8,650 cititori

Mai înghit și căprioarele, dar numai când vor ele

Vineri dimineață. Ora 9.00. Megaimaj. Coadă așa și-așa.

La casă sunt două căprioare, una blondă, cealaltă brunetă, exact cum le șade bine căprioarelor să umble împreună. După ele încă trei oameni, apoi io, și în spatele meu doi cavaleri. N-or avea ei armuri și săbii, da’ tot îi simți după cum respiră.

Coada merge greu că e o singură casă deschisă. Scrolez și-aștept, scrolez. Deodată îl aud pe unul dintre cavaleri:

– Ai văzut-o pe blondă?

Continuarea

10,462 cititori

Femeia normală despre femeia puternică

Dacă e sâmbătă, e Elena.

De fiecare dată când citesc articole despre “femeia puternică” mă duc cu gândul la o campioană la căratul pungilor din piață sau la mutatul mobilei prin casă. Dacă ar fi să mă iau după asta, toate femeile pe care le cunosc eu sunt puternice. Dar nu, femeia puternică este alfa și omega tuturor Evelor. Nu este născută pe Pământ și categoric nu trăiește printre pământeni. Universul ei este unul paralel cu lumea asta, la fel cum este și ea de altfel. Aproape în toate cazurile are vârsta cuprinsă între 35 si 45 de ani și este o femeie singură, fară copii. Dar doar pentru că așa a vrut ea, se știe. Și asta pentru că de-a lungul anilor a refuzat orice “porc” care a încercat să se apropie de ea, pentru că o luau lehamitea și scârba doar când se imagina stând pe lângă vreun purtător de pantaloni doar ca să fie în rând cu pleava.

Continuarea

5,131 cititori

Femeie, tu ești de vină dacă te mai pocnește ăla!

Un duhovnic foarte încercat pe care am avut fericirea de a-l cunoaște spunea că dacă în familie soțul bea sau bate, acesta este un semn că în inima soției lui nu este destulă înțelepciune și iubire adevărată. Oamenii contemporani sunt foarte slabi, egoiști, înclinați spre tot felul de vicii… Îndată ce cumpăna iubirii femeiești înclină spre copii ori spre oricine altcineva (orice altceva), soțul, rămas fără purtarea de grijă a soției, începe să se ofilească la fel ca planta lipsită de lumina soarelui. Dimpotrivă, o soție prevăzătoare, inteligentă, virtuasă va rămâne concentrată constant asupra inimii soțului, nu-l va lăsa să simtă că grija ei s-a împuținat, așa încât el să se simtă satisfăcut, bucuros și, bineînțeles, să-i plătească soției sale cu aceeași monedă, arătându-se adevărat cap duhovnicesc al unirii date de Dumnezeu. – Protoiereul Artemie Vladimirov (sursa). 

Și-acum să-mi spuneți voi dacă asta nu e varianta habotincă a bancului ăla vechi:

Continuarea

6,308 cititori

Păzea, vine matriarhatul!

Text scris de Elena.

Inițial pregătisem pentru astăzi un text legat de copilaria mea alături de cei 14 veri plus un frate și-o soră. Doar că fix acum trei zile s-a întâmplat ceva care m-a facut să cred că în cel mai scurt timp, noi femeile, o să ajungem să facem pipi din picioare, ne vom arunca ostenite după o zi de muncă lejeră peste mormanul de șosetele desperecheate și în timp ce vom râgâi brutal după o bere îl vom suna pe iubi să ne cedeze programarea lui la mani-pedi. Vă spun io, fetelor, vin vremuri excelente pentru noi! Să vă povestesc. Continuarea

9,644 cititori

Băiatul lu’ mă-sa

Text scris de Elena.

Ne-am cunoscut în urmă cu mulți ani în casa în care locuia. Știam că va veni si momentul ăla în care vom sta față în față. Pur și simplu simțeam asta. Și când în sfârșit a venit ziua, trebuie să vă mărturisesc că mi-am petrecut-o vârâtă în șifonier, în duș, în trusa cu farduri și la final în coafor și mani plus pedi. Înainte să ies pe ușă, pregătită pentru ceea ce avea să-mi schimbe viața definitiv, m-am privit în oglindă și am știut că fata aia pe care o văd zâmbindu-mi va cuceri lumea.

Drumul mi s-a părut incredibil de lung. Parcă cineva muta destinația mea la fiecare cinci minute. Ajunsă, în sfârșit în fața ușii unde mă aștepta, am tras tot aerul respirabil (din casa scării) în piept, mi-am frecat mâinile ca să nu-mi tremure ca la bolnavii de parkinson și am ciocănit. Nu mai știu exact cine mi-a deschis ușa, tot ce-mi amintesc este că m-am trezit în holul casei stând pe două picioare care nu-mi mai aparțineau. De undeva de departe, surd, se auzea un bocănit. Erau genunghii mei care se loveau inconștient unul de celălalt. Continuarea

4,933 cititori

Pentru că femeilor le plac bărbații timizi

Astăzi mă gândeam să ne distrăm cu o ghicitoare ușoară de primăvară.

Să presupunem că eu aș avea un amic, pe numele lui R., amic care de ceva vreme (cam fo câțiva anișori) se află în căutarea unei doamne sau domnișoare cu care să-și împartă serile ploioase de toamnă, diminețile cețoase de primăvară și nopțile geroase de iarnă. Sau măcar să-l lase să se joace cu ea de-a facerea lumii.

Să presupunem că amicul R. a mers într-o zi la un botez unde a cunoscut o tânără care la o primă vedere prezenta un potențial ridicat de a deveni aleasa inimii lui. Lucrurile au stat chiar mai bine de atât, în sensul că potențialul s-a menținut la fel de ridicat și la a doua vedere. Ba chiar și la a treia. Ce s-o mai lungim, cei doi tineri frumoși și liberi s-au plăcut unul pe celălalt chiar de la botezul cu pricina. Motiv pentru care au găsit de cuviință să se mai vadă, să mai socializeze, să chestii-trestii.

Continuarea

7,796 cititori

E foarte scump să fii prost, e aproape un lux

Probabil ați văzut deja cu toții știrea cu femeia care a aruncat 10.000 de euro pe râul Argeș, la îndemnul unei vrăjitoare, ca să scape de bărbat, dar mai vreau să-mi lămuresc niște chestii, pentru că am cam rămas cu gura căscată când am văzut o așa grozăvie.

În primul rând mă depășește chestia asta cu mersul la vrăjitoare. Nu serios, cam cât de bătut în cap trebuie să fii ca să crezi că țiganca aia face vrăji? Și nu numai aia, ci așa, în general, ca o persoană rațională ce te afli, ca un om care nu mai trăiește în evul mediu, ca un individ al acestei societăți ajunsă acum în minunatul secol douăzeci și unu, cum ești în stare să crezi pe cineva care-ți spune că face „vrăji”? Și dacă tot ești dispus să pui botul la așa ceva, nu te întrebi măcar cum le face? Cu puterea minții sau cum? Păi dacă țiganca aia avea vreun dram de putere în minte, înainte de toate ar fi învățat să scrie, să citească și să vorbească. Sau o epuizau vrăjile atât de tare ca nu mai rămânea putere a minții și pentru altceva? Continuarea

25,895 cititori

Dacă ai un soț care te bate, ține-ți gura, proasto!

Am crezut că e la mișto articolul de mai jos. Apoi am verificat site-ul care l-a publicat și am văzut că nu, nici pomeneală, oamenii sunt foarte serioși.

Femeia care a scris textul este “maică”, adică o persoană care și-a dedicat existența slujirii Dumnezeului în care crede. Ce ne învăță ea? Păi cam asta: Continuarea

6,296 cititori

Așa le trebuie la curve!

Textul ăsta este mult prea bun ca să rămână pe Facebook sub formă de postare. L-a scris Corina Băcanu. Luati și bucurați-vă de el.

……………………………………………………………………………….

Aveam vreo 5-6 ani și mă jucam elastic pe la ora 12 a arșiței miezului zilei împreună cu încă două prietene de la bloc. La un moment dat, ușa grea a casei scărilor se izbește de zidul betonat și, fix când geamul armat se crăpa în mii de bucăți, o femeie scoate de păr o altă femeie la lumina orbitoare a soarelui, ca pe un vampir fugar prins închinându-se la o ramură de trandafir. Amândouă erau lac de transpirație, cea târâtă era fragilă și brunetă, cea puternică era blondă, puțin peste greutatea normală, cu mâinile pline de sânge. Continuarea

7,102 cititori

Inteligenţă sau frumuseţe?

Mi-am petrecut vreo doi ani din viată prin căminele studenţeşti din Grozăveşti. Aveam un coleg de cameră, tot din Vâlcea, cu care m-am înţeles absolut demenţial. Doi ani ne-am făcut de cap în nişte moduri de neimaginat. Mulţumesc ălui de sus ca mama nu se pricepe să intre pe net şi prin urmare nu-mi citeşte blogul.
Continuarea