3,584 cititori

Mâna Domnului sfinţeşte arma

Sunt ceva ani de-atunci, dar povestea cred că rămane la fel de actuală, mai ales dacă arunc un ochi prin jur.

Ieșisem din casă cu câinele și o luasem pe direcția parc. Din față veneau doi polițiști care flancau un popă. Din motive cunoscute doar de el, Billy se oprește și începe să-l latre pe slujitorul domnului. Dar destul de agresiv, pe genul “dacă n-aş fi fost în lesă, acum deja îmi încercam colţii pe fund de slujbaş al bisericii”. L-am lăsat să latre, că nu aveam motive să stresez inutil animalul. Era în lesă, mai mult de dat din clanţă nu avea ce să facă. Dar dom’ părinte se oprește și se bagă în seamă: Continuarea

1,810 cititori

Economie politica aplicata: globalizarea

Am doi prieteni, care zilele astea se plimba prin Praga. Baieti buni, manageri corporatisti d-astia noi, care isi intoxica ficatul cu substante fine. Si-au luat farurile calauzitoare (a se citi “neveste”) si s-au dus de “martisor” in Orasul de Aur.

Scenariul dupa care se ghideaza e simplu. Ziua, viziteaza cu totii ruine, palate, catedrale si alte locuri in care nu se poate consuma alcool. Seara, fetele se duc la cumparaturi iar cei doi baietii isi incearca puterile cu tehnologia ceha de producere a berii. Dupa cum ii cunosc eu, scorul ar trebui sa fie in favoarea lor. Gen, nu fac cehii aia cate bere pot sa bea ei.

Ieri, mai pe inserat asa, imi suna telefonul. Pe ecran vad ca ma apela unul din “turistii” praghezi. Si cum eu intotdeauna raspund, mai ales cand au prietenii nevoie de mine:

– Alo, ce “face” baietii ?

– Ba, suntem bine, dar avem o problema. Continuarea

1,846 cititori

What’s up, doc ?

Tocmai ce-am vazut un vecin de cladire corporatista, schiopatand cu ravna intr-o orteza proaspat capatata. Si mi-am adus aminte. Pe asta trebuie sa v-o spun.

Acum vreo 3-4 anisori am avut „inspirata” idee sa ies la un fotbal intr-o minunata seara de vara. Idee care s-a soldat cu o entorsa de toata frumusetea. La doctor nu m-am dus, pentru ca sunt barbat (deci sunt foarte curajos) si pentru ca „timpul vindeca tot”. Numai ca de data asta timpul se scurgea si glezna mea ramanea tot nevindecata. Trecusera vreo doua luni de la nefericita seara de fotbal. Eu tot schiopatam din greu si epuizam stocurile de diclofenac ale farmaciilor din zona mea. Pana cand m-a vazut prietenul meu, George. Care s-a luat cu mainile de cap:

– Bai, trebuie sa te duci la doctor! Continuarea

2,722 cititori

Cif…cream…

Sunt eu defect ? Am vazut si auzit spotul asta publicitar de zeci de ori. Nici nu l-as fi remarcat, dar are un final absolut beton. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie imi suna a povestire erotica pentru “tabara cealalta”. Cum ma-sa mare suna asta: “astfel cavalerul a devenit regina regatului”???!!! Eu nu-mi imaginez decat ca jumatate din populatia masculina si non-heterosexuala, a regatului, l-au facut pe ala “regina” lor. Continuarea

1,088 cititori

Nedumerire de primavara.

Ca tot a dat caldura afara, mi-am adus aminte de o chestie. Cam pe vremea asta, se umple parcul de alergatori. Cum da coltu’ ierbii, se apuca toata lumea de jogging. Da’ stiti cum? Se rupe pamantul sub ei, domnule. Multi. Multi si hotarati. Nici nu-mi dau seama ce-i mana de la spate. C-or fi remuscarile, c-o fi gandul ca vara e la un colt si iar transpira dimineata la metrou, nu stiu. Cert e ca, dupa ce au prins martisoru’ in pieptul iubitelor, in domni se umfla asa o hotarare de a face sport (ati fi zis ca e burta…nu e…asta se vedea asa) de ti-e mai mare dragul. Si domnitele la fel. Cum scot capul afara din casa si simt iz de viitoare plaja, degraba dezgolitoare de colacei, hop la alergat. Pana aici nu ar fi nimic rau. Ba, as zice, chiar e de laudat.

Asa se face ca in prima Luni cu soare, dupa ce au dat ghioceii, Continuarea

3,875 cititori

O tentativă eșuată de idilă

Nu mai știu în ce clasă s-a întâmplat. Oricum, la liceu. Era o iarnă fără zăpadă și ajunsesem prin București, într-o excursie de weekend. N-aș fi mers, da’ aveam o colegă care-mi plăcea mult. Și cum ea mergea, hop și eu după fundul dumneaei. Bine, eram puștani și cu totul alte vremuri, nu va gândiți la prostii. Pur și simplu voiam să miros aerul din preajma ei și să tatonez un picuț terenul. Poate, poate s-o lăsa c-un plimbat sub clar de luna, la întoarcerea în Vâlcea. Nu s-a lăsat.

Da’ eu aveam să aflu asta puțin mai încolo. Mai precis în a doua zi a excursiei. În prima, toate au fost bune și frumoase. Adică eu și colega cu pricina ne-am văzut fiecare de treaba lui. Cre’ca nu găseam momentul prielnic de atac sau ceva (nu pot să zic că eram tăntălău, mă fac naiba de râs). Da’ nu-i nimic, mai aveam încă două zile din excursie. Timp căcălau.

Așa că de-a doua zi am hotărât să încep învăluirea. Subtil. Și pe toate planurile. La ora aia nu auzisem de Sun Tzu, dar cred că ăsta, generalu’ chinez, era mic copil pe lângă mine. Țin minte că ne pregăteam să plecăm spre Antipa și coborâsem toți în parcare la Hotel Astoria, iar eu desfășurăm toată artileria grea: cărat de geantă (la ce dracu’ îi trebuia ca să meargă la muzeu ?!), mișto-uri grosolane la adesa celorlați pretendenți-concurenți, dat geaca jos ca să pun în evidență tricoul ăl nou cumpărat fix pentru excursia asta și altele la fel de “subtile”. Ce să mai vorbim, ați înțeles cam care era tabloul câmpului de luptă.

Când s-a auzit de undeva strigătul “băăă, a zis șoferul să urcăm, că plecam imediat”, m-am îndreptat hotărât spre “aleasă”, fiind decis să-i propun să stăm unul lângă celălalt în autocar. Acu’ poate vi se pare desuet, dar la ora aia treaba asta făcea cam cât o juma’ de cerere în căsătorie.

Am ajuns în fața ei și inima-mi bătea ca dracu’. Deja făcut pe mine, eram decis să amân propunerea pentru întoarcerea de la muzeu. Dar mi-a scurtat ea zbuciumul. S-a uitat la mine, a zâmbit, ochii i s-au luminat (ufff, am răsuflat ușurat, hai că e de bine) și apoi a rostit cu nesfârșită blândețe în glas:

-Auzi, zice (ce-i drept, bună întrebarea, pentru că îmi simțeam timpanele bubuind), vezi că ai un muc pe obraz!

Mai are rost să povestesc mai departe ? Da, chiar aveam un mare muc pe obraz. Iar amintirile mele, legate de colega respectivă, se împart în două categorii: “înainte” și “după” pârdalnica aia de secreție vâscoasă care poartă numele popular de “muc”.

mihai_vasilescu_muc

sursa foto

965 cititori

Sa fim cucernici, zic.

Tre’ sa stiti bancul acela cu ofiterul german care fugarea un polonez. Il prinde. Si cand sa-l impuste, o voce divina ii zice: ‘Fiule, nu trage, omul acela va deveni Papa’! ‘Bine, si eu?’, intreaba neamtul. ‘Si tu, si tu’, il linisteste vocea. Fara voie imi tot vine in minte, de cand cu demisia papei. Ma tot foiesc, ma tot gandesc…dar de inteles nu inteleg si pace. Cum adica sa-si dea demisa papa ? Pai nu era el trimisul lui dumnezeu pe pamant ? Urmasul sfantului Petru ? Pai pe principiul asta nu poa’ sa-si dea demisia si arhangelul Mihail (l-am ales pe asta ca mi-e tiz)? „Doamne, nu mai vreau sa fiu arhanghel, fa-ma un sfant mai mititel, sau se poate inger ? Continuarea

932 cititori

Tot cu homosexuali

Guest post by Adina 

Am primit comentariul de mai jos, in urma acestui post: http://mihaivasilescublog.wordpress.com/2013/02/26/to-be-or-not-to-be-gay/

Mda, pentru mine, ca traiesc in Statele Unite asta e un subiect serios. Administratia Obama e nevoita sa apeleze la Curtea Suprema pentru a razbi cu legea asta. Pentru ca in momentul de fata in Statele Unite numai in noua state e legala aceasta casatorie. Si nu e vorba numai de biserica, pentru ca nu e biserica (or religia) singura care impune limite. Asta ar insemna ca ateii sa nu aiba nicio limita. Insa mai sunt si limite educationale, morale, de bun-simt. Continuarea

1,515 cititori

Pentru “de dimineata”.

   Aseara, dupa munca, m-am oprit sa beau o bere (a se citi „un ceai”) cu un prieten. El a baut chiar bere. Bine, berea pe care a baut-o el nu poate fi insotita de articolul nehotarat feminin singular „o”, ci de cel la plural „niste”. E un bar mic, ce-mi place mult, chiar langa statia de metrou unde cobor eu. Pana aici toate bune. Partea nasoala a fost ca aseara era de serviciu chlenerita care nu ne place. Sunt doua chelnerite in locul ala, care lucreaza pe sistemul o zi una, o zi cealalta. Cea de aseara nu ne place pentru ca are doar doua viteze: lent si foarte lent (cam ca Dodel asa, cunoscatorii stiu ce zic). Continuarea

1,762 cititori

scolareasca…sau jkolareaska

“Auzi ba?! Mai tiaduci aminte cand chioleam la romana ji toti fraieri aia statea sanvete?”

Circula pe facebook chestia asta de mai sus.

    Va suna cunoscut ? Care aveti copiii marisori sau cunostinte aflate inca pe bancile scolilor, nu se poate sa nu fi vazut ceva de genul asta. Eu am o fata. Are 16 ani. Imi scria acum vreo cativa ani pe mess, intr-un stil asemanator cu cel de mai sus. Fara greseli de ortografie dar cu prescurtarile si substituirile de litere aferente. M-a luat capul cand am vazut. Eu unul nu puteam sa umblu cu o fata, daca respectiva facea greseli flagrante in scris. Bine, vorbesc de cazurile cand ajungeam sa vad cum scrie aia cate ceva. 😉 Daca-o punea dracu’ s-o apuce efuziunile sentimentale sub forma scrisa si vedeam greseli de ortografie (mai mult de doua, pe prima o treceam cu vederea) era „pa si la revedere”. Ma rog, nu vorbeam de mine aici. Continuarea