Acum ceva ani, m-am trezit cu un telefon de la vară-mea, cea care a avut neinspirata alegere de a se retrage pe plaiurile unchiului Sam. “Vezi, zice, că vine un prieten de-al meu american până în România și te rog să-l aștepți la aeroport”. M-am dus, ce să fac, doar nu era să se certe cu omul din cauza mea. L-am recuperat pe yankeu, prilej cu care am aflat și de ce venea în România. Tipul, un soi de hipster american, voia musai niște țesături cu motive populare românești și venise să le ia direct de la sursă. Aflase el despre  o bătrânică, iscusită și talentată, învățată cu comerțul ăsta de tip nou, hipsteresc. Ce să mai, afacere de neratat. Mă rog, dar nu despre asta voiam să vorbesc. Continuarea →