1,948 cititori

O fi pacat?

Acum ceva vreme, unul dintre colegii mei, F., s-a hotarat sa tina post. Dar nu asa, ca amatorii si pacatosii de rand. Nuuuu, omul voia treaba serioasa. Patruzeci de zile scrie la cartea sfanta? Pai atat s-a bagat si el sa posteasca.

Bai fratilor, si a inceput chinul. Ca tipul e pofticios si mancau. Mai rau de atat, cand stia ca nu are voie, mai rau ii venea sa bea, manance si… alte activitati. Eu mai haleam cate o ciocolata, clefaind in urechea lui sau ingurgitam un profiterol, scotand sunete de incantare. Ma injura si pleca. Taras, grapis s-a scurs tot postul. Intrasem in saptamana mare. Deja mai avea doar la un colt si incepea potolul. Foarte bine, ca deja ajunsese sa viseze noaptea drob sau cozonaci si si-ar fi taiat o mana pentru o friptura de porceanu. Continuarea

2,024 cititori

Tupeu

Un poliţist într-o intersecţie, la 5 dimineaţa, stătea liniştit, asteptând să înceapă traficul.
La un moment dat apare un jeep negru, cu geamuri fumurii. Maşina se apropie de intersecţie, şoferul vede că nu vine nimeni, accelerează şi trece pe roşu.
Politistul il fluiera si il trage pe dreapta.
Geamul din partea soferului se deschide pe sfert si din el iese o bancnota de 20 de euro.
Agentul se uita in stanga, se uita in dreapta, vede ca nu e nimeni si ia repede bancnota, facandu-i semn jeep-ului sa se care.
A doua zi, la fel. A treia zi la fel si tot asa, de fiecare data pe rosu, de fiecare data se deschidea un pic geamul si din jeep ieseau 20 de euro. Continuarea

902 cititori

Game, set, meci

De când mă stiu, mi-a placut fotbalul. Si Steaua. Pe vremea “cealalta” aveam caiete in care imi notăm partidele, golurile, minutul si marcatorii, ascultând “fotbal minut cu minut”. Practic puteam sa-l recunosc pe Dumitru Pelican, fara sa-l fi intalnit vreodata, doar dupa voce. Cand l-am vazut pentru prima oară pe Ilie Dobre, in carne si oase, m-am cacat pe mine de râs. Compatibilitatea dintre vocea lui si fata de bidon turtit, era de suta la suta.
Dupa ce am ajuns in Bucuresti, aveam săptămâni cand vedeam si cate trei meciuri saptamanal, live pe stadion. Era pe vremea când FC National si Sportul Studențesc inca existau si jucau in prima liga.
Am mai stat o singura data in mijlocul suporterilor adversi. La finala Uefa Champions League din 2012, Bayern – Chelsea. Pentru ca s-a jucat la Munchen, va dati seama cu cine tinea tot stadionul. Numai eu am nimerit lângă fanii englezi. Dar atunci eram neutru si am savurat spectacolul. Continuarea

753 cititori

Iepurasi de Paste, cu happy-end…by Ana R.

Asta vara, la insistentele copiilor de a primi un animalut de casa, Bunica noastra draga a achizitionat, pe perioada concediului in tara, un iepuras. Mai bine zis o iepurasa. In consiliul de familie, cand inca nu stiam ce este, s-a stabilit: daca e femela sa o cheme Jasmin si daca e mascul, sa fie Aladin. Si dupa indelungi si amanuntite cautari sub codita, a primit numele de Jasmin. Asta asa, ca sa intelegeti ca ai mei copii sunt inca in faza Disney.

Iepurasa a fost trecuta fraudulos frontiera intr-o cutie de carton. Era tare micuta si dragalasa, stiam ca nu are paraziti si nu constituia un pericol pentru sanatatea odraslelor proprii. A stat la inceput int-o cutie de carton, dar cum i-am promis un standard de viata occidental, am inceput sa investim in dotari. Continuarea

1,232 cititori

Invidie colegiala si… pamanteana… by Ana R

Daca pe bosu’ de la blog l-au rapit extraterestrii, asa pentru o tura scurta de ozeneu, incat sa se laude pe aici pe la lume cum s-a dat el cu viteza luminii, pe mine nu m-a rapit nimeni. Dar nimeni, nimeni. Si cred ca incerc o usoara urma de gelozie, pentru ca nu am putut sa imi fac cateva poze cu buzele tuguiate (ca altfel cica nu mai sunt capabile sa pozeze telefoanele de ultima generatie, nicio femeie). Sau cu vreun omulet verde brotacel, in timp ce pe fereastra aeronavei sa se perinde peisaje stelare.

Nu stiu ce i-au facut extraterestrii aia lui, ca nu mi-a facut confidente. Continuarea

3,939 cititori

Foame, flirt si alte aventuri

Dupa patania asta, ghiciti ce? Intr-una din seri, iar i s-a facut foame Prietenului I. A deschis frigiderul si ar mai fi fost cate ceva, dar nimic gata preparat. Ori sa se apuce de gatit, prajit sau alte dichisuri, la unu noaptea nu era o idee tocmai pe placul lui. Are si lenea prestanta ei. Cum pe cei de la chinezesc nu mai putea sa-i sune asa tarziu, si-a zis sa probeze cum presteaza serviciul de livrari non-stop de la Jerry’s Pizza. Pana a deschis laptopu’, pana s-a hotarat ce vrea, pana una alta, ceasurile se facusera in jur de doua. Si-a comandat o „rustica”, a deschis o bere si s-a pus la un film, sa treaca timpul pana vine haleala.

Un singur lucru nu luasera in calcul nici el, nici aia de la Jerry’s. Continuarea