Tag Archives: spate

07.12.2019
5,968 cititori

Profesori pă dracu’

Ultima oară când intrasem într-o frizerie cred că nici nu fusese Emil Constantinescu președinte. Dar lasă c-am fost azi. Am descoperit la mine în cartier o frizerie din aia unde n-a pus piciorul nicio mână de hairstilyst, unde frizerițele încă te întreabă “cum vă iau la ceafă, pierdut?” și unde n-a auzit nici naiba de sauvage sau alte aiureli.

Ei, și cum stăteam eu pe scaun și admiram cum frizerița la care am nimerit mă ia destoinc cu mașina numărul patru, o aud pe alta care tundea două scaune mai încolo:

– Robert al meu are teză la română săptămâna viitoare.

Continuarea →

06.03.2019
7,647 cititori

Parcare laterală știți să faceți?

L-am văzut de departe, încă de când am ieșit de pe scară, cum se chinuiește să-și facă loc dintre alte două mașini. E un logan roșu coca-cola care încearcă să iasă cu fața, nu reușește, dă cu spatele, după care iar încearcă să iasă cu fața, iar nu reușește, iar dă cu spatele, și tot așa, aceeași manevră repetată la infinit de parcă asist la reinterpretarea modernă a mitului lui Sisif. Doar că în loc de munte și bolovan, acum avem de-a face cu un ambreiaj, o accelerație și-un volan.

După ce m-am apropiat, am văzut-o și pe tipa care-l conducea pe loganul roșu coca-cola, moment în care mi-au trecut prin minte toate bancurile despre femei și parcarea laterală. Dar, pentru că părea nițeluș stresată, m-am gândit că nu e timp de bancuri și mai bine s-o ajut cumva, c-așa sunt io, altruist. Ceea ce am și executat. Continuarea →

08.12.2018
5,538 cititori

Prea multă știință strică

– Vrei, te rog, să dai rucsacul jos din spate?

Puștiul cu alură de campion interegional la șah se uită uimit la cea care a avut tupeul să-i adreseze o asemenea rugăminte:

– Ocupă același loc și dacă-l țin în față.

După care începe o demonstrație în toată regula, cu elemente de matematică și fizică, despre dimensiuni, spații expandabile și locuri geometrice. Ce să mai, tocmai se pornise pe demonstrat că volumul unui rucsac purtat în spate va rămâne constant, indiferent de variabilele din jur. Continuarea →

28.03.2018
9,257 cititori

Când îți moare un cal în bucătărie și tu nu găsești cadavrul

Miercurea trecută, așa din senin, a început să se simtă un oareșce miros în bucătărie. Nu l-am băgat prea tare în seamă, mai ales că abia făcusem curat prin zonă, doar am crăpat geamul și-am zis că poate s-o duce el de unde a venit. Nu numai că nu s-a dus, dar joi dimineață era tot acolo, părea destul de bine înfipt și nu dădea semne c-ar avea de gând să plece nicăieri.

După o investigație sumară și-un brainstorming pe tema “unde s-ar fi putut ascunde cadavrul calului care pute în halul ăsta”, a urmat un scurt consiliu și s-a luat hotărârea inevitabilă: curățenie generală în bucătărie. Ceea ce am și executat (mă rog, nu io, c-am plecat la muncă, dar mă pricep bine de tot la delegat sarcini). Nu cred c-a ramas loc necurățat. Inclusiv aragazul, masca de la chiuvetă și frigiderul au fost date la o parte și curățat locul de sub ele cu dezinfectant. După care a fost lăsat și geamul larg deschis cale de fro juma’ de zi.

Continuarea →

23.07.2015
7,701 cititori

Ce are karma cu epilatul mustăţii?

Frate, vreau să mă conving dacă sunt eu nebun sau nu.

Alatăieri seară, într-un metrou mega-aglomerat şi ultra-încins, tocmai mă pregăteam să-i spun uneia că ar fi de un mare bun-simţ să-si dea jos rucsacul din spate. Da, ştiu, e mai comod să-l ţii aşa. Şi mie mi-ar plăcea să mă doară în p*lă de toată lumea şi să butonez liniştit, cu ambele mâini, la telefon. Dar când oamenii se calcă pe amigdale din cauza aglomeraţiei, fac un efort şi ţin rucascul în mână. Voi aveţi idee ce nasol este să scrii şi să scrolezi doar cu cealaltă? Continuarea →

18.06.2014
3,737 cititori

Prima mea masina

Daca a existat vreun lucru la care am visat, dupa ce am ajuns in Bucuresti, a fost sa am masina. Ma terminasera psihic distantele uriase (veneam din Valcea, da?) si mijloacele de transport in comun.  Zadarnic m-am milogit de taica-meu sa-mi dea Dacia lui. Mai degraba il rugam sa-si doneze un ochi sau o mana. Desi o tinea nemiscata in fata blocului cate 350 de zile pe an, pentru celelalte zile in care avea nevoie de ea, nici nu se punea problema sa mi-o dea la Bucuresti.

In anul doi de facultate, am lucrat la Pizza Hut. Unde, am constatat cu stupoare, ca reusesc sa castig mai mult decat ai mei parinti la un loc. Continuarea →