Pe strada unde e cooperativa de digital, e sens unic. Pentru cititorii care nu posedă permis de conducere, sens unic e atunci când pe strada respectivă mașinile au voie doar într-un singur sens, în celălat fiind interzis prin lege, gen. Chestie care n-a împiedicat-o pe o duduie cu o alfa roșie să facă o mare […]

Nu cred c-a existat să-mi parchez mașina pe undeva prin zone de blocuri din București și să nu-mi găsesc ștergătoarele de parbriz ridicate. Iar eu nu parchez niciodată pe locuri de parcare pe care cetățenii rezidenți le plătesc la primărie. Sau, mă rog, o mai parchez, dar doar dacă rămân câteva minute prin zonă și […]

După ce mi-am luat permisul de conducere, m-am înființat la taică-meu și l-am rugat să-mi dea și mie mașina pentru o tură prin oraș. Mi-a râs în nas, evident. O dată, de două ori, de trei ori, de fiecare dată când i-o ceream, îmi explica sfătos că nu-mi dă nimic și că trebuie să-mi pun […]

În parcare la Kaufland un cetățean cu număr de Prahova și un cetățean cu număr de Capitală se contrazic elegant în cadrul unei discuții pe teme de urbanism și infrastructură locală. Cetățeanul cu număr de Prahova aruncă în luptă primele alegații: – Așa se parchează, bă, nu vezi că ești prea aproape dă mine și […]

Lângă cooperativa unde dau cu sapa e o… hmmm… o chestie, o instituție sau ceva, care are o parcare imensă. Nu știu dacă realizați cam ce înseamnă o trebușoară de genul ăsta exact lângă piața Victoriei, dar vă zic eu că e aur curat, e visul umed al tuturor șoferilor care caută disperați câte juma’ […]

Sâmbătă seara am mers să bag în fizic la cârciuma mea preferată. Evident, am parcat pe o străduță laterală, una dintre cele mai bengoase din București. În sensul că băieții care „au grijă” de locurile de parcare sunt la cu totul alt nivel. Nu le mai blochează ca amărăștenii cu navete goale de bere sau […]

L-am citit după privirea piezișă și plină de nerăbdare că stă ca pe ghimpi așteptând să cobor de la volan. Așa c-am mai rămas oleacă în mașină prefăcîndu-mă că scotocesc prin bord. Ca să mai prelungesc suspansul, nu de alta. Până la urmă am deschis portiera. Omu’ meu atât aștepta: – Ți-am mai zis că […]