4,592 cititori

Dacă n-aveați poftă de mâncare zilele astea

Care sunteți mai vechi pe-aici deja știți că în momentele în care mă pune necuratu’ să țin cură de slăbire trântesc câte un articol despre mâncare. Nici n-am cum altfel, având în vedere că de dimineață până seara visez numai chestii pe care în mod normal le-aș lăsa la infinit să-mi mângâie papilele gustative. Cu alte cuvinte, în perioada asta funcționez pe sistemul “tot ce e în jur la o adica poate fi transformat în mâncare”.

Așa, ce voiam de fapt să zic, am câteva chestii care mi-au rămas săpate în acidul dezoxiribonucleic mai adânc decât scenele de luptă de pe columna lui Traian, altfel nu-mi explic de ce nu reușesc să scap de ele. Ce înseamnă asta? Păi înseamnă că le-aș mânca oricând și oricum în cantități industriale. Iar dacă aveți impresia ca vorbesc despre cine știe ce specialități gourmet, vă înșelați amarnic, astea după care tânjesc eu sunt din alea cu care practic am crescut. Da’ stați că vi le zice fratele vostru imediat ca să vă facă ziua mai plăcută.

Continuarea

1,920 cititori

What’s up, doc ?

Tocmai ce-am vazut un vecin de cladire corporatista, schiopatand cu ravna intr-o orteza proaspat capatata. Si mi-am adus aminte. Pe asta trebuie sa v-o spun.

Acum vreo 3-4 anisori am avut „inspirata” idee sa ies la un fotbal intr-o minunata seara de vara. Idee care s-a soldat cu o entorsa de toata frumusetea. La doctor nu m-am dus, pentru ca sunt barbat (deci sunt foarte curajos) si pentru ca „timpul vindeca tot”. Numai ca de data asta timpul se scurgea si glezna mea ramanea tot nevindecata. Trecusera vreo doua luni de la nefericita seara de fotbal. Eu tot schiopatam din greu si epuizam stocurile de diclofenac ale farmaciilor din zona mea. Pana cand m-a vazut prietenul meu, George. Care s-a luat cu mainile de cap:

– Bai, trebuie sa te duci la doctor! Continuarea