5,255 cititori

Şi totuşi ne mărităm

Cică Ana R. a ţinut să-mi dea replica la textul de ieri. Dar, dacă mă întrebaţi pe mine, n-a făcut decât să întărească tot ce-am scris eu. Luaţi de vedeţi singuri.

…………………………………………………………………………………………….

L-au apucat pe mister Vasilescu sfaturile destinate bărbaților care fug de femeile doritoare de măritiș. Dacă tot îl mănâncă în tastatură, hai să-i răspundem!

De când ne aduce mămicuța noastră pe pământ, toate visam la rochița aia albă, la floricele, la un patrafir alb ce-o să ne înțepe în țeastă, la bășici în tălpi și la cum o să facem pișu ajutate de alte cinci fete, care să ne țină de fustăloaie. Continuarea

5,706 cititori

Certifcatul de căsătorie nu mai este trendy

Guest Post by Ana R.

În societatea noastră se fuge de căsătorie mai ceva ca de bodyguarzii cu spray paralizant. Dar interesant este că bărbații sunt un pic mai iuți de picior. Ei au căpătat un fel de grețuri subite pentru tot ce înseamnă verighete și ceremonii solemne.

Brusc nu mai ești cool și în trend să ai certificatul ăla de la starea civilă. Iar motivaţia principală este ceva de genul: “până la urmă e doar o bucată de hârtie, nu oferă nicio garanție a durabilității relației, nu”? Iar dacă ai apucat să te strâmbi când auzi aşa ceva, imediat ţi-o servesc şi pe aia cu “statistica spune că 50% dintre căsătorii se termină cu un iremediabil divorț”. Însă nimeni nu ne spune ce procent al relațiilor fără adeverință duc la o despărțire. Dar cred că procentul este simțitor mai mare, tocmai pentru că împricinații simt că nu prea există bariere de vreun fel. Adică sună într-un fel „m-am despărțit de prietena mea“ și cam altfel „am divorțat“. Atunci când oamenii aud cuvântul divorț îl asociază cu smuls de păr și împărțit de catrafuse. În schimb, atunci când discutăm de dat papucii, poate fi făcut totul și extrem de pașnic. La asta se adaugă și o doză serioasă de egocentrism, educat subtil de societatea actuală.
Continuarea

8,511 cititori

Bijuteria Mătărânga

Pe bune, chestia asta din poza de mai jos, tocmai a răsărit la Tineretului. Cu sau fără diacritice, mie mi se pare că se poate citi într-un singur fel. Şi anume, ăla în care îi mai zicem “pulii”, atunci cand nu vrem să sune chiar aşa obscen. Serios, se mai întâmplă să agăţi câte o pizdă tipă care se vrea preţioasă sau să fii intr-un cerc de oameni, care nu ştii cum vor reacţiona la o “pulă” spusă cu toată gura. Şi atunci se mai foloseşte arhaismul ăsta de rahat. Dar, ca să fie clar, el înseamnă “pulă”, oricum ne-am învârti in jurul lui. Nu stau să ma uit in dex dacă mai are şi alte sensuri. O mai avea, dar dacă opreşti o sută de oameni pe stradă, toţi îţi vor răspunde aşa cum tocmai am zis eu.
Continuarea