3,748 cititori

Cu legea pre lege călcând

Zilele trecute a lăsat cineva pe blog acest comentariu:

“Imi place chestia cu locurile de handicapati. se vede ca-i povestita de unul din Romania. :))) care vede chestiile prin realitatea traita zi cu zi in romania, pt ceilalti (a se citi cei care traiesc dincolo) nici nu se mai discuta asa ceva de ani de zile. bineinteles ca si ei au avut o perioada de acomodare, ca doar nu au neuronii plantati in alte pozitii, dar deja face parte din constiinta nationala, ADN, trasatura de neam 🙂 sau cum i-o mai zice, sa nu parcheze pe acele locuri. adica stii ca nu parchezi acolo la fel cum stii ca trebuie sa respiri ca sa ai aer ca sa nu mori asfixiat. puterea obisnuintei si a exemplului cred ca sunt o a doua natura in societatile care au inceput procesul de civilizare acum ceva timp.” Continuarea

5,675 cititori

Nu duc handicapați cu mașina

Ați văzut cu toții știrea cu taximetristul care a refuzat să ia o fetiță cu autism, pe motiv că “nu duce handicapați cu mașina”, da?

Well, pe când făceam research să văd ce și cum s-a-ntâmplat, am dat și peste varianta șoferului. Variantă care, să vezi ce, contrazice absolut toate știrile despre cazul ăsta. Omul afirmă că n-ar fi avut cum să zică niciodată așa ceva, că are și el o persoană cu dizabilități în familie, deci știe foarte bine despre ce e vorba.

Mno, știți care e problema? Că mie, în calitate de client, sau de simplu cetățean, mi se rupe lupa de varianta șoferului chiar dacă e adevărată. De ce? Păi e simplu.

Când tu (și când zic “tu”, mă refer atât la taximetriști, cât și la firmele de taximetrie) ani de zile n-ai făcut nimic să-ți repari imaginea în ochii consumatorului, de ce te-aș crede când ai nevoie?

Continuarea