L-ai cunoscut de curând și pare bărbatul la care ai visat toată viața, când tandru, când bucată de cremene, când romantic și sentimental, când dur ca Sylvester Stallone în Rocky 1 sau sexy ca Jason Momoa în ce vreți voi.

Vă vedeți de câteva ori ca să te lămurești că nu visezi, că e chiar el, cel pe care-l aștepți de o viață. Mai trec câteva zile, acum ești complet lămurită: el e cadoul Universului pentru tine. Cineva acolo sus l-a creat exact cum l-ai fi făcut tu dacă aveai puteri de demiurg.

Acum nu mai ai niciun fel de ezitare, acum în sfârșit te hotărăști să dai curs invitației de a urca la el să-ți arate colecția de cd-uri.

Și urci. El e în continuare pur și simplu perfect. Pune muzică în surdină și-ți gătește pastele tale preferate, în timp ce tu îți umezești buzele domol într-un pahar de vin de colecție. Dar nici nu apucați să mâncați, că atmosfera se încinge rău de tot, hainele zboară în toate direcțiile, din nou el e exact așa cum vă imaginați că trebuie să fie, exact cum îți imaginai tu c-o să fie bărbatul perfect.

Când, brusc, observi că are unghiile de la picioare netăiate. Și la cum arată chestiile alea care îi împodobesc degetele de la picioare, nu par netăiate de ieri de azi, unghiile alea sunt pe poziții de o perioadă care se poate măsura minimum în săptămâni.

Ce faci tu, femeie, în situația asta?

Băieți, scenariul pentru voi e identic. O întâlniți pe ea care este superbă și desăvârșită. După câteva zile în care numai în cap nu stați s-o convingeți să urce la o cafea la trei dimineața, în sfârșit acceptă. Nu vă mai apucați de gătit (oricum nici n-ați avea ce, frigiderul vostru e mai gol decât plaja de la Mamaia la mijlocul lui septembrie), că atmosfera se încinge zdravăn.

Hainele zboară în toate direcțiile, prilej cu care brusc observi că zâna are atâta păr pe picioare c-ai putea să împletești o mică păturică din el.

Ce faci tu, domnule, în situația asta. Că eu știu ce-am făcut, nu de alta, dar am pățit. Noroc că nu era noapte, era în plină zi, și-am putut să inventez o chemare inopinată la serviciu. Că era duminică este doar un amănunt nesemnificativ. Și nu, nu glumesc. 😛

Da, știu, ce-o să mi-o mai iau de la feministe pe motiv că e dreptul inalienabil al femeii să aibă cât păr pe picioare vrea ea. Ceea ce este complet adevărat, achiesez profund la acest drept. Dar, fix pe același sistem, și bărbații au dreptul să-și lase unghiile de la picioare să crească până pot desface cutii de conserve cu ele. Sau își pot lăsa lungă și elegantă unghia de la degetul mic, pentru destupat sticlele de bere și pus sare pe mici. După gust.

P.S. Sper să nu începeți cu justificări de genul „sorry, boss, sunt într-o relație, nu știu io d-astea”. Salvador Dali zicea cândva: „cine nu-și poate imagina un armăsar gonind pe o tomată e un imbecil”. Să vă mai explic ce-ar crede Salvador Dali despre voi dacă nu vă puteți imagina o situație atât de banală?

sursa foto: imdb.com