Articol scris de Iulia.
…
Astăzi m-am gândit să vă prezint o rețetă de murături de lux. Da de lux, nu așa. Adică nu pentru săraki, să fim bine înțeleși, da? D-alea cu castraveciori înveliți în foiță de aur și marinați în zeamă de caviar.
Glumesc. Nu e vorba despre murături azi, decât la figurat.
Pălăvrăgeam zilele trecute cu mama la telefon și, dintr-una într-alta, discuția a ajuns la niște cunoștințe de-ale ei.
E vorba despre 2 tipe, cu un tipar similar, dar totuși foarte diferite. Adică: ambele tipul fetei bătrâne, n-au fost căsătorite niciodată și nici n-au avut vreodată astfel de intenții, fără copii, fără pisici (mda, ciudat, știu, dar există, aparent). Ambele actualmente la pensie.
Până aici, cam totul similar. Aici apare însă diferența. Una dintre ele mereu într-o stare de spirit de la excelent în sus, mișună de colo-colo, mereu tonică și optimistă.
Cealaltă, genul mai degrabă încrâncenat, care vede mereu paharul pe jumătate gol și așa mai departe.
Acu, conform teoriei maică-mii, diferența dintre cele două este de ordin financiar. Respectiv, cea bine dispusă are o pensie medie sau chiar peste medie (nu știu să vă dau cifre exacte, vă zic și eu ce-am aflat printre picături), cealaltă o pensie relativ mică.
Așadar, mama este de părere că banii – sau lipsa lor – afectează în mod direct și starea de spirit și atitudinea generală a acestor două doamne.
Bineînțeles, eu fiind Gică Contra din fire, nu-s de acord. Și cred că am mai discutat asta pe aici, nu mai știu dacă era vreun text de-al meu sau de-al șefului și mi-e și muuuult prea lene să fac acu muncă de cercetare, dar eu sunt de părere că dacă ai fost o ființă veselă și optimistă toată viața, nu te vei transforma radical la bătrânețe.
La fel, dacă ai fost toată viața o acritură, la un nivel mai mare sau mai mic, vei rămâne și la bătrânețe tot o acritură. Și asta nu ține de nivelul veniturilor.
Ok, sunt de acord cu faptul că niște venituri decente, care îți asigură un minim de confort și un trai care să nu fie la limita subzistenței, să fii nevoit să mănânci tocană de cartofi după ce ai muncit 40 de ani (deși, între noi fie vorba, la cât sunt și cartofii în ziua de azi… nfine), ajută să mai vezi și partea plină a paharului.
Dar pe de altă parte, cunosc suficiente exemple de oameni care au dus-o dintotdeauna bine sau foarte bine din punct de vedere financiar, și cu toate astea au fost toată viața lor niște murături. Caracteristică ce nu a făcut decât să se accentueze odată cu vârsta.
Îmi aduc aminte de exemplu de un set de unchi + mătușă de-ai mei. Mă rog, tehnic vorbind, ai maică-mii, deci unchi de-a doua pentru mine sau cum sărăcia s-o chema gradul ăsta de rudenie.
Oamenii aveau bani bine peste medie. Încă de pe vremea ailaltă. Și cu toate astea, erau de-o acreală greu de imaginat, nu făceau decât să cârcotească și să comenteze, să se plângă într-una de aia și de ailaltă și să explice oricui era dispus să asculte câte probleme și belele au ei.
Pe de altă parte, am cunoscut oameni (și vorbesc aici de pensionari, da?) cu venituri care puteau fi catalogate cu ușurință drept modeste, dar care erau de o bunătate și de o blândețe rar întâlnită. Și care alegeau să se bucure în fiecare zi de faptul că s-au mai trezit încă o dată, că au un acoperiș deasupra capului, fie el și unul modest, că au ce mânca și ce pune pe ei. Chiar dacă mâncau a treia zi la rând aceeași ciorbă și se îmbrăcau la 80 de ani cu hainele cumpărate la 50.
În concluzie: da, cred că sărăcia îți poate afecta starea de spirit – deși strict în cazul de față nu vorbim de sărăcie la propriu, ci de niște venituri peste medie, respectiv sub medie. Dar mai cred și că e foarte adevărată, oricât de clișeu obosit ar fi, vorba aia cu „fă Rai din ce ai”.
Dacă tu vrei să vezi numai rahat și negru și belele peste tot, asta ai să vezi, indiferent câți bani ai în portofel. Iar dacă vrei să fii copilul ăla care găsește sub pomul de Crăciun o balegă și sare-n sus de fericire că sigur e și poneiul pe undeva, poți să fii.
Iar asta nu se schimbă esențial odată cu vârsta. Da, probabil unele trăsături de caracter se accentuează sau se atenuează odată cu înaintarea în vârstă. Dar firea omului, esența lui, nu se schimbă, indiferent de data nașterii și nivelul veniturilor.
Vă invit să mă contraziceți!
sursa foto: freepik.com
Pe măsură ce îmbătrânim, devenim mai mult ceea ce suntem.
Comentariu beton!81
Mda, adică în cazul meu, trec de la senilă la foarte senilă.
Să vă zic. Tocmai îmi venise în cap ceva ce trebuie să cumpăr azi. Deblochez telefonul, deschid notițele dintr-ânsul și… Mă uit cu ochi goi la ecran, că nu mai știu nici să mă omori ce voiam să scriu pe listă 😐
Lăsând însă gluma la o parte, cred că ai dreptate.
Comentariu beton!59
La batranete fara sa iti dai seama, you have become the very thing you swore to destroy
Comentariu beton!12
Unii se nasc acrituri, alții devin pe parcurs, deoarece se lasă influențați de cei din jur. 🤷♂️
Comentariu beton!21
Ok, dar dacă ești pâinica lui Mniezo cu unt și miere toată viața, te poate influența cineva sau ceva atât de puternic la bătrânețe, încât să te transformi într-o gogonea?
Comentariu beton!18
No, hotărește-te: ori ești pâinica lu’ Mniezo tătă viața o nu?
Nu cred că la bătrânețe omu’ bun poate deveni acru, ci doar mai bun.
Bunicul din partea mamei, la 90 ani, e la fel de jeg de când îl știu. 🤮🤮🤮
Bunicul din partea tatălui a fost pita lu’ Dumniezo pân-o murit. 😎
Comentariu beton!40
@(alta) Iulia, @JT, ba da! să știți că se poate!
taică-meu are un prieten din perioada liceului. am crescut cu dumnealui în casă, îl știu de când m-am născut.
omul ăsta era definiția jovialității. veșnic zâmbind, veșnic pus pe glume, veșnic sufletul petrecerilor.
ei, și-acum câțiva ani, s-a stins soția dânsului. nu vreți să știți în ce s-a transformat! 🫣
din orice îi tună și-i fulgeră, nemulțumirile se țin lanț, pe copii îi terorizează.
nicio legătură cu finanțele, pensie cam la 1000€, care stă-n cont. copiii îl susțin financiar zdravăn, să nu simtă vreo lipsă. degeaba, nimic nu-l (mai) mulțumește.
mai nou, mi-a zis taică-meu că și-a reclamat vecinii care trec râzând pe scara blocului… cică fac prea multă gălăgie! 🫣
de-asta zic, există ceva ce ne poate schimba. e clar că moartea soției l-a schimbat complet pe omul ăsta, de-a devenit… un borcan de gogonele, nu o gogonea!
Comentariu beton!99
Nu este chiar așa!! Sunt loviți de ceilalți!!! Și, cu cât sunt mai apropiați, cu atât doare mai tare!
Și uite așa, din niște oameni toleranți, buni, genul care te oprește pe strada și te întreabă: ce este cu tine, ce-ai pățit??? ajung sa fie ursuzi, indiferenți, sa prefere animalele si/ sau plantele in detrimentul oamenilor.
Personal nu ii condamd.
Comentariu beton!20
@Maiab, nu-nțeleg asta cu „sunt loviți de ceilalți” 🤔
în cazul cunoscut de mine, omul n-a fost părăsit de copii, de prieteni. dimpotrivă, toți au sărit să-l ajute să depășească necazul. care financiar, care sufletește, nu l-au tras pe linie moartă. copiii îl vizitează zilnic, prietenii îl sună&vizitează des.
degeaba, tot urâcios și nemulțumit este.
uite, dau și exemplu concret: de ziua lui, prietenii s-au dus cu tort, șampanie, câteva platouri cu gustări, cadouri.
tortul a fost prea dulce, șampania prea caldă, gustările nu i-au plăcut, cadourile au fost inutile. nemulțumiri exprimate-n fața musafirilor, da? 😁
Comentariu beton!57
@Mălina, da, uite asta e o situație la care nu mă gândisem, dar cred că e oarecum de înțeles. Probabil e o formă de șoc sau e modul lui de a „digera” situația ☹️
@Mălina: situația descrisă de tine e de-nțeles. Cred și io că omu’ ăla s-a „stins” odată cu moartea soției, pe care sigur o iubea ca pe ochii din cap. Io nu condamn oamenii ăia, că-i înțeleg.
Comentariu beton!16
@JT, nici n-a fost vorba de condamnare, pur și simplu am exemplificat o situație în care omul se transformă din pâinica Domnului, în gogonea 🤷♀️
Comentariu beton!38
nuș’ ce să zic, apropos de situația descrisă de @Mălina; părerea mea este felul în care te raportezi la tine, pe scala „ia, am fost și eu în lumea asta un boț cu ochi, o bucata de humă”- „miezul din dodoașcă”; ok, e de înțeles durerea omului, da’ nu pot înțelege atitudinea față de prieteni/familie; du-te nene în vîrf de munte, singur cu durerea ta, n-o striga în piața publică…
Comentariu beton!13
@unchiu Costică, aici nu-s de acord cu tine deloc. Adică ok, nu e sub nici o formă ok faptul că omul se poartă așa, dar de aici până la a-l trimite în vârf de munte e cale lungă.
Suntem ființe sociale și avem nevoie de alte ființe ca noi. Mai ales atunci când suferim. Din păcate, mulți nu știu și/sau nu-și pot gestiona suferința și se răzbună pe cei din jur pentru durerea lor. Asta nu înseamnă însă că ar trebui să îi izolăm sau să îi arătăm cu degetul. Zic 🤷♀️
Comentariu beton!25
Iulia, aici eu sunt de acord și cu tine, dar și lui @costicămusulmanu îi dau dreptate 🙂
da, nu-l trimiți pe vârf de munte sau în adâncul pădurii să-și jelească durerea.
dar nici îndureratul să nu caute cu orice preț să le facă viața un coșmar celor din jur.
și, dacă mă gândesc, cred că doamna decedată ar fi furioasă pe domnul supraviețuitor, pt felul în care gestionează dispariția dânsei 😁
Comentariu beton!31
alo, fetele, nu mai știm citi linba românește? nu am scris nicăieri că ar trebui trimis, ci doar că ar putea să aleagă să nu .wtă și viața altora, dacă tot nu-i vrea în preajmă…
Nu există om care să nu fi avut necaz în viață, fie sărac sau bogat! Doar ca unii ies învinși iar ceilalți învingători! Învinșii vor vedea partea goală a paharului și vor găsi vinovați în tot ce li se întămplă, de acolo și răutatea!
Măi eu când n-am bani sunt apatic, trist. Asta e cam după a treia zi după chenzină. 😜😀🤭
Lucru ușor observabil de altfel căci eu vorbesc mult, turui de la prima oră a zilei.
Lăsând gluma la o parte, dacă acritură ești murătură mori.
Comentariu beton!28
#metoo 🤣🤣🤣
Nevasta cand am onoarea sa-mi faca o cafea, cam scapa zahar peste media spunand:
,,-Trebuie sa bei dulce fiindca esti o acritura de om.”
No comment.
Comentariu beton!65
Simpatică doamna! 😂😂😂
Comentariu beton!19
Te contrazic! Glumeam 😀 am o tanti la mine pe scară care are peste 90 de ani! Ei bine, n-am văzut o pe femeia asta niciodată altfel decât zâmbind! Uneori o rog să îmi plătească și mie taxele comune și îi las cei câțiva lei care sunt primiți rest și o văd că se bucură tare mult, semn că nu o duce grozav cu banii, dar asta nu are nimic de a face cu faptul că este mereu bine dispusă! Asa ca ai dreptate!
Comentariu beton!41
Dada, exact despre genul ăsta de bătrânei ziceam!
Nu poci pentru ca să te contrazic, că la fel e și în capul meu.
Mai întreabă-mă peste vreo 20 de ani 😂😂😂 La ce vrîstă om ieși noi la pensie, maică?
Comentariu beton!17
Soro, io una nu-mi fac speranțe prea mari că apuc pensia aia 🤣
Dar să deie Marele Manitou să ne hăhăim p-aici și peste dooj de ani (stai, mai apucă Vasilescu încă dooj de ani de acu încolo? 🤔 Apucă, da, că d-aia își ia nevastă tânără, e ok, suntem în regulă) și om vedea atunci care și cum ne-om acri 😁
Comentariu beton!42
Auzi, crezi că Vasilescu citește ce scriem noi aici? Că și eu am gândit-o p-asta cu nevasta tânără și fetele brici 🫣🤫🫢
Citește sigur. 😛
@Simona, da ce credeai, că ne lasă să ne jucăm pe tarlaua lui nesupravegheați? 🤣
Comentariu beton!17
Păi na, are și omu’ o vârstă, poate mai uită, poate nu-și mai aduce aminte, știu eu… 😁
Las’ că o să ne zică el cu pensia, că-i mai aproape decât noi 🫢🫢🫢 Tot aici, pe tarla, evidamon!
Neata tuturor ! Daca tot vorbesti de pensionari,hai sa ma bag in seama !
Am pensie mica ,primesc ajutoare de la onor guvernul ! Asta nu inseamna ca daca mi-ar „tuna si fulgera” viata mi-ar da ceva in plus. Ba cred ca as avea mai multe belele !
Multumesc ca nu am boli grave,doar oleaca de sciatica, pe care o transport aproape zilnic !
Uneori ma uit in urma si zic ca am realizat ceva in viata : un copil foarte bun, o nepotica…nu va mai zic, deci una peste alta, degeaba as avea nu stiu ce averi,tot eu voi fi !
Comentariu beton!57
Super tare! Deci ești exact genul de om despre care vorbeam! Felicitări pentru gândire! 🤗
Cred ca daca ai samanta de acritura in tine doar se accentueaza cu varsta.
Mama are o vecina care desi are o pensie relativ ok, sotul inca traieste (pensie buna), copiii traiesc alaturi in curte, se plange tot timpul si ii zice mamei care are o pensie doar cu un pic mai mare, vaduva si noi toti plecati din oras, ca se descurca mai bine, ca se plimba mai mult, ca nu stiu ce. Cu alte cuvinte se plange intruna.
La noi pe strada aici la Belgica avem vreo 2 acrituri. Dar una a fost si este acritura de lux. La vreo 90 de ani pe care ii are se plange de orice. Asa a fost si pz vremuri, acum doar s-a accentuat. Si chiar nu e vorba de bani la ea.
Citind acu comentariul tău, mi-a venit un gând: oare e posibil și reversul? Adică e posibil să fii o acritură și la bătrânețe să realizezi că genul ăsta de atitudine nu îți aduce nimic bun și să devii un omuleț (mai) simpatic? 🤔
Iulia draga,n-ai sa vezi baba transformata in miere,de la varza acra !
Comentariu beton!20
Stai ca baba noastra de pe strada are momentele ei de dulceata. La inceput pana am cunoscut-o tot auzeam intamplari cu acreli de ale ei si ce pacat ca a murit sotul ei, painea lui Dumnezeu. Cand s-a nascut juniorul a trebuit sa ne ducem la ea in vizita. A fost o dulceata, aproape ca am cazut in plasa. Dar domnul sot mi-a zis sa nu ma las pacalita ca isi arata ea fata. Si a avut dreptate. Desi cu mine a fost tot timpul amabila, nu uita din cand in cand sa isi arate partea acra. Si pot sa confirm ca pe langa acra e si veninoasa.
Nu e posibil să te schimbi așa de mult. Din contra, dacă ești rău, cu vârsta, devii tot mai rău. Am în familie pe cineva chitros, nici nu e așa bătrână (aproape de 60 ani, consider că e doar matură). În tinerețe nu era chiar așa, era răutăcioăsă dar, cu vârsta, a devenit tot mai rea.
Io cre’ că „bagajul ” din copilărie te urmărește toată viața ,mai ales daca nu.ti dorești să te descotorosești de el !
Comentariu beton!16
Nu m-am gândit la asta, dar e foarte posibil.
banii n-aduce fericirea!
dăkît o întrețin!
da’ tre’ să fi fost acolo, anterior; măcar umpic; de fericire zic…
altfel, de unde nu-i, nici Dumniezo nu poate cere…
haidipa, mă duc să cheltui suta de-o mai am în buzunar, revin io cu alte mostre de înțelepciune, mai tîrziu!
Comentariu beton!20
Aha, deci azi o ardem pă profunzime și înțelepciune, ai?
Numa în motivaționale și regăsirea sinelui să n-o dai, în rest, te așteptăm cu interes!
@costicăm, vezi sa nu depășești plafonul de plăți cu cash! 😀
Eu cunosc două doamne pensionare, culmea, tot din Brașov, dar care sunt invers.😁 Doamna cu studii și pensia mai mare este cam acritură, zâmbește rar, tot timpul nemulțumită, totul să se facă după regulile ei. Cealaltă, are pensie mai modestă, însă este genul ăla de om, pe care când îl vezi, îți înseninează ziua. Are o față zâmbăreață, cu sclipiri în ochi, este spontană, darnică, este o bucurie de om. Mdeci, acritura-i acritură, indiferent de banii din cont.😁
Comentariu beton!16
Iată! O fi ceva în aer p-aici 🤣
Eu sunt pensionară și pot să spun că murăturile bătrâne sunt acrituri din tinerețe. Trebuie să ai bucuria zâmbetului în suflet. Banii, sau mai bine zis lipsa lor, îți pot modifica starea dar nu și sufletul.
Comentariu beton!41
🤗🤗🤗
Buna dimineata!
Acru esti, acru ramai!
Asa e sefu’ meu, sta cu cwrul pe niste mil. de euro, dar totul ii miroase a kkt, nimic nu e bine!
Comentariu beton!20
Ce omuleț trist trebuie să fie ☹️
Caracteru omului nu il schimba banii, sunt mai lipsiti de griji cei cu venituti mai mari insa nu mai veseli neaparat. Bunica mea era mereu vesela si avea o pensie mica spre foarte mica, si niciodata nu se plangea de nimic.
Mama in schimb e ft acra iar eu fac eforturi sa nu fiu desi vad ca imi sta in caracter sa fiu acra, si nu sunt acra din lipsa banilor.
Sper ca n-oi da-o in extrem dar o batranica zambitoare sigur nu voi deveni.
Comentariu beton!13
@Laura, te înțeleg perfect. Și eu fac eforturi în sensul ăsta. Nu aș zice că-s neapărat acră, dar am tendința să îmi tune și să îmi fulgere și să nu apreciez lucrurile bune din viața mea. Și cred că asta mi se trage (nu-mi dau seama dacă genetic sau comportamental) de la bunica maternă, care m-a crescut în mare parte din copilărie.
Sper să reușesc să nu devin un butoi de varză acră la bătrânețe 😐
Am văzut și oameni care au fost: buni, fericiți, zâmbitori, dar care l-a bătrânețe au devenit mai încrâncenați pe viață și pe cei din jur. Atunci când vad că se cam scurge nisipul din clepsidră, începe să le fie ciudă că nu mai au forța, energia și bucuria de altădată și se răzbună un pic pe cei ce o au. Nu întotdeauna depinde de bani, de multe ori depinde de nivelul de educație sau de structura lor de bază. Din varză murată nu prea iese ciocolată!
Comentariu beton!20
Interesant. Nu m-am gândit că ar putea fi vorba despre ciudă, dar pare plauzibil și asta.
Total de acord cu tine. N-are treaba cash-ul din portofel cu starea de spirit.
Cu starea de spirit de moment cred poate avea legătură, dar nu cred că te poate face să fii acru permanent.
„Vă invit să mă contraziceți!” – din principiu de conservare a speciei am învățat că nu e în folosul integrității mele fizice să contrazic femei. E total neproductiv și periculos. Când intervine și o invitație, e deja camera de gazare, decorată cu motive de Halloween.
Dar, pentru că sunt masochist, îmi dau cu părerea: Acreala vine din ADN și nu depinde de situația materială. Dar, uneori, poate fi ținută în frâu de educație.
Unde e intrarea la Auschwitz? Că mă duc singur. 🙂
Comentariu beton!37
😁😁😁
@Claudiu, am râs sincer 🤣🤣🤣
Eu cred ca la astia acri le lipseste capacitatea de a iubi. Cand iubesti nu poti fi acru. Si nu ma refer la iubirea matrimoniala ci la iubire in general. Am exemple in familia personala. Maman a urat-o pe ma-sa fiindca aia(bunica mea) a indraznit sa fie fericita cu un alt barbat decat ala cu care a procreat-o. Pe mine m-a urat inca de cand eram embrion fiindca taica-meu m-a dorit. Niciodata nu i-a fost viata roza penca nu a stiut sa se bucure de ea. Misto a fost ca am reusit sa invat de la ea ce sa nu fac cu viata mea. Ai mei plozi, mari de acum si la casele lor imi multumesc ca i-am invatat sa fie pozitivi si sa se bucure de ceea ce au realizat cu munca lor. Ajuta! Noi am fost si saraci( la modul ca am facut foame crancen, am umblat ani in sir doar cu haine si incaltaminte rupte si eram datori si la cainii de pe strada) dar am si trecut in partea ailalta, cu stabilitate si trai decent( bine, asta doar pentru ca am avut curaj sa o luam de la capat intr-o tara unde munca este recunoscuta). Ideea e ca am fost mereu pozitivi si ne-am avut aproape, iubirea reciproca ne-a tinut la suprafata si ne-a motivat.
Comentariu beton!61
Wow! 🥺 Nu știu ce pot spune mai mult decât atât! Wow! 🤗🤗🤗
@(alta) Iulia, nu e de wow, e de atitudine. Stii ce misto e cand mergi pe strada si ti se raspunde cu zambete la zambete, cand soferii de autobuz( merg zilnic cca doua ore cu patru autobuze) iti fac cu mana cand te vad pe strada, colegii de munca isi incep ziua musai cu o imbratisare calda la mine in birou? Viata e frumoasa daca stii unde sa privesti, indiferent cati bani ai in cont.
Comentariu beton!18
@Maria, cred ca ai dreptate 100%. Nu stiu cum, dar am uitat-o pe cumnata din partea sotului (poate pentru ca nu e inca pensionara). E o acritura la extreme, nu are nici un pic de sentiment de iubire sau empatie. Tine la banii ei ca la ochii din cap (mosteniti), ca ce e al ei nu da la altii si traieste din salariul sotului ca el castiga destul, zice ea. Si cel mai rau e ca l-a transformat intr-o gogonea si pe barbat-su. Vezi pe fata ei rautatea si acreala.
@Maria, ba mie mi se pare wow. În primul rând date fiind premisele sub care ai pornit în viață. Ai tot respectul meu pentru atitudinea asta! ❤️
Mda, acriturile raman acrituri si cu varsta se acresc mai abitir! Io, pensionara de fro 5 ani, cu pensie dupa unii de rahat, dupa mine, decenta! Majoritatea prietenilor sexagenari cu pensii de pensii, dar cu probleme de sanatate si bete infipte undeva! Eu mai nou am prieteni cu vreo douaj de ani mai tineri, fac sport, adica ma duc la sala, alerg pe muntii si pe soselele patriei (cum se zice, la maratoane!!) am o panoplie cu medalii de care sunt tare mandra…si m-am apucat de chestiile aste acu vreo 12 ani!! Asta asa ca sa se oftice toti si toate acriturile, care nu stiu sa traiasca! Concluzia: nu tine de bani, te construiesti si te reconstruiesti, dupa posibilitatile capului din dotare!
Comentariu beton!54
Foarte tare! 🤗🤗🤗🤗🤗
Eu îți dau exemple de tineri (mm, maturi) care sunt așa, băi, a tunat și i-a adunat, de când îi știu câștigă peste medie, copiii au fost crescuți de părinți și nu au contribuit cu nimic la procesul ăsta dar totul li se cuvine, nimeni nu-i înțelege, nu sunt apreciați suficient și multe alte enormități, arată îmbătrâniți, încrâncenați și nu se bucură de nimic, deja nu mai comunicăm decât foarte rar și în situații excepționale și în același timp știu oameni care au dus boli grave pe picioare și cu zâmbetul pe buze. Așa cum spunea cineva este în genă acreala 😛
Comentariu beton!12
Fix cum ziceam mai sus
-niște omuleți triști! 😔
Eu zic o combinație din cele două. Chiar dacă ai fost vesel și optimist în tinerețe, te poți schimba radical la bătrînețe (mă uit în oglindă, la propriu dar mai ales la figurat și nu-mi place direcția în care mă îndrept), dar dacă ai fost acritură și ciufut de tînăr, te faci și mai și. In principiu, tot schimbare 😊
Chiar crezi că te poți schimba radical la bătrânețe, dacă nu ai fost genul acru și pesimist toată viața?
Eu cred că, așa cum zicea @Cristi, la bătrânețe se pot accentua unele chestii, dar chiar să devii complet altă persoană e mai greu. Excepții există, firește, vezi situația de care zicea @Mălina mai sus. Dar la modul general, chiar nu cred că poți deveni cu totul altul, înspre mai rău. Sau cel puțin așa sper.
@alta Iulia, nu ziceam mai sus de altcineva, ziceam de mine, din pacate. Optimismul s-a dus …de suflet, accese de veselie am mai putine decit degetele unei singure miini/an si, cind ma apuca filozofeala, ma intreb cum as fi fost acum, daca nu ma calca viata pe cap cu bocanci cu tinte acu’ unspe ani. Dupa care renunt sa ma mai intreb, ca sint urgente in casa care trebuie rezolvate, iar eu amin analiza pentru alta data spre niciodata. Deci da, eu ma simt schimbata radical fata de cum stiu eu ca am fost, din cauza „factorilor externi asupra carora nu am avut nici un control”. Adica exact „exceptia” de care scria Malina mai sus. Nu am ajuns la pensie, n-am in buletin decit aproape 54, dar ma simt cu cel putin 20 de ani in plus fizic, dar, mai ales, in spirit.
Comentariu beton!17
Teodora, 🤗🤗🤗 că nu știu ce altceva aș mai putea spune 🥺
Mai pe mine banii ma fac mai relaxata dar nu acritura pentru ca stiu ca nu m-ar ajuta cu nimic sa fiu acra, ba din contra as ușui din viața mea putinele persoane care ar putea sa imi dea curaj ca va fi bine. Oamenii ursuzi si acrii sunt asa din cauza unor traume netratate la timpul lor. E ok sa iti doresti sa ai mult sa poti face mai multe chestii dar daca nu se poate aia este faci ce poti si te bucuri de aia. Eu am in plan early retirment adica peste vreo 10-12 ani maxim si lucrez la asta.Am nevoie doar sa fiu debt free, si toate eforturile mele sunt concentrate acolo.Banii multi nu pot sa te faca fericit daca in asta iti cauti fericirea pentru ca nu va fi niciodata suficient si esti acru.
Comentariu beton!12
Io îți țin pumnii să reușești să te pensionezi chiar mai repede de atât! Și la cât de 💪💪💪 te văd eu, sigur reușești! 🤗
Aura, te inteleg perfect! Eu teoretic ar trebui sa ma pensionez la 65 de ani, dar mai mult de 60 nu o sa lucrez sigur! Planific si eu finantele si investitiile si sunt sigura ca o sa reusesc. As vrea si mai repede, dar nu se poate… dar tot sper sa lucrez macar cateva luni part-time la un moment dat, om vedea.
Si ca sa revin la tema Iuliei, sunt de acord cu ea – cine e vesel si optimist in general ramane asa, iar acriturile doar se acresc mai rau!
De acord cine a fost o murătură in tinerețe este și mai acru când îi babă, moș. Dar cei care nu-s morcoviti in adolescentă?. Eu cred că marea diferență este modul în care-ți revii după una sau mai multe lovituri pe care le încasezi (mother nature is a bitch) boala, despărțire, pensionare. Unii își revin instant pe sistemul Jack in the box, alții (ca mine) se re-ridica încet ca o mașină pe un cric mecanic scârț scârț. Și există cei care rămân la pământ, precum cânepă mătușii Mărioara. Și devin acre. Și nu lasă e nimeni sa le ajute .
Comentariu beton!18
Mda 😔
Sunt de acord că veniturile nu au legătură cu firea omului. Am întâlnit milionari care se plângeau după criza din 2008 că au fost nevoiți să vândă un avion, rămânând doar cu două. „Săracii!”
Ceea ce am observat este că oamenii fericiți fac sport in mod regulat, chiar și dacă asta înseamnă doar mers alert, călătoresc, dansează etc. Ceea ce nu fac însă este să se uite mult la TV, nu stau sau nu au social media.
Dap, foarte de acord cu tine!
Neața lume, hai că-mi dau și eu cu presupusul. Am cunoscut o dată o doamnă plină nu numai de acreală, dar și de răutate. Când se destăinuia, rar de tot, arăta mari frustrări adunate intr-o viață pe care și-ar fi dorit-o cu totul altfel. Cel mai rău se purta cu sor-sa, așa că de regulă lumea o cam evita. Pensie frumoasă, fără probleme financiare. Și invers, știu mulți oameni care știu să fie sociali și simpatici chiar daca au pensii/salarii mici.
Exact ce ziceam. Deci nu-s eu nebună (de tot 🤣).
Mama mea are 81 de ani, pensie de 1600 lei, o cârcă de diagnostice și pastile, văduvă de la 53 de ani când eu aveam 8. De 10 ani locuiește singură, nu pot să mă laud că o ajutăm financiar, se descurcă din ce are. Iese la poartă și glumește cu cei ce trec pe acolo, cu copiii cel puțin este meeeeeega prietenă (și măcar nu le dă dulciuri, pur și simplu din felul în care vorbește cu ei). Cu al meu care are 3 ani nu am văzut-o vreodată nervoasă, e mereu dispusă să îi fie parteneră de joacă în orice propune el: scriem, desenăm, ne jucăm cu mingea (mai nou nu prea mai vede mai deloc așa că ia gol non stop). Menționez că are și un tratament ușor pentru depresie dar asta nu răzbate în interacțiunea cu cei din jur
Comentariu beton!20
Multă sănătate doamnei mame, să rămână mereu bună și veselă! ❤️
Mersi frumos, Iulia!
Le are și ea pe ale ei, nu-i de cocoțat în calendar, dar ciudă gratuită pe cei din jur nu servește
Dragă Iulia,n-are treabă pwla cu prefectura,te naști acritură,mori murătură.Desigur că starea materială ne poate da o veselie din când în când,dar nu întotdeauna.Am cunoscut și eu oameni cu bani,cu studii,cu de toate,dar parcă le tuna și fulgera zilnic, veșnic stresați, în fugă,nu-i așteptau decât animalele de companie acasă.Si crezi că au ajuns undeva din starea asta? nicăieri,tot la 2m ,ca toată lumea…e sâmbătă de pomenit azi ,de-aia zic așa.
Fix așa. Până la urmă, toți ajungem să mirosim florile de la rădăcină. Important e ce și cum facem pe drumul până acolo.
Ma intorc mai târziu să citesc toaye comentariile, dar lar parerea mea acum.
Poate că banii influențează întrucâtva largimea zâmbetului de pe față, dar in mod cert nivelul studiilor și diplomelor deținute nu poate face asta.
Mama are 6 clase, a pierdut soțul la 50 de ani, plange dupa el și acum, are o pensie mică, dar o dramuieste in așa fel încât îi rămâne și pentru o bomboană la colindatori. Anul acesta, la 82,a fost diagnosticată cu cancer la colon.
Cu toate astea e vivace, surazatoare și a zis că nu se dă bătută asa usor, cum ar zice @Edel „if you gonna die, die with your boots on! ”
Hai ca plec să pornesc freza de zapadă. Ce vă pasă, vă tolăniți pa șezloange, ca v-a prezis Vasilescul un crăciun arzator😜
Comentariu beton!28
@OldJohn.
Frigul te menține tânăr și previne acreala😜😜
Respect, multă sănătate și putere mamei tale.
Sănătate mamei surâzătoare 🤩
@OldJohn, sănătate mamei și veselie în continuare! ❤️
A fi sau a nu fi acru n-are treaba cu bănuții din cont. Lucrez cu foarte mulți oameni din toate categoriile sociale și sunt vreo câțiva care îmi strica ziua doar prin simpla prezenta mi se acrește instant apa din pahar atunci când intra pe usa. Și unii dinoamenii ăștia își permit cam orice pe lumea asta, au o stare de sănătate buna, copii sunt bine și cu toate astea ei sunt veșnic nemulțumiți. Sa te ferească Bărbosu sa îndrăznești sa fii vesel in preajma lor… când toată lumea e bine dispusă pe ei ii apuca tunatul și fulgeratul. Și sunt oameni care abia își duc zilele de la un salariu la altul, sau pensie și sunt super ok și găsesc și in cele mai proaste zile ale lor un motiv sa se bucure. Deci e vorba de ce alegem sa vedem din lume și nu despre ce avem…așa cred eu. Hai sa aveți un Weekend cu bucurii
Weekend fain și ție! ☺️
Come si dice?
La batranete trasaturile de caracter se transforma in defecte!!
#amin
Dacă ești gogonea de mic când crești mare numa te joci pentru că murăturile se fac bune în timp.
Părerea mea este că unii oamenii devin acri pe interor din cauza consumului excesiv de sare 🙂
Io sunt foarte calm din fire și trebuie să te chinui să mă enervzi dar exact acriturile mă scot din sărite și când interacționez cu una se trezeșete demonu din mine și nu-l mai pot controla.
Mă doare-n pwlă de câți ani sau ce venituri are.
🤣🤣🤣🤣🤣
În mare, Oamenii buni mor buni, cei răi mor răi. Că te mai inrăieste viața, da, dar nu definitoriu. În esență rămâi bun.
Exact!!!
…
In my dreams I have a plan
If I got me a wealthy man
I wouldn’t have to work at all, I’d fool around and have a ball
Money, money, money
Must be funny
In the rich man’s world
Money, money, money
Always sunny
In the rich man’s world
…
All the things I could do
If I had a little money..
🙂
I hear you, sister! 🤣
Iulia 😉😂
P.S. : tocmai am văzut un film excelent despre bătrânețe și acreala : Un bărbat pe nume Otto ! Tom Hanks rules !
Acriturile se nasc așa, dar în timp devin de nesuportat. Un om vesel este optimist, așa-i este firea și trece mai ușor peste situațiile dificile din viață datorită modului de-a fi. Am observat că este o legătură strânsă între firea oamenilor și felul în care îmbătrânesc, acriturile se umplu de riduri, se urâțesc, oamenii veseli sunt frumoși toată viața și nu, nu are vreo legătură foarte strânsă asta cu starea materială, pe unii nu-i mulțumește nimic, oricât ar avea de mult. Mulțumim pt. articol!
Pentru unii sunt banii motiv de dulceata sau acreala, pentru altii, sunt trecutele iubiri. Anii ’40, matusa mamei si viitorul sot, ungur, se intalnesc si se indragostesc fulgerator. Familiile protesteaza dar ei nu tin cont de nimeni si nimic si se casatoresc. Din pozele alb negru, in care se privesc si isi zambesc mereu si in care el, inalt, se apleaca spre ea sa-si puna capul pe umarul ei, apare cea mai fericita pereche din lume.
Chiar au fost, confirma mama. Au fost pana cand el moare in accident de masina. Matusa il plange ani de zile. Se recasatoreste dupa 30 de ani cu un tip mai in varsta. Ii am si pe ei in poze dar nu se privesc, ea zambeste spre camera, parca unei amintiri, el este serios si ochii lui, oglinda inimii, parca plang. Mama imi spune ca matusa a fost mereu cea dulce din pereche si unchiul, cel acru. Ea a trait toata viata cu amintirea unei mari iubiri, el a trait in umbra acestei povesti de iubire.. Nu au reusit sa scrie, se pare, propria poveste de iubire desi au ramas impreuna pana la final. 🙂
Frumoasă poveste ne-ai relatat, după Abba de mai sus😘
@OldJohn.. si nu e fictiune. Multumesc. Am glumit cu ABBA. 🙂
Am citit despre mama ta si-i doresc sa iasa cu bine din necazul asta. 😘
Eu am inceput viata vesel si prietenos/sociabil dar acum pe la 49 de ani incept sa ma acresc mai rau decat un iaurt uitat cu lunile prin frigider.Am devenit un mizantrop pasionat din cauza oamenilor cu care am interactionat si cred ca realizati faptul ca majoritatea oamenilor sunt de proasta calitate dar recunosc ca mai apare cateodata o persoana misto care straluceste ca o nestemata in mormanul de gunoi social.
Mi-e dor de sufletul meu de copil si da , nu are legatura cu banii.Daca as fi milionar in euro , as fi unul extrem de nefrecventabil , axios si antipatic.
Multi oameni se mai schimba la batranete atunci cand se imbolnavesc, cand dau de suferinta. Si nu ma refer la boli care afecteaza psihicul, sa ii faca sa nu mai gândească normal, ci boli fizice. Si unii devin foarte răutăcioși.
Dar in rest, sunt de acord ca oamenii, in general, nu se schimbă. Cu vârsta devin mai rigizi, mai inflexibili.
Eu abia aștept pensia. Vreau să mă plimb, să fac sport… să mă simt liberă!
Mălina, eu cred că prietenul cu pricina a fost „pozitivat” de soție toată viața, dispariția ei l-a adus la starea nativă!
Cea mai drăguță băbuță din lume, a fost stra-bunica mea, care fostă chiabura, n-a avut în viața ei pensie. A trăit dintr-un rahat de bani și ca sa nu fie o presiune pe mama (ca la un moment dat și noi eram cam nasol, pe la sfârșitul anilor ’80), se ducea la 70- 80 de ani și ținea companie unui domn, care era trist de unul singur și mai stătea și cu un copil, când venea de la școală. Era in totdeauna cu ruj pe buze și parul vopsit și spunea ca atunci când nu o sa aibă sa servească o dulceață și o cafea, o sa fie săraca. Atât haz, optimism și bunătate….
Pe de alta parte, am un neam, un fost judecător, pensie speciala, atâta ranchiuna, ura, ciufutenie…. nu înțeleg sa nu te poți bucura de nimic pe lumea asta.
E de firea omului, nu de bani
Eu am o colega care are toate necazurile din lume si motive sa fie o acritura, dar nu am vazut om mai vesel, mai binedispus si mai altruist decat ea. O intreb uneori de unde starea asta permanenta de bine si daca mai poate, iar raspunsul ei este ” nu imi permit sa cedez!” Si totusi zambetul ei nu este niciodata fortat. Cand imi e greu ma gandesc la ea si imi trece imediat.
0
N-are treaba, doua exemple imi vin in minte. Primul, vecinii mei. Au trait stramtorati toata viata, practic au trait tot timpul din imprumuturi de la un salariu la altul, insa erau corecti, nu stiu cum faceau dar restituiau mereu banii imprumutati. Cu toate astea erau joviali, era o veselie la ei in casa de ma durea burta de ras de cate ori mergeam pe la ei! Al doilea exemplu, o cucoana, prietena a unor prieteni ca sa zic asa. Nu am eu mare tangenta cu ea dar o mai vad pe la unele intalniri, zile de nastere, etc. Mare patroana, are vila si alte proprietati, sigur nu duce lipsa de bani. Dar e atat de acra si de posaca, ii place doar sa barfeasca, nu are vreodata ceva pozitiv de zis de nimeni, vede numai partile negative la oricine si in orice situatie. Nu imi amintesc sa o fi vazut vreodata zambind, razand cu pofta nu mai zic:)