N-aveam cum să nu salvez acest text pe care îl lăsase colegul nostru Ionuț sub formă de comentariu acum vreo două săptâmăni. Mi-am zis că merită o soartă mai bună. Nu Ionuț, comentariul.

Am mers o dată cu taxiul, cu un domn (acesta este cuvântul) de o eleganță desăvârșită. Mașina era lună, lingeai mac de pe jos, vorba poetului, el îmbrăcat la cămașă, cravată cu ac, un limbaj elevat cum rar mi-a fost dat să aud, cu o voce plăcută, ușor de bas așa, dând dovadă de un respect impecabil în trafic, ce să mai vorbim, o cursă deosebită. Mai ales că eu sunt fericit când găsesc partener de discuții, iar omul era destul de citit și cu păreri logice și de bun simț pe diverse subiecte. Până când…

Până când i-a tăiat calea un puștan cu mașină “jmekeră” și cu încă vreo 3 la fel ca el în mașină, genul ăla de copii teribiliști care se cred stăpânii lumii fiindcă le-a luat alde ta-su mașină, deși ei nici pe trotuar nu știu să umble cum trebuie, și cărora, la 30 de ani, li se face deja pomana de 7 ani.

Au ieșit brusc de pe o străduță, cu viteză, fără să se asigure, obligându-l pe taximetristul meu să frâneze brusc și să tragă stânga de volan (noroc că nu venea nimic pe banda a doua).

Omu’ meu nu a zis nimic, și-a continuat drumul. Pe când ne apropiam de un semafor, iar eu mă gândeam că o fi obișnuit cu așa ceva dacă nu a reacționat nicicum (cred că eu eram demult călare pe puștiul ăla cu levierul în mână), îl aud cum îmi spune: “Am să vă rog să mă scuzați anticipat (nu știu dacă am mai auzit cuvântul ăsta la vreun taximetrist vreodată), dar trebuie să îl atenționez pe acel tânăr că a făcut o manevră periculoasă în trafic.” “Du-te-n plm”, m-am gândit eu, “ce-o să-i zici, o să-ți ceri scuze că era să ne lovească?” I-am zis “Nu-i nici o problemă!” curios să văd ce se întâmplă mai departe.

A oprit la semafor fix în dreptul puștilor, a dat geamul jos și… băbăiatule… “I’m an educated man” (vorba lu’ Nicholson în “Oameni de onoare”) pe parte de înjurături, da’ n-am mai auzit niciodată o asemenea colecție de înjurături spuse cu o asemenea viteză. Practic, în vreo 50 de secunde a epuizat toți morții și viii ălora din mașină, toți sfinții din calendar și toate organele sexuale cunoscute Și toate astea cu un accent de Tunsu Petre, colț cu Pontonierilor, inconfundabil. Ăia au închis repede geamul speriați și au plecat cu scârț, al meu a pornit și el, aranjându-și ușor nodul de la cravată.

Restul cursei s-a petrecut fix cum o începusem, de parcă eram în mașină cu dr. Jekyll și Mr. Hyde.