Salutare lume! Așa cum am promis, în formatul ăsta vreau să pun, impresiile voastre despre concertele pe la care ați fost. Este o rubrică cu și despre muzică și cam acolo aș vrea să rămână. Rețeta este simplă, ați fost pe la vreun concert, vreți să ne spuneți și nouă ăstora care nu am ajuns cum a fost, este simplu, un mail la [email protected] și mai punem o cărămidă la ce facem noi aici.

Pentru chestii interactive avem canalulul de DISCORD, pun chestii legate de muzică, puneți și voi ce mai ascultați. Este de abia la început, nu vă așteptați le vreo rachetă, facem cu lejeritate ce se poate.

Acum unul dintre reporterii rubricii, Anukoi,  infiltrat printre turcii, frați și prieteni, spectatori la concertul celor de la Manowar, a relatat de la fața locului.

Încerc să mă țin de promisiune și să descriu cum a fost concertul Manowar. N-am participat la multe concerte, Manowar niciunul până la ăsta, așa că nu prea am termeni de comparație.

Locația a fost Maçka Küçükçiftlik Parkı, İstanbul (știu ce părere au unii comentatori despre Turcia, dar pentru mine a fost locul cel mai accesibil pentru a-i vedea), în data de 3 Iunie. Prețul biletului a fost de aproximativ 160 lei, ceea ce mi se pare puțin pentru un concert, chiar dacă e vorba de o trupă de bătrâni.

Atmosfera a fost foarte frumoasă, au fost prezenți cam 10.000 de oameni (după spusele lu’ Joey), din diferite locuri: pe lângă turci, am mai identificat și din Bulgaria, Ungaria, cred că și România, dar nu sunt sigur. Vânzare de tricori, burgeri și bere la greu (deși alcoolul e scump în Turcia).Cântatul a început pe la 21.20, deși pe bilet scria 20.00, dar cică ar fi anunțat pe online că întârzie.

N-au avut pe nimeni în deschidere, așa că au băgat direct introul, ceva cu March of Heroes și Valhalla (tipic) și apoi cu Manowar, care a sunat foarte fain, deși Eric are o vârstă. Comparativ cu alții din generația lui (adică Hetfield și Bon Jovi) pe care i-am văzut în urmă cu câțiva ani, mi se pare că vocea lui a ținut pasul cu timpul foarte bine.

Au urmat piese de pe vechile albume (un fel de a spune, parcă n-au mai lansat album din 2012), Kings of Metal, Fighting the World (chiar pe astea le-au cântat, Fighting a sunat foarte bine), Holy War, apoi vreo două pe care nu le știam. Apoi au trecut la preferata mea în materie de balade (și de impresionat gagicile nemetaliste prin anii ’90) Heart of Steel, deși la început nu m-am prins ce cântau, nu prea semăna cu ce știam eu și trebuie să spun că-mi plăcea mai mult originalul.

P-ormă un Guitar&Bass Duet și una dintre melodiile pe care le consider geniale, Hail and Kill, la care publicul a fost fantastic, nu că ar fi tăcut la celelalte. După asta mi s-a cam rupt filmul, că nu mai știam nicio melodie. Și a urmat o scurtă pauză, după care Joey a ieșit pe scenă și a ținut un discurs în turcă, surprinzător de bine pentru un american, chiar și puncta cuvintele care i se păreau greu de pronunțat.

Când mai băga câte un ”Siktir orda”, era veselie mare, deși în altă situație nu prea râd turcii când aud asta. Când a pomenit de aniversarea republicii și de Atatürk, a fost nebunie. Deși începuse să plouă, au mai băgat un ”Battle Hymn” (altă genialitate, atât originalul cât și live-ul) și ”Black Wind, Fire & Steel”. Sunetul a fost super, deși cam tare pe alocuri, dar dacă era mai încet, nu mai era Manowar.

A fost o experiență super frumoasă și, deși aveam ceva temeri, mai ales referitoare la vârstă, a fost un concert mai mult decât reușit.”

Toate cele bune și poate ne vedem la Râșnov (vreau neapărat să ajung la Arch Enemy, nu știu dacă pot și la celelalte).

Gheața a fost spartă, de acum depinde foarte mult și de voi să îmi scrieți despre concertele trăite de voi. Eu pun aici, cu drag, tot ce îmi trimiteți.

Dăm și noi drumul la ceva treabă? Dăm, că de aia suntem aici.

➡️ Maria Brink, solista de la In This Moment, a povestit de câteva ori despre cum a fost abuzată sexual de către tatăl ei, în copilărie, și cum traumele astea i-au influențat viața și muzica. Tatăl abuzator, mama, dependentă de droguri, au lăsat răni care nu se vor cicatriza niciodată.

➡️ Băieții de la HINAYANA cu al lor Pitch Black Noise, mi-au dat un vibe de Dark Tranquility, dar cu un bass mai gutural. Bine lucrată melodia.

➡️ Despre Mayhem nu are rost să o întindem prea mult, norvegienii țin sus steagul negru al black-metalului de prin 1984 când aveau purtau numele de Musta. Și-au păstrat răutatea, energia, este bine.

➡️ -am spus că ador trupa asta? Că growlingul lui Alex este unul care l-ar băga în terapie pe Satan? Că mi-am comandat masca aia a lor? Și două tricouri? Aflați acum. De vreo patru zile tot dau târcoale internetului să apară noul șlagăr Slaughter To Prevail. A apărut și sunt al dracului de încântat de ce am ascultat.

➡️ Vecinii noștri din Ungaria, Grymheart ne anunță mândri că ăsta este primul lor videoclip iar din septembrie să ne așteptăm că vor veni și cu primul lor disc. Să vină,zic.

➡️ Jennifer Haben și Beyond The Black au ieșit cu videoclip, piesa este la ce te aștepți de la bandul german, Jenny este ce trebuie. Să ne bucurăm că sunt din ce în ce mai multe femei talentate și mișto în fenomen.

➡️ Din categoria, #femeicareîmiplac, face și Fabienne Erni, frumoasă, talentată, iar proiectul Illumishade se pare că este foarte aproape de sufletul ei. Aș fi măgar dacă nu aș recunoaște că mi-a plăcut.

➡️ Influența Prodigy se simte cam pe peste tot în piesa celor de la Wargasm, dincolo de pasajele de punkăreală, se văd urmele lăsate de Keith și compania, chestie care nu mă deranjează deloc. O văd ca pe un plus real, Rachel aka Milkie Way este într-o formă de zile mari.

➡️ Zeii tech-death-metalului, canadienii de la Archspire, pun de un video nou la o piesă de pe bijuteria lor de album din 2021, Bleed The Future, disc care a câștigat, binemeritat, o gramadă de premii.

➡️ Energia suedezilor după atâția ani de carieră este fucking impresionantă.  Din 1990, Marduk nu știu să o lase mai moale. Blood Of The Funeral este vârful de lance al albumului lor anunțat să apară pe 1 septembrie.

➡️ Ca să o ard unionist, sora noastră de peste Prut, Elena, cunoscută publicului din fenomen ca solista de la Infected Rain, a anunțat oficial că se alătură proiectului din Los Angeles, Death Dealer Union, fără să renunțe la trupa moldavă.  Acum o lună sau ceva de genul, Lena a mai apărut și în videoclipul trupei germane de cyber punk, Metopia. Metalul are nevoie de femei talentate și frumoase. #Amzis.

➡️ Sincer, cred cu tărie că doar italienii pot face power metalul să sune la fel de grandios ca Verdi. Este și cazul celor de la Apostolica. Aveți la dispoziție un all- inclusive muzical. Mno, te prinde, vrei nu vrei.

➡️ Ca să vă povestesc despre Primal Fear v-ar folosi la fel de mult dacă v-aș spune că PSD-ul și PNL-ul sunt pline de hoți ordinari iar AUR sunt niște rusofili siniștri. Single-ul anunță apariția unui nou album, al multelea, că nu am stat să număr, pe data de 1 septembrie. Sunt multe albume care apar la începutul lunii ăleia.

➡️ Cangurii metalici de la Remission scot o piesă de albumul lor apărut pe 20 iulie, Impermanence, îi fac clip și îl pun pe youtube ca să ia aminte tot țugulanul. Dacă vă place melo-deathul condimentat cu puțin thrash să nu ratați albumul din link.

➡️ Avem o micuță și delicată floare din Chile care ar băga în boale zece soboare de popi și i-ar face instant să își doneze averile, strânse în numele Domnului, săracilor. Deci, din Chile, Decessus. Sper să mai auzim de frumoasa domnișoară.

➡️ Dacă aveți nevoie de ape mai liniștite, Sevendust este ce vă trebuie. Americanii sunt și ei la al multelea album, că tot scot de prin 1997, ieșit și ăsta, tot în iulie, Truth Killer, se numește. L-am frunzărit puțin, pare bun.

➡️ De peste douăzeci de ani, Cristina Scabbia stă acolo sus în Olimpul Metalului, alături de alte regine, și, din când în când mai aduce câte un cântec, nouă muritorilor. Never Dawn este dovada că anii chiar sunt doar un număr.

➡️ Sunt nenea cu metalele dar Gunship îmi cam pune, mai mereu, un zâmbet mare pe față iar dacă  vreun rocker zelot, îmi urlă, te-ai ramolit, băh, lasă-te, îi transmit duios că mă ofer să mă pupe în cur.

➡️ Dacă simțiți nevoia să vedeți cum pot masturba niște neni diferite instrumente, Polyphia este aici pentru voi. Mult skill dar zero suflet, cel puțin pentru mine.

➡️ Metalcore din ăla, cumva mai altfel de la japonezi, cântat de niște gagici rele, japoneze și ele, Hanabie, pe numele de botez.

➡️ Germanii de la Dust Bolt fac ce trebuie să facă orice trupă de thrash care se respectă, să condamne corupția din clasa politică, să aducă la lumină partea bolnavă a societății moderne.

➡️ Gagici la bar, gagici pe bar, gagici everywhere, hard rock din ăla bunuțu cu Sophie Lloyd și Michael Starr la voce, frumos, de vară.

➡️ În timp ce bolduiam pe la text, mi-a venit notificarea că trupa Tag My Heart a scos clip. Este prima dată, cred, când ascult ceva de la ei, mi-a plăcut piesa așa că am dat un search rapid prin internet. Sunt germani și pe 28 iulie au scos album, este un self- released, nu am avut ocazia să îl ascult, pun link-ul cu albumul aici, să îl ascultați și voi. Eu, în funcție de timp, o să îl ascult zilele astea. Nu știu de ce, dar cred că o să mă prindă.

🟢 Ca să facem lucrurile mai ușoare pentru voi și mai grele pentru mine, din categoria, #teamâncatîncur, punem aici aici un PLAYLIST, care conține piesele de mai sus, menit să ajute oameni ca OldJohn, care au mâinile ocupate cu tot felul de drujbe și nu se pot opri să dea un click pe fiecare link.

Atât pentru astăzi, sper să găsiți piese care să ajungă acolo unde aveți nevoie, al vostru Edelweiss se înclină și vă urează să fiți bine ca să poată și toți ai voștri să fie bine.

sursa foto: freepik.com