12,821 cititori

Sfaturi pentru emigrare în UK

Cetin zice că seria lui de articole cu sfaturi pentru emigrare a avut foarte multe accesări. Ceea ce nu e un semn chiar foarte bun, asta înseamnând că din ce în ce mai mulți oameni chiar se interesează serios cum să facă să plece mai repede din minunata țară numită România.

Așa c-o să vă las și eu azi o serie de sfaturi primite pe email de la colega noastră de comentarii, Maria. Și-o să vă rog, pe aceia dintre voi care sunteți plecați prin diverse părți ale lumii, să faceți același lucru. Dacă aveți timp și chef, vă aștept email-urile cu sfaturi pentru emigrare, la adresa de la Contact.

Mno, ajut și eu cum pot la depopularea spațiului carpato-danubiano-pontic. Ce voiam să mai zic, să nu uitați să stingeți lumina.

……………….

M-am gândit să-ți scriu câteva lucruri legate de UK, poate or fi de trebuință cuiva. Nu pot să-ți dau detalii de școală sau sănătate că nu m-am lovit încă de ele. Copii n-am, iar la spital n-am ajuns.

Continuarea

3,126 cititori

Avem un internet plin de vandami, brusli, cichiceni și specialiști în atentate teroriste

Nu-s pe aici că am nește treabă zilele astea. Da’ mă mănâncă degetele să spun câte ceva.

Scrolam pe Facebook după atentatul de la Londra și-am tot văzut shareuit videoul postat de băiatul ăla, român care muncește în Londra. M-am îngrozit. După care m-am speriat și mai rău. Băbăiatule, vă spun cât de poate de sincer că nu mai suntem sănătoși la cap. Am dat peste internauți viteji, rupți din filmele cu karate, care până și pe omul ăsta l-au luat la mișto din ăla prost și l-au terfelit în fel și chip.

Înțelegeți? Niște băieți care o freacă pă net aici la românica, între două râgâituri de la mici și-o labă, l-au luat la mișto pe săracul omul ăla care avea groaza morții întipărită pe față, pe motiv că, în loc să fugă mâncând pământul, a aruncat cu naveta de pâine în jegoșii ăia după care a pus mâna pe bâtă și-a început să-i caute.

Well, vitejii dă net bineînțeles că știau mai bine cum trebuia procedat și în general ar fi făcut ei mult mai  bine o grămadă de chestii pe care le-au văzut în documentarele dă pă iutiub.

Sunt fascinat, vă spun, de cât de departe au ajuns prostia și răutatea dublată de prostie. Și ca întotdeauna cei mai curajoși și cei mai viteji sunt exact bășinoșii care n-au curaj să deschidă când le sună cineva la ușă, de teamă să nu fie administratorul venit după întreținere.

Habar nu am cum aș reacționa într-o situație de genul ăsta. Îmi place să cred, dar nu sunt sigur, că măcar aș reuși să nu fac pe mine de frică. Dar vă zic extrem de sincer că n-aș avea în vecii vecilor tupeul să mă duc după ăia înarmat cu o bâtă. Spre disprețul internauților vandammi, desigur, care i-ar fi bătut p-ăia lejereanu cu un singur deget. Ăla cu care apasă tasta “enter”.

Sictir!

Aici aveți videoul, dacă nu l-ați văzut deja:

mihai_vasilescu_razboinic_internet

2,989 cititori

Întâlnire secretă la Londra pentru eliminarea banilor cash

Am făcut pe mine de râs când mi-a apărut articolul cu titlul de mai sus în newsfeed. Ăștia de la cocoon.ro sunt mai dihai ca ăia de la efemeride și ne iau la sentiment pe partea economică, vorba ilustrului semi-analfabet gigi becali. Deci cum? Mare întâlnire secretă pentru eliminarea cash-ului? Înseamnă că băieții care se vor întâlni pe ascuns sunt pe altă lume. Eu le-aș recomanda, după ce ies din sedință, să dea o fugă până în Moldova, la Vaslui. Dar să nu intre în oraș, sa se oprească într-unul din satele de pe lângă. Și să întrebe doi-trei țărani care ies de la cârciumă, când și-au verificat ultima oară extrasul de cont. În loc de răspunsuri, or să ia bătaie cu furcile ca la 1907. Duce el multe țăranul român, dar nu și să-l iei la mișto în halul ăsta. Continuarea

1,555 cititori

Fereste-ma, Doamne, de prieteni!

Guest Post by Ana R.

 

De curand am fost in vizita in Anglia, in interes de serviciu, impreuna cu sotul (lucram la aceeasi firma). De obicei, cand plecam in delegatii, el se ocupa de gasirea hotelului. Dar de data asta, pentru ca aveam o fosta colega de liceu stabilita in Londra, am pus mana pe facebook sa o intreb unde sa stau. Desteapta cum sunt, nu uit sa-i precizez si ce buget imi asigura firma pentru cazare.
Continuarea

1,523 cititori

Cu de toate, more or less

Am mancat pentru prima oara un sandvis de la Subway, in Londra. Mi-a placut de m-am scapat pe mine (doar un pic asa). Dar pentru ca eu sunt rau de foame, ca sa ma conving ca nu l-am apreciat doar pentru ca aveam burta lipita de sira spinarii, am repetat experienta in seara urmatoare. Aceeasi senzatie, placut mult la baiat. Ah, sa nu uit, trebuie sa fac o paranteza. Eram acolo la coada, cand unul dintre englezoii din spatele meu, rupt de beat (sambata seara sintagma „englez beat” devine pleonsam) a hotarat ca din acel moment el devine angajat Subway si trebuie sa treaca in spatele tejghelei. A plecat de la rand, a trecut in partea cealalta, langa proaspetii „colegi”, i-a luat unuia din mana comanda pe care ala tocmai o executa si a intrebat foarte natural clientul: „cu ce sa fie”? Iar customerul, mai mult decat inspirat si dezinhibat, a intrat in joc si a zis: „ceapa si rosii”. Eu de-acum ma uitam pe unde sa ma adapostesc cand incepe bataia. Continuarea