4,503 cititori

Cam asta înseamnă să ai prezență de spirit

La Vâlcea, fix lângă blocul în care am copilărit, era casa babei. Așa-i ziceam noi, deși în peisaj se pare că exista și un moș. Dar cum pe el nu-l văzuse nimeni niciodată pocnind copiii cu jordia peste picioare, era clar că baba tăia și spânzura. Chestia e că în curtea aia, din primăvară până toamna târziu, se muta raiul. Avea baba acolo toate fructele posibile și imposibile. Ok, ok, nu cred că găseai rodii, nici kiwi și nu prea dădeam nici peste minole sau pomelo, dar de la cireșe de mai până la strugurii ăia care se coc abia după ce dă prima brumă, găseai acolo tot ce voia mușchiulețu’ tău de copil poficios.

Continuarea

2,628 cititori

Viaţa in plastic proaspăt

Am cam zăcut în pat de la o gripă rebelă zilele astea aşa că să mă luaţi uşor dacă vi se pare că delirez. E de la temperatură. 🙂

Mă pregateam să vâr într-un pahar cu apă al einşpelea pliculeţ de coldrex (sau ceva asemanător, tot cu gust de pipi de camilă), dar nuş’ ce-mi vine şi mă uit la data când expiră. Băi frate, peste câteva luni era gata. Saracia aia de praf, făcut în laborator, are termen de garanţie mai mic decât o conservă de peşte. Continuarea