât de rău că nu mai țin minte absolut nimic din ’98, deși am fost de două ori la interval de o săptămână. Ah, ba da, pot să zic că în ambele dăți mi s-a stricat mașina în drum  spre Turda. Și cam atât.

Să vă mai povestesc cum arată toate trei acum? Bănuiesc că știți și voi. Sunt printre cele mai mișto orașe din țara asta. Centrul Clujului este fa-bu-los, Piața Mare din Sibiu te lasă cu gura căscată, iar o plimbare pe malul Begăi te umple instant de zen. Ce să mai tura-vura, în toate trei am avut momente când m-am simțit de parcă nu eram în România. Dar cel mai important este că sunt orașe care trăiesc, dinamice, cu un stil de viață activ, degajă energia aia pozitivă care te face să-ți spui: „ah, ce m-aș întoarce acolo, m-am simțit extraordinar și m-am distrat bine de tot”.

Era să uit să zic de oameni. Peste tot am interacționat cu oameni mișto. Cu oameni care erau ieșiti din casă să se simtă bine, iar asta se vedea din plin când intrai în vorbă cu ei (eu sunt genul care nu tace, peste tot mă cam bag în seamă cu lumea). Puteai să faci liniștit o glumă, că ți se răspundea în același mod. Ah, la Cluj am fost chiar implicat într-un minor incident în trafic. Tipul din mașina lovită a făcut small-talk cu mine și mi-a explicat calm și relxat cât de mult s-a schimbat Clujul în ultimii ani, în timp ce ne uitam amândoi la stopul lui spart și tabla înfundată de pe aripa spate. Doar nu era să se enerveze din atâta lucru.

De ce vă povestesc toate astea? Personal, mi se pare foarte cool inițiativa celor de la Ciuc Radler de a explora și descoperi România Modernă. Pentru că, da, există o Românie Modernă, o Românie cu oameni care ies din casă, experimentează senzații, explorează locuri și-și trăiesc hobby-urile. I-am văzut eu peste tot pe unde am fost. Puteți să-i vedeți și voi, dacă urmăriți traseul prin țară al celor doi prieteni, un narator și-un fotograf, care se vor deplasa prin cinci orașe, timp de cinci săptămâni, exact cu scopul de a redescoperi locuri și oameni spectaculoși din România Modernă. Eu sigur voi fi cu ochii pe ei.

De final așa, sunt curios dacă voi aveți locuri preferate în țara asta. Și când zic „preferate” mă gândesc la un loc, de preferință urban, unde v-ați duce să vă faceți un concediu, de exemplu. Pentru că eu aș pleca liniștit la Cluj și mâine.