6,195 cititori

O dată în viață

Eram în clasa a doișpea și fotbalul românesc începea să cunoască anii de glorie. Steaua tocmai jucase a doua finală de Champions League, Dinamo jucase o semifinală, Craiova deschisese drumul, iar echipa națională era și ea în formă. În contextul ăsta, într-un noiembrie cenușiu, Craiova urma să joace cu un Dinamo, aflat în vârf de formă, chiar pe stadionul din Bănie. Nu cred că exista cetățean născut între Dunăre și Olt care să nu vrea sa vadă meciul ăsta. Inclusiv eu, evident. Și cum la televizor nu se transmitea, singura speranță era să fac cumva să ajung pe stadion. Continuarea

4,405 cititori

Ce bine e când sfârșitul lumii pică în weekend

Vineri. Ora șase și cincisprezece minute, dis de dimineață! Bum, bum, bum. Bătăi disperate și apăsate la mine în ușă. Ridic capul ca să aud dacă sunt însoțite și de “poliția, deschide”. Nu, nu sunt, așa că mă întorc pe partea cealaltă, sperând să înceteze. Ți-ai găsit. Bum, bum, bum. Mă dau jos din pat și mă târăsc la ușă pe sistem zombie. Deschid. În prag, adminsitratorul cu o față radioasă:

Continuarea

2,726 cititori

Blestemul asfaltului încins de weekend!

Treaba e că n-ai cum să scrii dacă îţi pocneşte capul şi toată energia pe care o mai ai se iroseşte doar în încercarea zadarnică de a nu-ţi murdări tricoul pe piept de muci. Aşa că, până mă înzdrăvenesc, v-am pus un text de la Krantz, pe un subiect despre care aş fi vrut şi eu să zic ceva încă de vara trecută.

Ah, să nu uit. Cum, frate, nu s-a găsit nicio blondă cu sânii mari şi glezne fine care să mă facă bine şi pe mine? Nţţţ, aşa ceva!

mihai_vasilescu_voodoo

De regulă sunt un tip calm. Cei care mă cunosc ştiu asta. De multe ori chiar, soţia se evervează că nu are cu cine să se mai certe din cînd în cînd. Dar uite că vin unele momente cînd pînă şi un călugăr zen ar ieşi brusc din transă. Strigînd şi el nervos la ăl de sus: Bă, da mai închizi mult ochii pentru ăştia? Continuarea