Articol scris de Iulia.
…
Dacă tot e săptămână motorizată p-aici, prin cartier, am zis să vă povestesc și eu câte ceva din aventurile mele automobilistice de-a lungul timpului. Dacă vă așteptați să vă spun cum mi-am luat Lexus la dooj dă ani și Porșe la 25, închideți acum pagina, că nu e cazul.
Experiențele mele motorizate pe patru roți au început la 19 ani, când am reușit să pun mâna pe mult-râvnitul permis categoria be. Am trecut ceva mai târzior și la categoria a, da aia e o poveste pentru altă dată. Mbon, deci avem permis, da n-avem mașină. Pe vremea aia, ai mei tocmai își achiziționaseră un Espero, aproape nou. Opulență și lux, ce mai. Numai că această opulență stătea cumva în calea fericirii mele, pentru că nu se concepea să lași limuzina familiei pe mâna nebunei.
Am condus o singură dată pe mașina aia, cu maică-mea pe scaunul din dreapta, înfiptă bine de tot cu mâinile în bord și picioarele pedalând frenetic în căutarea pedalei de frână imaginare pe care o apăsa încă dinainte să pornim de pe loc. Long story short, toată călătoria a durat vreo 10 minute, timp în care maică-mea a scos vreo patruzeci de „aoleu-uri”, vreo șaișcinci de „aigrijăăăăăă” și a pedalat de erau să-i iasă picioarele prin podea. Așa că am renunțat rapid, am tras pe dreapta în primul loc în care am putut, m-am dat jos și am decis că nu mai conduc până nu am mașina mea.
Așa că n-am mai condus vreo 2 ani de zile, până când, într-un final, alor mei li s-a făcut milă de mine și au decis să mă upgradeze de la trenul cu care făceam naveta Brașov-București la un frumos Tico argintiu, secănd, evident. Și iată-mă șofer cum se cuvine, cu permis și mașină. Nu-mi amintesc prea bine primul drum de la Brașov la București, cred că am fost așa crispată că mintea mea nu a putut reține prea multe informații, da cert e că am reușit să ajung cu bine.
Odată ajunsă în București, mi-am dat seama că sunt practic carne de tun p-acolo… vă dați seama, muiere la volan, cu Tico și numere de Brașov. Eram invizibilă. Nu reușeam să schimb benzile, că io, ca fraiera, semnalizam, mă asiguram și așteptam momentul propice pentru a nu incomoda alți participanți la trafic… Doamne, ce naivă puteam să fiu!
Având în vedere aceste aspecte, în București nu prea circulam cu mașina, nu de alta, da mi-era groază că n-o să reușesc să ajung din punctul A în punctul B pentru că n-am să izbutesc să mă încadrez din timp pe banda care trebe, ci o să fiu nevoită să merg unde mă duce traficul, nu unde vreau eu… Dacă era absolut musai să merg cu mașina, mă uitam pe hartă (dap, așa bătrână sunt, încât aveam o hartă a Bucureștiului în torpedo, că ciuciu Waze și Gugăl Meps pe vremea aia, maică) și îmi luam notițe mentale cam pe unde ar trebui să schimb banda și să mă încadrez în intersecții, ca să pot ajunge la destinație.
E, toate astea s-au schimbat însă odată cu schimbarea mașinii. Pentru că, la vreo 2-3 ani dup-aia, am pus ochii pe-un Land Rover Discovery. Știu că acu pe voi o să vă ducă gândul la gipanele astea sexy pe care le vedeți pe străzi, dar Costel al meu (că așa îl chema, Costel), era orice, numai sexy nu. Pentru că era un Discovery 2 din 1994. Practic, era un șifonier cu roți, motor de tractor și aerodinamica unui calorifer de fontă. Da cel mai important era faptul că era mare, nene.
Așa că, brusc, am început să descopăr că semnalizarea poate fi și opțională, dacă ai mașină suficient de mare. Costel m-a transformat din mimoză de provincie în șofer de București. Am căpătat, odată cu mașina aia, și niște apucături de care astăzi nu sunt mândră, dar care, pe atunci, m-au ajutat să supraviețuiesc și să-mi antrenez abilitățile șoferistice. După ce m-am mutat înapoi la Brașov, mi-a luat vreo 2 ani să mă recalibrez pentru traficul de provincie, că îmi rămăsese nesimțirea și agresivitatea întipărită în reflex. Parcă nu mai știam să circul civilizat, serios! Mă transformasem într-un cimpanzeu hiper-agitat, nu semnalizam neam, mă cocoțam în spinarea oricui mi se părea mie că merge prea încet, pe principiul „dă-te bă, să treacă io!”. Da mi-a trecut între timp. Cred. :)))
Apoi, soarta a făcut să mă despart de Costel, nu fără jale și durere în suflet, iar următoarea mașină a fost o Skoda Octavia Tour. Propulsată, desigur, de….ați ghicit! Clasicul 1,9 TDI. Că ALeHașu’ n-are moarte, dom’ne! A fost prima mașină nouă pe care am avut-o în viața mea (și singura, dacă stau să mă gândesc mai bine). Tot ce pot să spun legat de mașina aia e că ori le-am făcut pagubă ălora de la asigurări, ori nu :))) Căci fiind nouă și luată în leasing (pentru că sărăcie și de unde banu’ jos?), avea casco.
Băbăieți, am plătit io casco ăla 3 ani de zile, da au plătit și ei la daune de le-au ieșit pe nas. Practic, la mașina aia, singurul element care rămăsese cel original, din fabrică, a fost plafonul. În rest, cred că am boțit cam tot ce se putea boți la ea. Unele din vina mea, unele din ghinion, unele din vina altora…
De exemplu, am creat o trozneală epică, culmea, în Brașov, nu în București, într-o intersecție, în apropierea unui semafor, când io veneam hotărâtă să prind verde, numai că cetățeanul din fața mea a decis că el parcă n-ar risca, așa că a f*tut o frână subită, dar și bruscă și s-a oprit.
Mă rog, vorba vine, s-a oprit, că o fi fost el aproape staționar, da’ când a venit mandea și s-a înfipt temeinic în dosul lui, a ajuns fix până în mijlocul intersecției (la Mielu Alb, venind de pe Lungă spre Casa Armatei, pentru cine știe zona). Avea omul un A4 sedan, dă pă Spanea, da i l-am făcut io cam break, așa… Iar Skodei i-am scurtat botul suficient de bine încât să aibă nevoie de intercooler și alte piese nu tocmai ieftine. Că nah, când ești prost, și viața-i grea… Și hap, a marcat Allianțu lu dom’ Țireac banu.
Am mai făcut odată o nefăcută, de data asta în București. Nu cred că avea o lună-două mașina de când o aveam. Am intrat în giratoriu la Universitate, venind dinspre TNB, și un iscusit cu un taxi mi-a tăiat fața (eu eram pe banda cea mai apropiată de centrul giratorului, că voiam să fac stânga). Nu știu exact de ce – probabil pentru că femeie… – dar în loc să frânez și să-l las dracului să se ducă, m-am speriat și am tras de volan. Așa bine, că m-am cocoțat pe rondul de la giratoriu precum găina-n cuibar și am reușit să strâmb roata din stânga față. Mă rog, nu roata în sine, ci braț, amortizor, dracu mai știe ce… Săr’na dom’ Țireac, am venit și io să-mi mai daț niște bani să repar feru ista. Și-a plătit dom’ Țireac, ce dracu să și facă…
Dar cea mai apoteotică nasoală pe care am pățit-o cu Skoda a fost alta. Eram tot în București. Ploua cu clăbuci. Cu draci. Cu bulbuci. Și m-am dus să o iau pe colega mea de apartament de la biroul ei, că prea ploua cu năbădăi și așa-s io fată de treabă ș-am zis să fac o faptă bună. Și-am luat gingașa făptură de la birou și-am purces spre casă. Nu mai țin minte exact care a fost traseul, că nu prea frecventam zona și oricum au trecut ceva ani de-atunci, dar știu că era pe undeva prin apropiere de Doamna Ghica.
Și cum vă ziceam, ploua, nene. Și ca la orice ploaie mai de doamne-ajută în București, era apa pe străzi până pe la pragul mașinii, ba chiar și mai sus, pe alocuri. Motiv pentru care, la un moment dat, am dat într-o groapă. Că n-am văzut-o. Ea fiind ascunsă de valurile de apăraie. Și s-a auzit un „trosc” pe sub mașină. M-am îngrijorat un pic, da am zis aia e, oi vedea io altă dată dacă s-o fi stricat ceva. Numai că acea „altă dată” a venit muuuuult mai repede decât mi-aș fi dorit sau imaginat eu. Pentru că, odată ajunsă în mijlocul intersecției de la Doamna Ghica, bordul mașinii mele s-a aprins precum un pom de Crăciun.
Era acolo o frenezie de culori și beculețe de-ți era mai mare dragul să le privești. Mai că îți venea să începi să fredonezi un Jingle Bells, ce dacă era miezu verii. Problema a fost însă că, la câteva fracțiuni de secundă după explozia de lumini, mașina s-a oprit. Brusc. Și iremediabil, după cum aveam să constat ulterior.
Așa că imaginați-vă acum următorul scenariu. O zi de vineri, undeva în jurul orelor 17-18. București, ploaie. Una dintre cele mai nasoale și aglomerate intersecții. Și două proaste, într-o mașină, oprită în mijlocul intersecției. Cu un mic efort de voință și imaginație, sper să vă puteți închipui sumedenia, dar și varietatea de sudălmi care s-au pogorât asupra mea din partea colegilor de trafic. Evident c-am pus avariile, da pe cine dracu interesa?
Vă dați seama că probabil majoritatea își închipuiau că-s o tâmpită cu acte-n regulă, care a oprit motorul în intersecție ș-acu nu mai e în stare să-l pornească… Ceea ce, până la urmă, nici nu era prea departe de adevăr. Pentru că da, motorul se oprise. Deoarece, după cum s-a dovedit ulterior, acel „trosc” pe care-l auzisem eu provenea de la baia de ulei. Care s-o fost crepat. Pierzând astfel destul de rapid uleiul dintr-ânsa. Chestie care, aparent, nu face bine la motor, ci dimpotrivă, îl cam face să steie pe loc.
Mno, acu, beleaua era gata, dar ce ne facem? Am stat noi așa, ca plantele, o bucată, ne-am scărpinat în creștet și, într-un final, am decis că tre să ne luăm inima-n dinți și să încercăm să mutăm dracu mașina de acolo. Nu de alta, da trebuia să plecăm la Brașov și aparent cotețu nu mai avea de gând să miște, așa că trebuia să găsim o soluție alternativă. Ori statul pe loc într-o intersecție în ploaie nu părea să fie soluția.
Așa că ne-am dat binișor jos din mașină trupurile suave și dă-i și împinge. Prin apa care ni s-ar fi apropiat lejereanu de genunchi, însă care, datorită valurilor provocate de circulația restului mașinilor, în preocuparea lor de a ne ocoli, ne ajungea cu brio pân’ pe la pulpițe, așea.
Și ne-am opintit noi, ș-am icnit, ș-am asudat și ne-am făcut fleașcă la un nivel de fleașcă de eu nu credeam că poate exista. Ș-am împins de ne ieșiseră ochii ca la melci și limbile precum la vacă atunci când linge sare, da hârbul pas să se miște. Știți cum e să transpiri de să curgă apele pe tine, când te plouă torențial?
Mda, nici eu n-am crezut că se poate, da experiența mi-a demonstrat contrariul. La un moment dat, am zis că-mi bag picioarele în ea mașină, o las așa, pe avarii, cu cheia-n contact și plec unde văd cu ochii. Că de furat oricum n-aveai cum s-o furi decât săltată pe-o platformă.
E, și toată această frumoasă aventură se derula pe un fundal asezonat plăcut de claxoane, care mai viguroase, mai prelungi, mai spre bas ori mai pițigăiate, însoțite, desigur, de un cor de înjurături savuroase. Nu vă imaginați însă, că vreunul din vajnicii domni care proferau insulte care mai de care mai inventive la adresa noastră, s-ar fi dat jos din autoturism să dea o mână de ajutor. Păi ploua afară, nu v-am zis? După vreun sfert de ceas, care mie mi s-a părut cel puțin un sfert de veac, timp în care reușisem să mișcăm mașina vreo 5 metri, mila Bărbosului s-a pogorât asupra noastră, întruchipată de un băiet mic-mititel, cred că avea patruj de kile ud și cu o cheie franceză în buzunar, dar cu suflet mare, care lucra la Lukoilul din zonă (parcă Lukoil era, dacă nu mă înșeală memoria, da nu bag mâna în foc…).
Care băiet probabil privise o vreme la jalnicul spectacol pe care-l dădeam și până la urmă, mânat de milă, s-a gândit să-și treacă o faptă bună pe răboj, așa că a venit și ne-a ajutat să împingem mașina până pe primul trotuar liber. Să-i fie zilele senine și viața frumoasă, că mare faptă a făcut! Când am văzut hărăbaia suită pe trotuar și pe noi plecate din intersecție, m-a izbit o fericire de ziceai că am câștigat la loto. Îmi venea să-mi deschid o bere acoloșa, pe loc, și să fumez 14 țigări una după alta. Mă durea în cot că ploua în continuare cu ură și că eram udă până-n măduva oaselor, măcar nu mai eram în mijlocul intersecției.
Nici nu mai țin minte exact cum am plecat de acolo, parcă am sunat un prieten să vină să ne ia, dar nici nu mai contează. A fost o experiență de neuitat, ce să zic. Iar amabilitatea și plăcerea de a ajuta a oamenilor nu m-a dezamăgit deloc. Din contră, am învățat atunci niscai înjurături noi și am aflat pe pielea mea cât de dispuși sunt oamenii să te ajute când ai o belea. Aferim!
Vă mai povestesc una scurtă, că mi-am amintit acuș de ea. Tico al meu primise cadou, pe lângă un casetofon nou și jmecher, un sistem de pornire din telecomandă, ca să poată prințesa să pornească mașina din timp, să nu care cumva să i se încingă prețiosul dos pe timp de vară, ori să îi înghețe pe timp de iarnă. Așa că, atunci când aveam de mers undeva cu mașina, mă dădeam imperial jos din bloc, apăsam pe telecomandă, mașinuța pornea și făcea cald sau rece, după caz, iar între timp eu mergeam să-mi iau țigări sau alte alea de la chioșcul din apropiere. E, tot șpilul cu jucăria asta era unul singur – trebuia să lași mașina scoasă din viteză și cu frâna de mână trasă. Ceea ce, de obicei, executam. Doar că uneori, mai și uitam.
Și așa se face că, într-o frumoasă dimineață de vară, când pe la ora 8 erau deja vreo șaptesutecinșpe grade afară, am ieșit din imobil și, pe drum spre chioșc, am zis să pornesc mașina, să facă o țâră de friguț. Mașina era parcată la vreo 20 de metri de ușa blocului. Locurile de parcare erau din alea oblice față de trotuar. Și unde nu apăs eu botonul și unde nu pornește Furia Argintie și unde nu face odată „hop” și sare bordura și mi ți se cocoață pe trotuarul pe care tocmai trecea baba de la parter, a mai acră și nesuferită vizoristă pe care mi-a fost dat să o întâlnesc.
Și trecea ea, baba, așa, agale, târând după ea un cărucior din ăla tip catena (decât că pe vremea aia nu exista catena încă) și șontâcăind, dar apoi, să vezi minune, a prins brusc vlagă și vitalitate și a făcut un salt aproape acrobatic, din mijlocul trotuarului pe care se perinda, de a ajuns lipită de zidul blocului, cu botul mașinii gâdilându-i genunchii. Ca norocu, mașina pornise din telecomandă, dar fiind uitată în viteză, n-a avut zvâc să facă mai mult decât să sară bordura și să se oprească cu roțile din față pe trotuar. Bafta mea, că altfel ajungeam dreq să plătesc baba de nouă.
Iar eu, în caz că vă întrebați ce făceam în tot timpul ăsta, m-am făcut că plouă și mi-am continuat imperturbabilă drumul spre chioșc, am ajuns în dreptul băbii, încă lipită de bloc și holbându-se la mașina fără șofer care o atacase, am zis delicat „pardon!”, m-am strecurat printre ea și bara mașinii și m-am dus să-mi iau țigări.
Gata. Dar dacă nu v-au ajuns astea, cred c-aș mai găsi vreo două-trei.
sursa foto: pixabay.com
Am citit cateva randuri si constat cu ingrijorare ca povestesti ce catastrofa esti, pe un ton usor amuzat si sagalnic. Eu am fost aproape mort din cauza unei pazachine blonde ca tine, care se alinta ca nu e buna de soferita. Ar trebui sa predai carnetul si sa te ascunzi sub o piatra.
Comentariu beton!157
Da, bosule, înțeleg ce zici. Dar @Iulia are puterea să-și asume asta, să facă mișto de ea insăși și de greșelile ei. Nu semnează doar comentarii anonime pe bloguri ca toți vitejii de tastaură. Știi cum zic? Uite cum facem, la ora 9.00 voi da share acestui articol pe Facebook. Nu vrei tu să te duci acolo și să comentezi, cu contul tău real, și să-i faci recomandările astea? Hai, arată-mi că poți să-ți asumi ce scrii. Da, știu, n-ai cont de Facebook. Plm.
Și încă ceva, nu mai lua și tu mot à mot (asta înseamnă cuvânt cu cuvânt) tot ce vezi scris pe intenrți. Că uneori mai înflorim lucrurile, le mai exagerăm un pic, mai facem ca proștii, tocmai din dorința de oferi o lectură amuzantă celor care se trezesc dimineața și vor să aibă ceva de citit la cafea. Serios.
@VremOtaraCaAfara
Bună dimineața și ție! Îți mulțumesc pentru recomandare. Am să merg luni la prima oră să predau permisul, că am verificat, azi nu e program.
Lași o adresă de mail, să îți trimit dovada că l-am predat? 🙂
Comentariu beton!116
Am io un permis de Portugalia, ți-l cedez să-l predai pe ăla, să nu se supere pofticiosul de țară. Bine, e oleacă fals dar dacă nu spui la nimeni nici eu nu spun.
E de bărbat dar, dacă mergi să-l predai când plouă, garantez că te potrivești cu moaca din poză. 😁
Comentariu beton!49
d’oh, frați și surori, îi sâmbătă, deeeeci.. îi zi de/cu zâmbete!! activați-vă simțul umorului, nu pe cel al.. omorului! Iulia are talentul de a picta-n cuvinte, dacă mai aplică și autoironia – ies texte funny despre situații altminteri stresante/neplăcute. hai să nu mai aruncăm cu pietre aiurea, toți am avut, ca șoferi, un moment tensionat în trafic.. @VremOtaraCaAfara – mai schimbă paradigma comportamentală, măcar sâmbăta! 🤪
Comentariu beton!71
@sloimii, mulțam de ofertă. Adevăru e că oricum nu-s io vreo frumusețe rară, deci dacă trag un fes pe cap, s-ar putea să meargă 😂
Se dezbate încă. Ce zici?31
Urat vorbesti ! Femeia asta ne delecteaza sambata cu patanii adevarate ,dar excelent romantate,si tu o faci „patachina”? Daca nu esti de acord,nu mai comenta ! Asa cred eu ca este de bun simt.
Altfel spus ,MULTUMESC Iulia, mi-ai inseninat ziua.
Comentariu beton!59
Si in biblie scrie @irina ca cine se crede fara pacat sa ia piatra sa arunce, sau ceva de genu, doamna e intradevar talentata la scris astfel de povestioare, asta trebuie apreciat nu dat cu piatra pentru ce a scris ca a facut, poate fi doar o poveste bine scrisa si nimic serios, unii oameni insa merg mai departe decat e necesar in astfel situatii.
Se dezbate încă. Ce zici?37
@keepcalm, și eu ce-am zis?! asta era și ideea mea, doar că-i ”îmbrăcată“ în alte vorbe 🙂 sâmbătă zâmbitoare tuturor!
Se dezbate încă. Ce zici?28
@Nicoleta, mulțumesc 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?25
Cele mai multe accidente pe care le-am evitat, sau nu, au fost provocate de bărbați. Sunt convins că fac și femeile greșeli, uneori monumentale, dar mai mulți bărbați erau să mă omoare decât femei. Autoarea a povestit niste întâmplări comice, nicidecum tragice.
Comentariu beton!51
@lu’ primu’ comentator, acu’ c-am terminat cu parastasu’ și extrasele pe single ale popii, pot să comentez și eu: boule!
nu știu dacă a fost voit (înclin să cred că nu), da’ antiteza nick-comment are un haz nebun;
bosulică, @Iulia a condus Tico, știe cu ALHu’ (ruuuuulz!) și are permis de motor; tu ai?
în plus, fata are un haz nebun (superb, @altaiulia), ceea ce tu, în vecii vecilor (că-s încă sub influența opiumului popoarelor ), n-o să…
Comentariu beton!67
@Tudor, procentual, cred că sunt mereu șanse mai mari să pățești o belea din cauza unui bărbat în trafic, decât din cauza unei femei, pur și simplu pentru că sunt mai mulți.
În rest, catastrofe sunt din ambele sexe (cunosc numai eu vreo câțiva masculi cu care nu m-aș urca în mașină nici dacă ar veni apocalipsa și ar fi ultima mea șansă de scăpare). Iar multe femei ajung să facă nefăcute din cauză că pornesc din start de la premisa că ele nu știu, nu sunt în stare… Și pe de altă parte, sunt alea care sunt pur și simplu un dezastru și pace.
@costică, o arzi pe chiolhane azi, bag de seamă 😁 da o porție de colivă nu trimiți și matale pân curier? 🤤
Se dezbate încă. Ce zici?36
@VremOtaraCaAfara: nu e suficient că ești prost, mai și semnalizezi. OMFG!!!
Se dezbate încă. Ce zici?30
Domnu Mihai Vasilescu, eu zic sa facem altfel.
Tu te pui in masina dumnitale cu nevasta si copil, apoi o pui pe blonda amuzanta sa vina cu 80 la ora si sa te izbeasca din spate ca sa te proiecteze pe contrasens, de unde sa te mai izbeasca o masina din lateral. Apoi, dupa ce stai 3 luni prin spitale si clinici, ne intalnim toti trei fata in fata (nu pe facebook), ca sa ne amuzam pe tema asta. Mai apoi, sa te vad ce parere ai despre oamenii care se alinta laudandu-se ca nu respecta regulile de circulatie si bagatelizeaza condusul neglijent de parca ar fi stangacie la un joc de popice. Nu povestea este problema in text, ca toti suntem pro.sti uneori, ci atitudinea joviala a povestitoarei fata de greselile ei.
P.S. Si eu sunt uneori bolovan in trafic, dar nu consider ca e amuzant, daramite motiv de bravada. Sunt curios daca blonda care m-a lovit pe mine ar avea curaj vreodata sa faca bravada de stangacia ei.
Comentariu beton!91
Bosule, eu nu înțeleg ce cauți aici. Serios. Nivelul tău de inteligență nu e ce trebuie, umorul îți lipsește complet. Nu ai nimic mai bun de făcut sâmbăta?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.27
Domnu Vasilescu, credeam ca blogul tau, pe care il citesc de vreo cativa ani, e o platforma de dezbateri, democratica. Cand colo, la prima opinie divergenta, ma inviti afara?
Poate ca nu realizezi, dar pe langa faptul ca te amuzi la tine pe blog, ti-ai asumat si un rol educativ prin problematicile pe care le publici spre dezbatere. Ca de-aia te-ai agitat atat cu Covidu.
Daca te intriga faptul ca mi-am dat adresa de email anonima, te invit sa ne intalnim la o cafea, toti trei, adica tu, eu si Iulia. As putea sa extrapolez si sa iti mai dau o multime de exemple in care anumite comportamente nu trebuie bagatelizate. Faptul ca majoritatea cititorilor tai sunt gata sa se bata pe umeri aprobator cand fac greseli manuind arme mortale, recte masini, nu iti sustine cauza.
Pe Iulia o invit sa vina la scoala la fiica-mea si sa-si expuna povestea la ora de dirigentie sa vedem ce amuzati or sa fie profesorii care asista.
Iar pe tine Mihai, te provoc sa mai inviti de-alde Creanga dinastia, pe subiecte cum ar fi:
Ce amuzant a fost cand Gheoghita a luat la babardit fetele din sat intr-o seara cand s-a imbatat si n-a mai stiut ce e cu el. Sau ce amuzant era cand pirotehnistu Dorel s-ampiedicat manuind niste artificii printru-n club de fite si era sa dea foc la hardughie. Sau ce patanie hazlie a avut paramedicu Ionel cand a scapat targa pe scari. Sau cum chirurgul Fane a taiat nitel mai piezis si era cat p-aci sa-i taie tendonul unui nefericit. Eu le-am auzit si nu mi s-a parut amuzant.
VremOtaraCaAfara – dar sa nu ne purtam noi civilizat. Doar ceilalti sa se poarte civilizati.
Comentariu beton!104
@VremOPulă, boss, mi se rupe că-mi citeai tu blogul și ce să vezi; azi te-am dezamăgit.
Da, ai dreptate, am un rol educativ, muiesc proștii. Iar tu ești unul dintre ei. Și nu, aici n-a fost niciodată democrație, aici s-au muit proștii dintotdeauna. Te pup, adio.
îmi permit câteva considerații vis-a-vis de punctul de vedere al persoanei cu nick-name @VremOtaraCaAfara, din perspectiva de medic! din insistența cu care a revenit, din modul în care pune problema, îi limpede că omul acesta a suferit o traumă! dincolo de trauma fizică provocată de un accident, omul a rămas blocat în/la acel moment și vorbim și de o traumă psihică! îi este imposibil să înțeleagă/accepte că postul Iuliei nu glorifică neglijența/inconștiența la volan, ci doar că Iulia îmbracă în umor și autoironie și cu talent câteva dintre experiențele ei ca șofer. oricât ne-am strădui, sub orice formă, omul acesta nu poate ieși din acea buclă! are nevoie de terapie, de un bun psiholog, altminteri va (re-)trăi – iar și iar și iar- povestea accidentului său. omul atât poate, nu-i de rea-credință! pt el, Iulia nici măcar nu-i Iulia, nu pe Iulia o atacă!! el, în fapt, atacă orice persoană care ar glumi pe seama șofatului imprudent și care, pt el, reprezintă ”pațachina blondă“ care i-a provocat durerea! e o cauză pierdută pt momentul acesta, nu are rost nici să ne consumăm energia, nici să jignim.. omul nu are putere să-și depășească trauma! el are nevoie de un psiholog, nu de comentariile noastre! @VremOtaraCaAfara, sper să-mi asculți opinia, strict medical vorbind, știu ce spun!
Se dezbate încă. Ce zici?54
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.20
@iulia, exclus. Oamenii de genul ăsta sunt niște moluște lașe. Ăsta n-are curaj să-și zică numele real și are curaj să-ți zică ceva în față? NICIODATĂ!
@(alta) Iulia, da! ar deveni agresiv- măcar verbal- față de orice persoană care ar glumi pe seama imprudenței la volan (sau ar glumi pe seama a orice ar considera el imprudență). din păcate, omul acesta este afectat psihic de acea experiență și are nevoie de terapie pentru a înțelege că, uneori, mai faci și haz de necaz! știi, unui om bolnav de diabet sau de inimă nu-i spui să-și ia seama și să se insănătoșească singur, ci îl trimiți la medic, să primească ajutor! fix așa se pune problema și la el, are nevoie de ajutor.
Se dezbate încă. Ce zici?34
Ce interesant… @irina, tu ai o părere bazată pe aspecte medicale. @Mihai are alta, bazată pe experiență.
Cumva, înclin să fiu de acord cu amândoi, adică ambele variante mi se par la fel de plauzibile. Acu chiar sunt curioasă care ar fi realitatea… Ete că tot n-aveam eu la ce să mă gândesc sâmbăta după amiaza… 🤔
Se dezbate încă. Ce zici?24
@Iulia off topic apropos de coliva acum 3 ani inainte de Paste o visez pe mamaia ca statea ea sub nuc la ai mei in curte si ma lua la viră ca n-am mai facut un cozonac, o coliva si nicio o bere nu i-am adus.Eu nu cred in mizerii de vise dar zic hai mah daca tot sunt house manager si gătesc sa bag si o colivă si impart la vecinii mei polaci sa zica bogdaproste.Ma apuc gatez toate pun intr-un blid separat cozonac( asta il asteapta vecinii de si eclerele dupa miros vin la usa, mai nou si dupa sarmale) duc le explic ca in acel blid este o „prajitura” ca nah nu stiu cum sa zic coliva in nicio limba.Bai neneacă sa vezi fidbacuri pozitive si acum.ma intreaba cand mai fac prajitura aia ca ar plăti sa le mai fac.Nişa de business coliva de vândut la polonezi 🤣🤣🤣🤣🤣!
Se dezbate încă. Ce zici?33
@ Irina: Nu as fi agresiv, nici cu blonda mea nu am fost, ba dimpotriva. Pe undeva, simt ca o compatimesc. In plus, de multe ori cand gresesc la volan, imi aduc aminte de ea si ma rog sa nu provoc si eu vreun accident cuiva.
Despre Iulia, imi cer scuze daca am jignit-o. Irina a inteles cel mai bine, nu atac persoana ci ideea.
Despre Mihai Vasilescu, ramane valabila invitatia de intalnire fata in fata. Nu o lua ca o amenintare ca nu am o statura sportiva. Te stimam pentru opiniile tale si as putea dezbate ore in sir pe orice tema. Doar ca, dupa derapajul suburban pe care l-ai afisat mi-a cam pierit entuziasmul.
Apropos, adresa de email e reala. Ti-am confirmat abonarea la articol. Numele nu mi-l dau, pentru ca ma tem de bullying din partea ta.
Despre plecat de pe-aici nu o sa plec. O sa citesc in continuare, in secret, fara sa mai comentez, pentru ca, asa cum le spuneam si altor bloggeri cu aere de demiurgi, nu pentru ce scriu ei le citesc articolele, ci pentru ce scriu comentatorii lor. E extrem interesant sa vezi cum vad si altii lumea.
Comentariu beton!121
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.20
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.23
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.10
@Aura, ca să poți spune „am greșit, ai dreptate” trebuie să îndeplinești două condiții: să te ducă capul și să ai oleacă de colană vertebrală. Nu e cazul la domnu’.
@Irina: Acuma, nu-s ce sa zic. Ca am stres posttraumatic, mi-e clar. Da cine a fost mai agresiv, eu sau Mihai?
Comentariu beton!63
@VremOPulăCaAfară, eu, bosule, eu am fost mai agresiv. E vina mea pentru că am un defect: nu suport proștii. Acum e limpede? Iar cealaltă vină a mea a fost că nu ți-am șters comentariul din secunda unu.
🙂 oameni buni, puteți da oricâte mânuțe roșii vreți, puteți să nu fiți de acord cu mine și @ametist până dincolo de nori, nu asta-i problema- nu dezbatem cine are dreptate! problema-i alta- avem un om cu sindrom de stres posttraumatic, noi două suntem calificate profesional să-l recunoaștem și, din păcate, comportamentul ăsta acuzator-agresiv nu-l va ajuta pe om cu nimic. și nici nu ne vor afecta pe mine & @ametist mânuțele roșii, noi știm ce am învățat în 6 ani de facultate și-n anii de experiență practică 🙂 știți ce înveți prima și prima dată, când ajungi la medicină? Primum non nocere – mai întâi, nu face rău. dacă nu-i putem face un bine omului, haideți măcar să nu-i facem rău! Mihai nu-i de condamnat, are de-a face cu proști&rău intenționați de ani de zile, probabil nu mai are răbdare acum să disece fiecare tușă a unui comentariu. în plus, e blogul lui, are ce reacții vrea, cum vrea, nu putem comenta noi reacțiile lui aici! eu am încheiat discuția pe subiect, o seară faină tuturor!
Se dezbate încă. Ce zici?27
am vrut să scriu un comment amuzant dar nu; esența comentariului inițial este asta: „trebuie să fim civilizați, empatici și buni! pațachino!”
gisăsfachingcraist!
și alți 58 (la moment) au fost de acord…?
Se dezbate încă. Ce zici?16
@costicămusulmanu, îi știi tu pe toți oamenii ăia care comentau pe aici și acum nu mai comentează? Ei, toți oamenii ăia acum dau like la orice și oricine are ceva de zis împotriva mea (în cazul de față și a Iuliei). Iată explicația. Se vede din avion că @vremopulă ăsta e prost de pute, dar dacă a zis ceva împotriva mea e ok. 😀 😀 😀
O fi fost şi Mihai agresiv, după câți idioți întâlneşte zilnic.
Dar tu, omu’ lu’ ‘mniezo, dacă recunoşti că ai ptsd du-te şi tratează-te! Crezi că dacă te refulezi pe bloguri te ajută la ceva? Mai rău îți faci când vezi câți nu-s de acord cu tine.
În rest dați cu roşu până vă cad deştele, eu atât am avut de spus.
Se dezbate încă. Ce zici?24
„E extrem de interesant să vezi cum văd alții lumea.” Păi să zic și eu atunci ce văd și cum văd. VremOtaraCaAfara, mi se pare complet deplasat și mie comentariul tău inițial, în special prin prisma insultei, dar și a îndemnului de a renunța la condus. Ok, nu te poți amuza copios la un articol de genul acesta, pot înțelege asta. E genul de articol la care ori răzi, ori plângi, ori cu un ochi râzi și cu celălalt plângi, ori zâmbești. Eu îmi aduc frecvent aminte de câteva pățanii avute în trafic, unele amuzante pentru toate părțile implicate, altele nu. Accidente la activ: 3, unul din vina altuia, două din vina mea, toate ușoare și doar cu îndoiri de table. Mă pot amuza acum și de ele. Când aud de un accident care se lasă doar cu îndoiri de table, răsuflu ușurată, dar chiar și-așa, întrebarea „what if” imediat îmi sare-n cap. Când e cu victime, mi se chircește sufletul.
Acum ceva ani, o prietenă a asistat la un accident oribil în Militari. O mamă trecea cu căruciorul cu un bebe în el pe trecerea de pietoni, un șofer a oprit, un alt șofer l-a lovit în spate și prima mașina a ricoșat în cărucior. Ieri mi-a povestit cineva că a fost lovit la un semafor, tot așa, în spate. Oprise tot pentru o mamă cu un cărucior. Mi s-a strâns instantaneu inima. Dar totul ok, avusese piciorul bine pe frână, că o văzuse pe șoferiță cum se apropie dubios de repede din spate. Se pare că stătea pe telefon. Altfel, fiare, asigurări, nimeni n-a avut nevoie de spital sau mai rău.
Un accident rutier în sine nu e amuzant. Viteaza, neatenția, greșelile care pot provoca accidente, nici ele nu sunt amuzante. Dar, în timp, amintirea accidentelor poate deveni amuzantă, mai ales dacă nicio ființă umană sau animală nu a rămas cu sechele mai mici sau mai mari de pe urma lor. În cazul de față, doar la baba cea acră există ceva suspiciuni de sechele. Dar să sperăm că totuși, în timp, a râs și ea de pățania cu Furia Argintie.
Altfel, copii, când mutați de colo colo câteva tone de fiare, ochii cât sarmaua, atenție la neatenție (vorbel tatei, nu ale mele) și, în caz de accident, rugați-vă să nu traumatizați sau chiar să ucideți pe cineva, domniile voastre included, desigur. Cu un pic de atenție, grijă și simțul responsabilității la volan puteți evita fie niște ani de pârnaie, fie terapie, bani sau de ce nu, chiar dislike-uri pe bloguri.
Se dezbate încă. Ce zici?39
@Aura, îmi cer scuze, dar m-am blocat la „eclere”. Prin curier s-ar putea? Plătesc eu, nu-i problemă! 🤤🤤🤤
@irina & @ametist, între timp m-am cam lămurit cum stă treaba cu distinsul domn. Îmi pare rău că ați pierdut vremea încercând să dați niște răspunsuri raționale și de bun simț, pentru că în cazul de față e clar, e ca și cum ai da prăjitură la porc, vorba francezului… 🤷♀️
Se dezbate încă. Ce zici?17
Oooooo. 87 de lăbari. Ori au stat bine ascunși ori au venit via FB. Pare că aștia se aliază și vin în haită când e „atacat” unul cu idei la fel de cretine ca ale lor.
Se dezbate încă. Ce zici?14
114, la moment; mie-mi pare că blogu’ îi under siege sau ceva; haipa, mă duc să mă ascund în pădure, c-acuși face @MV chetă pentru ransomware…
plus că-n pădure nu-s atîția!
Am ras cu lacrimi! 😂
Comentariu beton!23
Ceea ce nu poate decât să mă bucure 😁
Are doamna haz la scris, daca nu sunt indiscret ce profesie are? Intreb si eu ca la povestit e mare meștera 🙂
Comentariu beton!22
Mulțumesc. În acte sunt economist de profesie. Practic, îmi câștig existența din traduceri. Nu, nu traduc acte de mașini, certificate de naștere sau sentințe de divorț 😁
Comentariu beton!37
Poate ar trebui sa analizezi posibilitatea de a si castiga ceva din scris, e pacat sa nu profiti din asta, zic eu, si cred ca iti place sa scrii astfel nu ti-ar iesi asa, si de ce sa nu vina si ceva in cont pe calea asta.
Comentariu beton!19
Mulțumesc pentru apreciere 😁
Iaca, primul pas l-am făcut – l-am abordat pe șefu la blog și îl bombardez cu inepțiile mele. Acu aștept campaniile 😁
Comentariu beton!21
Doamne, ești fenomenală! Eu, îndrăznesc sa merg cu mașina, prin București, doar pe trasee bine stabilite și cât mai scurte, în rest , trebuie sa câștige un ban și cei cu taxi. Dimineata, când mergem la job, conduce soțul meu, la întoarcere (plec mai devreme)prefer sa mă deplasez pe cele 2 picioare din dotare , decât să iau mașina…parca e mai sigur așa și zice-se ca face bine, mersul pe jos!
Se dezbate încă. Ce zici?20
🥰
Am murit cu Jingle Bells și baba 🤣🤣🤣
Tare articolu’, Iulia!👌 și tu tare ca totuși ai condus, nu te-ai lăsat ✌️
Comentariu beton!28
Mulțumesc 🙂
Io șofer din satul meu, sat cu 3 semafoare, ocazional am condus prin capitală o prelată de 3.5 tone. Am fost impresionat de amabilitatea oamenilor din trafic. Poate erau și ei impresionați de mașina mare, poate de numerele de MM, poate de animalul de la volan, cert este că îmi cedau trecerea ca să mă ajute să schimb banda când eram căscat sau mă lăsau să intru în trafic când nu aveam dreptul. Mie unul mi s-a părut mai ușor să conduc în București decât în alte zone a țării.
În rest rămâne cum am stabilit, Iulia scrie fain.
Comentariu beton!44
Cred că ajută dimensiunea mașinii. Am observat și eu că șoferii de București tind să fie mai amabili cu dube, camioane și altele asemenea 😁
Vorba aia, frica păzește pepenii. Sau tabla 😜
Comentariu beton!26
@sloimii, cred că asta se întîmpla în ultimii 5-7 ani, cînd traficul din capitală s-a îmbunătățit simțitor; altfel, acum 15 ani, nici mașina poliției cu sirene și girofaruri nu primea prioritate, lucru văzut personal pe lîngă Romexpo;
vi-l amintiți pe domnul (ha!) controlor de trafic aerian (model de stăpînire de sine) care a împins un logan în pasarela de după Fîntîna Mioriței…?
Categoric mărimea conteaza, în orice domeniu. La cazul concret a contat mărimea în sensul masei. Toți avem de pe vremea școlii un neuron care ne zbârnâie-n cerebel când aproximăm mase și accelerații-n trafic.
Eu prima dată am constatat pe viu în trafic asta când un văr a binevoit să ne ia de la aeroportul din Tg. Mureș să ne ducă la autogara cu autobuzul de Brașov. La un moment dat a făcut dreapta mai mai să dea în șanț ca să facă loc unui Land Rover fumegând și în plină misiune de dus șoferul probabil cu vezica slabă la ceva vas izbăvitor.
Dovada absolută am avut-o acum câteva luni. Probabil câțiva de pe aici își amintesc vag de un accident de acum câteva luni de prin Germania/Bavaria/Fürth când un camion condus de un turcaleț afumat (nici măcar nu era camionul încărcat – văzut de mine, era gol) a reușit rarisima performanța de a da daună totală la 40 mașini parcate. 5 incendiate și restul înghesuite în casele de pe margine sau cu lateralele sfâșiate. Locuiesc și acum pe strada cu pricina, o casă încă e „ambalată” în schele iar cea de vizavi are și acum jaluzelele de la geamuri deformate de incendiul mașinilor. De atunci am toți „senzorii” activați când detectez în proximitatea mașinii ce o conduc ceva masiv.
Cred ca eu am sugerat ideea articolului de azi?😃 Sunt foaaarte trista, speram ca din cele 3 luni de suspendare sa fiu nevoita sa conduc doar doo. Dar azi, un nene de la Politie i-a comunicat suspendatului ca trebuia sa se prezinte în primele 20 zile de suspendare pt a da examenul. Asa ca plâng cu clăbuci, nu îmi place sa conduc, și aflu ca mai am o luna de supliciu. Mai nou, constat ca am un sot bisericos, ca la câte,,Doamne fereste/Doamne ajuta” aud zilnic, pe bune, nu ii văzusem partea asta.Deși e catolic, cred ca în disperarea momentului, crucile le face ca ortodocșii.Nfine, încă 2 luni în loc de încă o luna, @altaiulia tine-mi pumnii.Si voi ăștia de alde vremotaracaafara, încercați sa va dezgropat amintirile, oricat de macho va credeți, la început și voi ați condus ca Italia, adică ca o cizma.Acum sa curgă mânuțele roșii.🤓
Comentariu beton!79
Hai, că poți! 😁
Eu am noroc din 2 puncte de vedere – odată că îmi place să conduc (deși sunt o patzachină care n-ar trebui să facă asta) și în al doilea rând pentru că personajul masculin, dacă e în dreapta, rareori comentează. Ba uneori mă mai rățoiesc la el că nu mi-a atras atenția când aleg un traseu prea aglomerat sau altele de gen, iar singura replică pe care o primesc e „păi tu conduci, ce treabă am eu?” 🙄
Hai, că o lună trece repede!
Comentariu beton!41
@(altă Iulia) ține bine de personajul masculin, că personaje d-astea necomentatoare se găsesc atât de rar, încât par să fie pe cale de dispariție. 🙂
Comentariu beton!18
Eu sunt foarte precaut așa că am reușit până acum să nu am belele ! Tot din precauție întreb…cam pe unde ai drumuri de facut în general ???
Comentariu beton!37
Prin Brașov și împrejurimi, în general. Lasă aici un număr, și dau eu un bip când ies în trafic 😂
Comentariu beton!33
Bună dimineața! Multumesc pt încă o sâmbătă începută cu zâmbet. Să încerc și eu:
Eu mi-am luat carnetul mai târziu, pe la 28 de ani. In dotarea proaspetei noastre familii era un Trabant, mai in vârstă decât noi. Eu , vitează, să plec cu masina la lucru, in schimbul 2, deci pe la amiază, când ieșeau copii de la școală. Totul bine și frumos până “dau colțul” după bloc. Sună ceva, cam cum se crapă cerurile, și apoi tot sună, in mers, de parcă eram cu plugul pe asfalt. Șoc și groazâ pt copii și părinții de pe trotuar. Trag pe margine și mă uit sub mașină , unde toba de eșapament voia divorțul. O smulg de acolo, o pun in portbagaj și fac cale întoarsă in parcarea blocului. Îi arunc o privire : “pe când să fiu și eu DOAMNĂ” , era Trabant da?!? și pornesc mândră către stația de autobuz. Mno, dragoste cu sila, e viol.
Peste vreun an, eram mai înstăriți puțin și aveam un Ford Granada. Un tanc de mașină, 2 tone. Când am avut voie să o conduc, soțul mi-a spus: numa’ să nu mergi tare, că dacă te bagi in vreunu’ îl omori și tu rămâi întreagă, să-l poți plăti. Buuuun! Eu gravidă, foarte gravidă și multă, la volan. La un semafor , in rampă, a murit motorul și nu a mai vrut! Nimic nu mai voia. Se face verde, la semafor, mă fac eu verde că “acum ce fordu meu fac?” și încep claxoanele colegilor de trafic, din spatele meu. Îmi fac curaj, cobor din mașină, și mă arăt, in toată splendoarea mea, ridic ușor din umeri, către colegii de trafic și ….. aia e. Au venit vreo doi, au împins-o, la margine, mi-am luat posetuța și am pornit țanțoșă pe jos, ca tot pietonu, că ce să și faci.
Tico argintiu am avut și eu. Și Skoda Octavia, in leasing, am avut, cam in același regim de utilizare al Casco-ului. La încheierea contractului de leasing și reînnoirea poliței , pe persoană fizică, aveam malus (coeficientul ăla de evaluarea asiguratului) 300% 🙄. Am zis că nu îmi place și am circulat mai atent.
Weekend fain! 🤗
Comentariu beton!47
Să vezi ce cuminte circul și eu de când nu mai am casco… 😜
Pe mine m-a oprit poliția o dată când eram foarte gravidă, la un filtru cu fiolă. Când a venit lângă mașină și a văzut ditai burdihanul, și-a cerut scuze pentru deranj 😂
Comentariu beton!42
Mi-am imaginat ca finalul trebuie sa fie apoteotic, asa ca eram pregătită. Dar recunosc ca la faza cu baba acrobata m-a pufnit un ras isteric, cafeaua a sărit cât colo, jumătate pe mine, restul pe mâța din dotare, care nu pricepea ce se întâmplă. Bravo, Iulia! Îmi place stilul tău!
Comentariu beton!23
Dau o cafea când treci prin zonă, să mă revanșez 😁
😂😂😂😂😂😂, thank you Iulia!
Am ras cu lacrimi!
🤣🤣🤣🤣🤣🤣
🥰
F tare. :)) Anunț cu o zi înainte când ajung pe la Brasov, dar cel mai bine iau trenul.
Comentariu beton!19
Da și tu un mesaj înainte și stau acasă, promit 😂
Degeaba vrea el/ea, ce-o fi, @O taracaafara , cu un limbaj de cocalar de stepā n-are sanse. Iulia, esti bestialā! Pātit si eu chestii diverse în trafic, zgäriat autobuze (ce dracu’ cāutau alea pe drumu’ meu?) . Tot cu Tico si eu în Jurasicul timpuriu:). Scuzati lipsa unor diacritice, telefonul meu nu s-a trezit încă:)Mai vrem povestile tale!
Se dezbate încă. Ce zici?17
Tico rulează 😁 🚙
Ce plăcut e să îți începi ziua cu o lectură care te binedispune. Mulțumesc, Iulia!
Dar ziua mea a început la 6.12, când m-a trezit o bușitură. Ies pe balcon și văd două mașini tamponate și avariate, mai ales una, destul de grav. Șoferii teferi, asta e ce contează cel mai mult. Blocul în care locuiesc este la o intersecție unde, frecvent, cel puțin una pe săptămână, au loc accidente. Și aproape toate se întâmplă pentru că se forțează intrarea în intersecție, n-au răbdare o secundă.
Să aveți un weekend plăcut, fără evenimente rutiere! 😇
🥰
Neața!!!! Si eu tot Tico am achizionat ca prima masina la fel de dezastru conducand prin Bucuresti am fost in primul an.Nu am buşit grav nicio masina si pana acum.am avut vreo 6-7 masini in 22 de ani.Am zgariat, hârsiit sau rupt roti prin gropile din Bucuresti olelica cate si mai cate.Cu apa si ploia am avut o aventura de in 2004 parcă m-a costat vreo 5000 lei.Ploie torentiala biroul pe undeva prin Srbastian, strazile pline de apa cu masina nr 3 Ford Modeo 1.9 TDI si apa pana la geam ca daca deschideam usa ma inecam 😁😁😁😁 am intrat apa pe la turbo in motor Jinggle Bells etc stop in lac..ma rog nu era lac era strada si ma uitam cum ii plutea canapeaua vecinui in curte( asa nasol era) si ma gandeam.ca al meu e doar un fier dar omul ala are apa in casa deci sunt ok.De altfel condusul.in Buc cere repertoriu mare de sudălămi, surzenie si nesimtire ca sa supravietuiesti, chestii pe care le-am pierdut de vreo 4 ani asa ca mai bine iau metroul si taxi cand ajung in Ro ca jur ca mi-a murit şoferocimpanzeul din mine.Super scris articolul mi-ai dat viteza sa ma apuc de managementul bucatariei deci hai sa trec la oală ca acolo imi e locul .Semnat PAȚACHINA brunetă
Comentariu beton!26
Hydrolock.
@Tudor cum zici tu eu am redat concluzia lu nea Mircea mecanicul cert e ca am tufut turbine, refacut motor ca nah masina e facuta pt asfalt nu e submarin 😁😁😁😁 am invătat de atunci ca mai stau acasa cand ploua torential in Buc mai mult de o zi iti tre barca/submarin nu 4 roti.
Mor, am râs iar de mi-a sărit cafeaua din cană. Geamăna mea Adriana, tot cu un Trabant am început și eu epopeea condusului apoi diverse renouri, opeluri, pejouri, forduri sau nisanuri ( sper că nu se activează poliția denumirilor auto) am trecut prin minunata experiență a condusului unei dube 😁 șoferi mai gentili nu am mai întâlnit ca in perioada aia 😂 aproape mă rugau să schimb banda. Casco îl cam plătesc degeaba, dar preventiv așa, e bun. Săru’mâna pentru toate articolele pe care le-am citit.
Băi, să știi că am condus și eu o dubă odată. Acu ceva ani am închiriat o autorulota care era de fapt o dubă convertită. Mi-a plăcut super mult! Până am ieșit de pe stradă, am cam strâns din bucepși, dar apoi mi s-a părut mega fain, ai poziție mișto, vezi bine în jur și da, te cam feresc toți 😂
Ah, și intrebare: de unde aveai pe Tico, șmecheria aia burgheză cu telecomandă, mi-aș fi dorit așa ceva în dubă dar n-am avut noroc decât de un webasto, bun ș’ăla.
N-aș mai ști să îți zic, au trecut aproape 20 de ani de atunci (vai de capu meu ce babetă sunt 😂) și oricum nu eu m-am ocupat de asta, a fost cado 😁
Aveam si eu pe Cielo modelul ala cu cutie automata ce minuneee!
Ha!ha!ha! Minunat! În cei peste 25 de ani, am și eu multe nebunii de povestit. De exemplu, la prima mașină, în primul an, soțul m-avertizat că vopseaua verde din portbagaj, mai ajunge pentru o singură zgârietură😉. Și dacă tot am pomenit de el, în una din zile îl sun să îi spun că mașină e tot în fața blocului, nu am mai plecat cu ea, că avea ceva, și merge ciudat, așa că m-am întors în parcare. Mă sună peste o oră: mașina nu are nimic, ai tu ceva la cap, că n-ai coborât de tot frâna de mână🤣🙈. Și acum râd cu lacrimi, de câte ori îmi amintesc…
Comentariu beton!18
😂
Săru-mîna pentru rîs cu muci.Felicitări pentru articole,la mai multe înainte.
🥰
Bravo Iulia! Pentru umorul de care dai dovadă, pentru curajul de a ne povesti pățaniile tale și pentru curajul de a conduce în continuare!!! 👏👍💐🌹🌺
Mulțumesc 😁
Ps: dacă vi se pare curaj că am continuat cu condusul, ar trebui să aflați pățaniile cu motocicleta. Acolo catastrofe 🤣 Și totuși, sunt vie și n-am ucis pe nimeni 😜
Am inca un râs sănătos după faza întâmplată în predestinatul loc numit Mielul Alb, dar când îl termin, incerc sa povestesc și eu .
Nu am nici un fel de preconcepții despre superioritatea genului bărbătesc in fata celui femeiesc la volan, e plina planeta de femei care conduc camioane de transport și o fac excelent .
În țările nordice domnișoare care poarta pietre în buzunarele gecilor de iarna pentru a nu fi luate de vânt îți bagă la rampă camioanele tip dolly, alea duble cu doua remorci in mai puțin timp cat îmi trebuie mie să mă descalț .
Găsiți pe You tube.
Personal am o amintire frumoasa despre altceva acum, despre cum o doamnă la începutul carierei soferistice nu e musai sănătos să asculte întotdeauna pe guru masculin chiar daca el, guru, a fost născut de mămica lui în mașină, cu mâinile pe volan, și înțărcat cu motorină .
Multi ani in urmă eu personal mă mințeam frumos într-o zi frumoasă de asemenea că indubitabil viața este mișto și trebuie trăită fara stres și cu multă serenitate .
Exact când îmi repetam mai cu sârg această axioma in cap suna telefonul, acest îngrozitor meșteșug de deranj interuman .
Printre bocete și suspine reușesc să înțeleg că doamna Varga numero uno are probleme mari, de nersurmontat cum ar veni, cu mașina .
Ea, mașina, nu voia ( what??), să pornească .
Conform spuselor disperate telefonice, făcea ca o măgăriță, exact când maria sa, conducătoarea auto, trebuia moartă coaptă să ajungă la o ședință .
Așa că a luat un taxi, și îmi recomanda sa nu o las.
Așa că, nu am lăsat-o . Las totul, plec cu a mea acasă, iau cheia dublura din sertarul dedicat, și plec la locul de munca al doamnei .
Prima concluzie, măgărița e pe roșu . Intuiesc drama bietului Clio, pompa de benzină de pe bord e de culoarea racului in oala cu apa fierbinte.
Că sa fac cat de cat oarece incerc fara tragere de inimă o pornire .
Caracterul măgăresc al mașinuței nu se dezminte, și nici nu se gândește să facă chestia asta, nu degeaba Otto când a născocit motorul ăsta a zis să meargă totuși cu benzină, și așa a rămas până în zilele noastre .
No, tulai drace, tocmai se ducea naibii axioma cu viața frumoasă și liniștită pe ziua aceea .
Du-te iar acasă, ia o canistră de tabla, meri la peco, vino înapoi, bagă benzină, și cam atât .
Pentru că totuși seara la reîntâlnirea și reîntregirea familiei fericite un viermus tot mă zgândărea de creier, zic sa aflu totuși CUM? .
Înțeleg următoarea parascovenie, cineva, sfătuise la o discuție pe distinsa, de fata cu alte șoferițe la fel de atente la detalii, că o mașină merge încă 80 de km atunci când lampa se face roșie
Și azi așa, mâine așa, acei ipotetici km pe uscat bag sama că au trecut .
Eu nu cert dar îndrăznesc la final un sfat, o recomandare adică, și îi spun cu blândețe :
-Poate că totuși ar fi bine ca remarcabilul tau coleg să se limiteze la operații, pentru că știm cu toții că o face foarte bine, efectiv întoarce omul de la moarte, și partea tehnica și mecanica a vieții să fie strict apanajul mecanicilor auto?
Concluzie finală, niciodată doamna nu a mai lăsat benzina să scadă sub jumătate, niciodată, căpătase o teamă și cum scădea sub acel nivel intra in fibrilații
Comentariu beton!42
🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣
Dacă citește distinsul meu soț acest comentariu, o să îți dea un premiu. Nu de alta, dar și mie îmi place să trăiesc periculos și merg la peco așa, la marea limită 😁
Cu toate astea, n-am rămas în pana prostului decât de vreo 2 ori. Nu te pune cu logica feminină 😜
excelent, domnule, excelent scris! Cred că s-a născut o noua stea printre comentatorii acestui blog. Mi-a placut. Și, by the way, am văzut niște parcări făcute de femei cu dublu tir de stă mâța în coadă, perfecte!
@Andrei Varga superb scris!
Povestesc și eu întâmplările mele :))
Pe la 20 ani am dat și eu de carnet. Prima oara am picat orașul, numai prostii am făcut. Emoții feminine, probabil, că bărbații nu au așa ceva. Îmi tremurau picioarele pe pedale. Nu am văzut un biciclist pe drum, de era să îl iau în bot. Mi-a frânat polițistul, cred, nu s baș convinsa. Nu am reușit să fac parcare laterala și nici să pornesc din panta. A doua oară, m-am dus eu la farmacie, i-am explicat femeii ce probleme am și mi-a dat pastilute de calmare. Când am fost sa îmi depun dosarul, polițaiul m-a recunoscut și mi-a zis că a doua oară fără emoții, da? A doua oară, norocul meu, nu a mai venit el, probleme neprevăzute pe ultima sută. Intarziase înlocuitorul vreo ora, mă temeam că trece efectul pastilei și nu mai aveam. A venit, am inceput, și deja la ultimul stop, începea să treacă efectul și m-am cam pierdut și am stat mult în intersectie, ceva nesiguranțe cu prioritatea, teama etc. Polițaiul m-a întrebat cum trebuia să procedez, i-am explicat corect și m-a trecut. La 4 ani după ce mi-am luat carnetul, am avut și eu mașina mea. Până se rezolvau actele, circulam cu a alor mei prin Timișoara. Începătoare fiind, la galben la semafor, opream, desi eram aproape în intersectie. M-a lovit un livrator, spart bara, dat bani și dus a fost. M-a certat taica miu la vreo luna după și mi-a luat banii primiti de la șofer, că paguba era mai mare decât considerasem. Anu trecut, am luat din plin o mașină în parcare la vreun Lidl, inghesuita, cu idioti parcați și unde nu erau locuri, de n-aveam spatiu sa virez larg. I am spart stopurile din spate și zgâriat mașina. A fost omu înțelegător, ne-am rezolvat pe asigurare, dar a crescut polița mea, că s pericol.
Referitor la Land Rover… să mai spună careva că dimensiunea nu contează și că femeilor nu le place mare…😜😅😅
Ba contează, cine a îndrăznit să zică o astfel de minciună sfruntată? 😁
Bărbatu-meu are o teorie, că-s pitică și d-aia îmi plac autovehiculele mari, să compensez. Posibil, io știu? 🙄
Comentariu beton!17
Când mi-am luat eu permisul, în era trecută, nu aveam mașină. Așa că am condus, ocazional, toate mașinile prietenilor. Mașini e mult spus. Erau niște cutii de tablă, cu roți și volan. Și din păcate, cineva și-a bătut joc de ele și le-au mai pus și alte piese care nu făceau decât să se strice când ți-era lumea mai dragă, motiv pentru care, vrând-nevrând, am învățat și să șurubăresc ca să le conving să-și continue călătoria.
Prima mașină nouă a fost tot un Tico. Și pentru că a trebuit să fiu șofer cu normă întreagă în București, dar mi-am jurat că n-o să fiu aia pe care s-o înjure toți în trafic, am învățat să conduc. Și am învățat să mă feresc de toți inconștienții sau nebunii cu care împărțeam șoseaua.
Când am trecut la categoria următoare, mi-am promis că nu voi fi aroganta în mașină mare, care îi privește pe ceilalți de sus, de unde mă cocoțasem într-un Mitsubishi Pajero și că voi lăsa liberă herghelia de sub capotă doar acolo unde se puteau desfășura liberi, pe coclauri.
Azi, încă conduc cu plăcere deși circulatul prin București nu pare chiar condus.
Și încă profit de orice ocazie să conduc mașinile oricui vrea să mi le lase pe mână.
Comentariu beton!19
Sunt întru totul în asentimentul tău, nici eu nu refuz nimic cu motor care poate fi condus 🚗🚙🏍️
@(altă) Iulia, pentru o clipă mi te-am închipuit pe mașinuța teleghidată a fiului tău. 🙂
Pe cât de amuzant articolul, pe atât de adevărat când vine vorba de traficul din București. Eu am fost puțin mai norocoasa cand m-a lăsat alternatorul într-un giratoriu, pe un frig de crăpau pietrele. Domnul polițist care controla traficul a chemat doi pietoni nevinovați sa îl ajute să urce mașina pe trotuar ( a împins si el 😉).
Comentariu beton!17