Zilele trecute a lăsat cineva pe blog acest comentariu:

“Imi place chestia cu locurile de handicapati. se vede ca-i povestita de unul din Romania. :))) care vede chestiile prin realitatea traita zi cu zi in romania, pt ceilalti (a se citi cei care traiesc dincolo) nici nu se mai discuta asa ceva de ani de zile. bineinteles ca si ei au avut o perioada de acomodare, ca doar nu au neuronii plantati in alte pozitii, dar deja face parte din constiinta nationala, ADN, trasatura de neam 🙂 sau cum i-o mai zice, sa nu parcheze pe acele locuri. adica stii ca nu parchezi acolo la fel cum stii ca trebuie sa respiri ca sa ai aer ca sa nu mori asfixiat. puterea obisnuintei si a exemplului cred ca sunt o a doua natura in societatile care au inceput procesul de civilizare acum ceva timp.”

Ușor, îmi displace tonul pe care e scris, pare așa lejer superior, pe genul “săracilor care ați rămas în România și nu știți ce e apa caldă”, dar în esență omul are dreptate, dincolo de Nădlac nimeni nici măcar nu se gândește să parcheze pe vreun loc marcat special pentru persoanele cu dizabilități. În plus, uită să spună care este cuantumul amenzii și cam cât de repede apare cineva care să te sancționeze.

Acum vreo câțiva ani am ajuns în Bologna pe la ora 1.00 noaptea, după o zi întreagă de condus, și nu găseam sub nicio formă loc de parcare în zona unde trebuia să dorm. Până la urmă am găsit, am plecat să leșin în pat de oboseală, dar a venit cineva și m-a trezit urgent. Văzuse unde am parcat și mi-a zis că dacă n-o mut, dimineață o să găsesc amenda pe parbriz, pentru că e loc special destinat persoanelor cu handicap.

Am întrebat dacă vorbește serios, e totuși unu noaptea, cine naiba mai stă să dea amenzi la ora aia, dar mi s-a răspuns că dimineață, prima persoană care va observa că mașina n-are sticker-ul pentru persoane cu handicap, lipit la vedere, o să sune la poliție. Nu mai țin minte cât era amenda, dar cu siguranță era o sumă suficient de mare să mă facă să mă dau jos din pat și să mă duc să caut, încă vreo jumatate de oră, un blestemat de loc de parcare.

În apărarea mea trebuie să spun că era prima oară când ieșeam cu mașina din țară și habar nu aveam că locurile de parcare erau trasate folosindu-se coduri de culori: linii albe, galbene sau albastre, fiecare însemnând altceva. Cele albastre erau pentru locurile astea speciale. Ei, după povestea asta, să vezi ce rapid am învățat ce înseamnă fiecare culoare.

Și acum ajungem la ce voiam să vă întreb. În afară de cazurile care se mai viralizează pe interneți, cunoașteți pe cineva care a luat vreodată amendă pentru parcat pe locurile rezervate persoanelor cu dizabilități? În România, desigur. Și când zic „amendă”, zic pe bune, nu c-a dat șpagă, nu că până la urmă a scăpat cu un avertisment, nu că “șefu’, hai să ne înțelegem, ce naiba”.

Pentru că eu nu cunosc pe nimeni și nici n-am auzit de vreun caz în jurul meu. Și cred că, până la urmă, asta e marea problemă: legea există, amenzile sunt destul de mari la ora asta (între 1000 și 2000 lei), dar sunt aproape convins că sunt mult prea puține cazurile în care se aplică. Dacă or fi și alea.

Deci?

sursa foto