Așa aș fi răspuns, până săptămâna trecută, dacă mă întrebai unde aș vrea să merg să stau trei zile la plajă. Da, am auzit de-a lungul anilor mii de povești, de la prieteni și colegi, despre cât de mișto e în Bulgaria, despre cât de bine s-au simțit, despre d-astea. De fiecare dată ridicam din umeri și gândeam același lucru: „foarte bine, dar să fie la voi acolo, eu în Bulgaria nu calc”.

N-am o explicație concretă pentru care făceam asta, s-ar putea totuși să fi ramas marcat după prima experiență legată de poporul frate și prieten. Mă duceam cu mașina spre Turcia, traversam ținutul castraveților și, la un moment dat, s-a terminat șoseaua în câmp. No joke. Brusc, fără niciun indicator, fără nicio explicație, asfaltul se termina într-o minunată poieniță cu multă lumină și verdeață. Lucru care în mod nomal mi-ar fi umplut inima de romantism și poezie, dar atunci, nu știu de ce, am simțit orice altceva, numai cum mi se umple sufletul de bucurie nu. Dimpotrivă, tot ce mi-a venit în cap au fost niște înjurături și blesteme colorate pe care n-are rost să le mai reproduc acum.

Nfine, revenind, ne-am întors din Italia, mai voiam trei zile de plajă, nu știam unde să mergem și-a venit radarul uman cu ideea să căutăm în Bulgaria, că ea n-are sechele din astea care s-o fi marcat pe viață.

Evident, am strâmbat din nas, dar mi-am zis că numai prostu’ e încăpățânat, așa c-am fost de acord. Cu condiția să caute ea cazare. Și-a găsit, fraților, a găsit un complex de apartamente care arăta într-un mare fel. De fapt, ca să fiu extrem de sincer, arăta atât de bine încât eram convins că fotografiile sunt făcute doar ca să momească fraierii și că-n realitate n-are cum să fie la fel. Dar, să vezi ce, chiar era.

Mno, pe scurt, dacă voi mai călca vreodată în Bulgaria, n-am nicio urmă de îndoială că voi sta de fiecare dată tot în Kavarna, la Calithea. Dacă vor avea locuri, desigur.

Și cum știți că nu sunt vreun egoist, o să vă descriu exact cum se prezintă situația la fața locului, ca să decideți singuri dacă vă tentează au ba.

Avantaje

– Ajungi relativ repede. Dacă nu prinzi aglomerație în vamă, sunt trei ore de condus mari și late, din București. Eu n-am prins coadă, nici la dus, nici la întors. Bine, nici n-am făcut trei ore, că e greu când cineva spune din cinci în cinci minute „vezi că e limită de 70”, dar am scos un trei ore și jumătate decent.

– Evident, știu și ei că nu poți ajunge decât cu mașina, așa că au parcare free. De altfel, ăsta este un avantaj pe care l-aș extinde un pic, în sensul că oriunde ne-am mai plimbat, pe litoralul bulgăresc, am găsit imediat loc de parcare.

– Pază non-stop. Știți poveștile alea cu „mi-au furat sau mi-au spart mașina în Bulgaria, în fața hotelului”? Vor rămâne la stadiul de povești, cel puțin cât veți avea mașina parcată la ei.

– Sunt apartamente în regim hotelier, deci se pretează perfect și pentru familiile cu copii. Noi am stat într-unul care n-ar fi permis mai mult de doi adulți și un copil, dar oamenii au și apartamente mai mari și împărțite altfel, deci se poate merge cu toți copiii din dotare, ba chiar mai puteți să împrumutați și de la alții.

– TOATE apartamentele au același view, absolut senzațional, spre mare. Mai exact, un perete întreg din dormitor și unul din living sunt din sticlă. Da, da, oamenii au avut atâta creier încât să construiască clădirea în așa fel încât să nu te trezești că tocmai tu ai avut ghinionul să prinzi o cameră cu vedere la câmp. Nu știu cum funcționați voi, dar eu când deschideam ochii și vedeam marea și soarele, la prima oră, simțeam că nu-mi mai trebuie nimic de la viață.

– Încă un avantaj general: am plătit peste tot cu cardul. Da, în Bulgaria, am plătit peste tot cu cardul. Mă rog, cu excepția unei parcări care se afla în plin câmp și unde nu văd cum naiba ar fi putut funcționa un POS. În rest, până și umbrela de pe plajă am plătit-o tot cu cardul.

– Zâmbetele. Ați citit corect, zâmbetele. După view-ul incredibil al hotelului, cred că asta ne-a surprins cel mai mult: modul în care se purtau toți oamenii cu care interacționam. Pot să înțeleg că portarul hotelului se hlizea și când îl trezeam noaptea din somn să ridice bariera parcării, că până la urmă n-avea de ales. Dar să faci glume cu parcagiul, să vezi că băieții care încasau banii pe umbrelele de pe plajă se duc să aducă POS special pentru tine, în loc să-ți comunce sec că nu se poate decât cu cash (mi-au și zis că sunt primul client care plătește cu cardul), să te așezi la singura cârciumă pe o rază de câtiva kilometri și să vezi că tanti care servea la mese are chef de caterincă, să nu fie nimeni acru și scorțos, să simți peste tot că nu ești doar fraierul ăla care plătește, ei bine, senzația asta chiar m-a făcut să mă simt într-un fel. Dacă n-ați mai călcat pe litoralul românesc în ultimii zece ani, s-ar putea să nu știți despre ce vorbesc și despre cum e să te simți umilit pe banii tăi.

Dezavantaje

– Nu e un loc ieftin, nu e all inclusive. Știu, când e vorba despre Bulgaria, lumea se așteaptă la ieftinache și munți de mâncare sau de băutură, moca. Well, nu e cazul aici.

– Nu poți ajunge decât cu mașina. Mai mult de atât, odată ajuns acolo, nu te poți depalsa la plajă, la vreo terasă unde să mănânci, sau la ce-oi mai vrea tu să faci, decât cu mașina. Mă rog, oamenii din complex au decența să-ți pună la dizpoziție biciclete, moca, cu care te poți duce unde vrea mușchiul tău, dar, sincer, dacă nu ești Contador sau dacă nu te antrenezi pentru Le Tour, nu prea văd cum ai urca pe bicicletă panta aia care duce spre hotel. Partea bună e că până la cea mai apropiată plajă faci maximum trei minute și găsești loc de parcare chiar lângă.

Cam asta despre experiența în Bulgaria și despre cum un loc mișto poate să te facă să te sucești de la „n-o să calc vreodată acolo” la „ce m-aș mai duce o dată anul ăsta”.

P.S. Sper să n-aud pe nimeni că e postare plătită, că încă n-am ajuns la nivelul să iau bani de la poporul frate și prieten, iar cu agenții de turism nu lucrez. Încă.